Nu cred ca exista o zi din cotidianul vietii de cartier in care sa nu se fi iscat o cearta de la un banal loc de parcare. Personal, in decurs de un an, am avut parte de astfel de certuri de vreo cinci ori cu colocatari diferiti, in ciuda faptului ca ma consider totusi o persoana pasnica si cu ceva minte ca sa evit astfel de conflicte. Si, mai ales in ciuda faptului ca, pe atunci fiecare proprietar de masina obisnuia sa parcheze cam pe unde apuca, fara sa cotizeze si la vistieria municipalitatii. Insa, o mina de nisip aruncata langa scara unui bloc, era considerata de unii mai presus chiar si decat constructia unui ditamai garajul, iar respectiva locatie era bineinteles insusita de la sine si aparata mai ceva decat masina propriu-zisa, ca de, s-a depus ceva efort acolo in aruncarea acelui pietris, nu? In alte cazuri spre exemplu, masina celui “mai tare din parcare” era detinuta de personajul care avea si un serviciu pe masura, care ii determina pe vecini sa lase capul in jos sfiosi si “sa-si mute rablele in alta parte”. Un alt episod din seria certurilor de la parcare l-a avut ca principal protagonist pe un cadru militar trecut in rezerva, care obisnuia adesea sa foloseasca masina data de armata, impreuna cu soferul aferent, pentru a cara cartofi de la tara. Cu sofer, catel si purcel, dar si nevasta din dotare, “fostul colonel” s-a intors acasa intr-una din zile, insa calatoria s-a dovedit a fi neplacuta spre sfarsit, cand a constatat ca pe locul in care obisnuia sa isi lase ARO-ul, era parcata o alta masina. Dupa ce a asteptat ca soferul sa ii deschida portiera a coborit plin de sine si a aruncat din varful buzelor :”valea, e locul meu”.Nepus in fata situatiilor in care ordinele nu ii sunt indeplinite, “colonelul” a uitat de functia distinsa si de propriul rang si a slobozit injurii care ar fi facut-o sa roseasca chiar si pe birfitoarea cartierului. Si ca sa se faca inteles, s-a urcat el la volan si a parcat in mijlocul strazii, langa masina intrusa, ”asa ca sa arate ce poate el sa faca”. Martor la acest conflict spontan a fost un alt nene din cartier, politist de meserie, care urmarea usor amuzat razboiul psihologic “cine cedeaza primul. ”Ce sa-i fac, e vecinul meu si pe deasupra e ditamai colonelul, chiar nu stii cine e?”…..si dus a fost, cu tot cu masina pe care era inscriptionata sigla Politiei. Si uite asa, o simpla bucata de pamant, trotuar, sau orice spatiu de 2/4 metri, putea provoca adevarate razboaie intre vecini. Pina intr-o zi cand a aparut “bau-bau-ul” soferilor, pe nume Hi Speed Recovery, care a inceput sa rezolve aceste probleme ale vietii de cartier si care a bagat frica in proprietarii de masini. Asa ca, acum, te gandesti de 10 ori inainte sa parchezi. Astfel, un loc de parcare devine mai pretios si mai disputat si incepe o alta competitie si anume aceea de a concesiona legal si a plati pentru cei cativa metri pentru masina ta. In final, cei fraieri parcheaza tot pe unde apuca si se mai trezesc noaptea pentru a se uita pe fereastra, in timp ce smecherii cu relatii si cu cate patru masini pe familie, dorm linistiti si multumiti de propriul parc auto din fata blocului. Gabriela ERDIC