O învățătoare care predă într-un cătun botoșănean a reușit să câștige premiul de Profesor al Anului, la categoria debutanți. Ioana Cristina Pașcău are 30 de ani și a refuzat un post la oraș doar pentru a preda copiilor de la țară.
În februarie, la Opera din Brașov, a avut loc Gala „Profesorul anului din mediul rural“ , organizată de ONG-ul Teach for Romania. Acest eveniment reunește, după o selecție foarte riguroasă, cei mai buni profesioniști din domeniul educației care activează în mediul rural. Anul acesta, la categoria debutanți, premiul cel mare, de „Profesor al Anului“, l-a obținut Ioana Cristina Pașcău, învățătoare la Școala Gimnazială „Petru Zamfirescu“ din cătunul Prisăcani, județul Botoșani, scrie adevărul.ro
„Pentru mine a fost total neașteptat. Persoanele din jurul meu m-au nominalizat și m-am trezit că sunt în primii trei și că trebuie să merg la Brașov, la gală. Nu m-am gândit vreo clipă că voi câștiga un asemenea premiu. Evident, m-am bucurat că activitățile pe care le desfășurăm în școală sunt apreciate“, mărturisește pentru „Weekend Adevărul“ câștigătoarea. Dincolo de modestia învățătoarei din Botoșani, se află însă o poveste incredibilă despre dăruire, pasiune pentru meserie și o adevărată performanță educațională realizată într-un cătun uitat de lume, de la marginea României.
Pe drumul către Prisăcani te poți rătăci destul de ușor. În acest loc uitat, în mijlocul unui câmp, ars de soare vara și răscolit de viscol, iarna, se ajunge pe drumul Botoșani-Iași. În orașul Flămânzi, la giratoriul din centrul localității, se merge tot înainte preț de patru kilometri. Trebuie atenție sporită pentru a coti la singurul drum care duce către Prisăcani, ceva mai mare ca o uliță sătească. Mai urmează încă aproximativ doi kilometri de mers pe un drum infernal, lăsat plin de gropi, destructurat, parcă în bătaie de joc. Intrarea în Prisăcani este semnalizată de o pancartă de tablă. Dar ca să fim siguri că mergem în direcția bună, mai întrebăm țăranii ocupați cu muncile agricole.
Acest cătun are o singură școală. Bine că mai rezistă și aceasta. Deocamdată are suficiente clase, suficienți elevi. Peste drum de școală se află tăpșanul pe care acum 118 ani, țăranii răsculați s-au întâlnit pentru a porni să ceară socoteală vătafului. Urmașii răsculaților încă învață în școala din sat. Lor le predă Ioana Cristina Pașcău, o tânără de 30 de ani care și-a dorit mereu să lucreze cu elevii. Nu este localnică. De loc este din Bârlad, dar s-a căsătorit și s-a mutat la Chițoveni, un sat la distanță de numai câțiva kilometri de Prisăcani. Soțul ei este preot și acolo a primit parohie. Cristina a avut șansa de a primi post la oraș, dar nu l-a vrut.
„Aici mi-am dorit. Și aici este nevoie de oameni pregătiți care să muncească cu pasiune. Copiii de la țară sunt ascultători, cuminți și foarte dornici să învețe. Sunt și cazuri sociale, evident, ca în zonele rurale, dar trebuie să-i ajutăm pe toți să învețe, să le dăm aripi. Toți au nevoie de o șansă. Pentru a preda, ai nevoie de multă pasiune, de multă determinare și implicare“, spune învățătoarea din Prisăcani.
Inițial, Cristina Pașcău nu a avut studii de specialitate. Avea doar diploma obținut la Liceul Pedagogic, așa că a lucrat ca educatoare. După aceea, a urmat studiile superioare și și-a obținut acreditarea pentru învățământ primar. „Am început ca profesor în învățământ preșcolar, ca educatoare necalificată. Mai apoi mi-am terminat studiile în domeniu“, precizează învățătoarea.
Click AICI pentru continuarea articolului
