Alături de Gheorghe Ciubotaru şi de familia Căzăcuţ, conducătorul grupului Elsaco este unul dintre botoşăneni cu o prezenţă constantă în topurile milionarilor români întocmite de publicaţiile economice. Valeriu Iftime susţine însă că viaţa sa nu s-a schimbat după ce a intrat în acest clasament select. Ba mai mult, crede că toate aceste topuri, de la cel al milionarilor, până la cel al firmelor întocmit de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Botoşani, ar trebui să fie alcătuite în funcţie de impozitele plătite la bugetul de stat. În opinia sa banii trebuie să fie la vedere, să îi poţi justifica, fiindcă altfel nu îi poţi avea decât de la o… mătuşă. 

"O să se plângă bogaţi, oameni care au tot felul de resurse inepuizabile"  

-    Din 10 oameni de afaceri cu care mă întâlnesc perioada asta, nouă se plâng că este foarte greu. Faceţi parte din aceeaşi categorie?
-    Nu. Adică nu spun că nu e foarte greu, foarte greu a fost continuu, dar eu suspectez puţin naţia asta română şi mai ales noi moldovenii că ne plângem continuu. Adică, o să vezi că o să se plângă bogaţi, oameni care au tot felul de resurse inepuizabile şi o să vezi că n-o să se plângă oameni care au un alt tip de mentalitate şi care gândesc că se poate trăi bine şi cu mai puţin. Este o chestie de interpretare. Eu n-am spus niciodată că e uşor, dar niciodată n-o să spun că e mai greu ca anul trecut pentru că, singurul lucru pentru care îmi pare rău că a trecut, este că trece timpul şi că îmbătrânim, dar dacă mă plâng de trecutul meu… nu mă regăsesc. Eu am avut un trecut normal, am un prezent bun şi un viitor luminos.

-    Mă gândeam… oare aceste plângeri ale agenţilor economici vin după anul electoral 2012? Pe româneşte spus, a trebuit să cotizaţi mai mult decât de obicei?
-    Nu ştiu… Un an electoral, în orice caz, e complicat. Dacă noi suntem într-o economie bulversată şi care nu are predicţie, care are atâtea schimbări în Codul Fiscal, are tot felul de modificări dintr-astea de strategii, de viziuni şi am să vă spun una cu energia neconvenţională, deci toate lucrurile astea sunt amplificate într-un an electoral. De ce? Nu că sunt costuri de a finanţa nu ştiu ce partid, că ăştia sunt bani puţini şi nu fac toţi, dar nu există responsabili, pentru că în anul electoral nimeni nu ştie cine cu cine, adică acela responsabil, care a fost dinainte, nu ştie dacă câştigă, acela care vine îşi face altă trupă.

În anii electorali un patron "e ca un iepure legat la ochi"

-    Şi face un patron, cum se scoate?
-    Un patron e ca un iepure legat la ochi, depinde câtă perspicacitate şi intuiţie poţi avea. În mod normal viaţa merge înainte, nu se schimbă radical viaţa unei companii dacă se schimbă politicul, niciodată. Viaţa unui om se schimbă radical doar dacă sunt cataclisme şi compania intră pe o piaţă pe care nu o mai poate gestiona. Sau, viaţa unei companii se schimbă radical dacă a avut un contact sau un sprijin politic real pentru că sunt companii şi sunt oamenii în Botoşani şi în toată ţara asta care au trăit doar prin nişte propteli politice. Dacă ai proptelile astea şi au plecat, bineînţeles că e o problemă. Dacă nu… eu nu am avut niciodată o afinitate politică faţă de cineva, nici în Botoşani, nici oriunde în ţară.

-    Propteli aţi avut?
-    Nu, la noi propteli sunt oamenii simpatici foc din firmă. N-am avut niciodată un prieten în Bucureşti care să spunem că mi-ar fi dat un mare pont. Din păcate, poate că am greşit când n-am lucrat foarte mult pe partea de consiliere, pentru că un om care are o anumită poziţie – şi nu mă refer numai la poziţie politică – unul care lucrează într-o bancă, într-o instituţie, că ăştia nu vin la lucruri mici, adică să ai de exemplu firme de consiliere, firme care ştiu să facă asta, care fac analiză de piaţă, de risc, accesare de fonduri europene, care îţi iau bani, dar care se pricep şi îţi spun ponturi. Dacă ai un om politic în faţă sau în spate, în opinia mea este o mare greşeală. Cred că implicăm foarte, foarte mult politicul în partea economică. Când un om se plânge că are o problemă din partea politicului eu cred că firma respectivă are o problemă. Nimeni nu cred că vine din senin să se ia de tine, adică de ce? Adică numai dacă ai avut ori o afinitate cu precedentul, care a fost duşmanul actualului, ori ai avut cu actualul o divergenţă politică totală, că dacă ai avut doar punctual, cu un singur om, mai sunt încă 50 de oameni puternici acolo şi te legi cu altul ca să poţi netezi un pic calea, de a nu avea duşmani sau oameni împotrivă.

"Singura sursă de bani reală, adevărată, azi în economia noastră sunt banii europeni"

-    Vorbeaţi de implicarea politicului în economie, ne puteţi da exemplu de o măsură adoptată de un Guvern, de când aveţi dvs. iniţiată această afacere, care să vă ajute efectiv, să simţiţi că v-a sprijinit prin respectiva măsură?
-    E un context general, nu pot să spun că există o măsură care m-a ajutat vreodată. Sunt însă măsuri care nu ne ajută şi pot să dau un exemplu negativ şi este din energia neconvenţională, energia eoliană, unde avem un proiect destul de important şi care de vreo două luni de zile noul Guvern vrea să schimbe această lege a certificatelor verzi, să nu se mai dea două certificate verzi pe energia eoliană cu 55 de euro certificatul, ci să fie un certificat şi jumătate sau unul cu valoare mai mică. Toate business planurile pe care le-am făcut – şi sunt costuri de costuri, sunt sute de mii, milioane de euro băgaţi aici – te trezeşti astăzi că nu mai e valabil. Aceste certificate verzi nu se dau pentru că a vrut cineva, este pur şi simplu un ajutor ca această investiţie să se poate realiza, adică este atât de scumpă încât ca să o poţi recupera în zece sau 11 ani, ai nevoie de nişte bani în plus pentru că nu poţi mări preţul la energia care o vinzi la oameni. În mod normal producătorii de energie ar spune îţi dau energia asta la preţul care îmi convine ca să pot să-mi reglez investiţia. Nu poate face asta pentru că avem o piaţă a energiei în care energia eoliană nu trebuie să se compare cu energia făcută din hidrocarburi. Ca atare, aceste certificate verzi, vine cineva şi spune acum: nu mai au preţul de anul trecut. Toate planurile mele…? Eu, care azi am la vânzare un parc eolian de 40 MW, îmi cade eficienţa cu 30%. Nimeni nu mai cumpără, nimeni nu mai vrea să facă. Asta poate fi o măsură care te dă peste cap, dar eu încă am speranţa că n-o să facă Guvernul treaba asta, chiar dacă o să spună, ştiţi, certificatele verzi scumpesc energia. Certificatele verzi, în mod normal, ar trebui să se compenseze cu emisiile de carbon pentru că, în mod normal, nu mai emiţi carbon, nu mai faci fum, ai nişte bani pe care îi recuperezi şi îi plăteşti ăstora care fac energie verde. Dar măsuri pozitive, măsuri prin care un Guvern să mă ajute…

-    Tocmai de aceea v-am întrebat de măsuri pozitive, că de măsuri negative s-ar părea că nu ducem lipsă.
-    În opinia mea cel mai important lucru este să existe continuitate. Este prea mult ură politică, şi cred că asta vine şi din fosta guvernare, prea mare ură politică între Putere şi Opoziţie şi nici o măsură care a luat-o un Guvern anterior, următorul, chiar dacă o preia la un moment, în primă instanţă o contestă, o înnebuneşte şi toată starea asta de indecizie – la un moment dat se făceau stadioane, săli de sport, gondole, piscine – nu cred nici o secundă că toate proiectele respective nu au avut un fundament economic clar. Cu siguranţă au avut în spate un SF, nişte oameni care au judecat şi au pus la punct. Ei, vine un alt Guvern şi spune totul e prost şi încercăm să dărâmăm. Ei, toţi oamenii implicaţi în proiectele respective, ca executanţi, ca manageri, au probleme. Norocul nostru sunt banii europeni pentru că Europa, din fericire, încă are trasabilitate, adică proiectele europene sunt transpolitice, nu mai contează ce spune Guvernul 1 când vine Guvernul 2, că, dacă ar fi după Guvernul 1 şi Guvernul 2 cred că s-ar schimba şi lucrurile astea, dar nu e aşa şi din fericire ţinta noastră şi presiunea este atât de mare pe bani europeni încât fiecare Guvern îşi calcă până la urmă pe un fel de ambiţie, pe un orgoliu şi spune: da, e OK, fac, fac aceste proiecte pentru că sunt bani europeni. Până la urmă cred că singura sursă de bani reală, adevărată, azi în economia noastră sunt banii europeni.

"Bucuria câştigării unei licitaţii se finalizează printr-o tristeţe finală când faci ultima socoteală"

-    Cum supravieţuieşte o companie care are de încasat vreo 400 de miliarde de lei vechi pentru o singură lucrare? Mă refer la CET-ul de la Botoşani.
-    Sunt câteva riscuri asumate. Atunci când semnezi o lucrare de genul acesta ai în spate un ceaslov care ar trebui să îţi asigure independenţa pentru o perioadă. Adică, la o lucrare de 30 de milioane de euro, sau la Botoşani 20 de milioane, aici sunt în asociere cu partenerii mei, noi ne-am luat în calcul nişte sume cu care să rezistăm, după care sunt bănci, dar toate băncile astea presupun costuri suplimentare. Până la urmă, bucuria câştigării unei licitaţii se finalizează printr-o tristeţe finală când faci ultima socoteală, când încasezi ultimii bani şi faci toate costurile de proiect şi vezi atunci că la un asemenea proiect toate costurile de materiale au indicatorul iniţial cunoscut, dar după care vin tot felul de alte lucruri, care sunt financiare, tot felul de chestii. Adică, tu, care ai câştigat licitaţia, cum să nu participi la ziua nu ştiu care, a gospodarului, a oraşului? Este un exemplu peste tot. Eu lucrez tocmai la Baia Mare şi acolo… o firmă tocmai de acolo, dar e posibil, dom’le nu se poate să nu fii şi matale membru în Organizaţia Vânătorilor?Şi toate astea, făcând o mică filozofie, sunt costuri, se adună. Noi, de exemplu, la Botoşani, ne-am împrumutat de la bănci pe banii viitori pe care îi vom încasa de la comunitate şi gâfâim, adică toţi banii companiei, cum este Elsaco care a făcut 50 de milioane cifră de afaceri şi un profit, nu mai ştiu cât, oricum destul de mic, toţi banii noştri din afacerea asta şi toţi banii mei de-a lungul timpului, sunt în tot felul de lucrări dintr-astea, unde avem de încasat. Avem şi tot felul de garanţii care stau în tot felul de bănci şi sigur că trebui nişte împrumuturi, care au o limită a lor pentru că nu te poţi împrumuta chiar oricât pentru că nu-ţi dă nimeni banii ăştia şi este un risc continuu. Eu nu mă plâng, ştiu că asta e regula jocului. Să nu credeţi că un om care roteşte milioane de euro are mai mulţi bani personali decât unul care roteşte 200.000 de euro sau 20.000 de euro.

"Un om care face afaceri de miliarde, nu are bani cash, bani personali, substanţial mai mult decât unul care are 20.000 de euro afaceri"

-    Tocmai asta era una dintre întrebările pe care vroiam să vi le adresez. De vreo doi-trei ani sunteţi în Top Forbes, vi s-a schimbat viaţa? Lumea îşi imaginează surf, plaje, Monte Carlo, cazinouri.
-    Eu garantez fiecărui om din lumea asta, din oraşul acesta, că cineva mai mă cunoaşte, că nu s-a schimbat nimic radical în viaţa mea. Singurul meu salt, al bugetului familiei mele, a fost acum câţiva ani când am vândut nişte acţiuni dintr-o companie a grupului, la nişte danezi.
-    Elsaco Brunata?
-    Da, de atunci, nişte bani de afară, care m-a costat… sunt nervos cu impozitul că am crezut că 2% vin la fotbal, dar n-au venit. În fine… Alţi bani n-am câştigat atât de mult încât… Ce scriu ăştia cu Forbes-ul, nu m-au întrebat pe mine niciodată, nu m-a întrebat nimeni. Este o singură socoteală aici: iau valoarea companiei, o împart nu ştiu cum şi fac valoarea mea ca acţionar sau cât ar costa compania astăzi la piaţă, la bursă, la vânzare şi evaluează, ies 30 de milioane de euro şi face câţi bani am eu. Mai ştiu că am nişte cai şi nişte pământ, pun acolo şi pf, ăştia sunt banii mei.
-    Şi nişte maşini, nu?
-    Maşini… eu am o maşină, n-am mai multe. Dar eu o repet şi sunt convins că ce spun: un om care face afaceri de miliarde, nu are bani cash, bani personali, substanţial mai mult decât unul care are 20.000 de euro afaceri pentru că, în general, afacerile mari stau la vedere, sunt megaimpozitate şi eu am spus când am fost la tot felul de premieri dintr-astea cu firma anului sau Topul Firmelor…

"Ar trebui să îi spună Topul Plătitorilor de Impozite"

-    Dar nu prea aţi fost dvs., adică aţi fost premiat şi acum, în noiembrie, de Camera de Comerţ Botoşani, dar nu v-am văzut nici anul trecut, nici acum doi ani?
-    Nu m-am dus pentru că nici nu am avut timp…
-    Bine, aţi fost prezent prin reprezentanţi.
-    Da… N-am fost pentru că acolo ar trebui să îi spună Topul Plătitorilor de Impozite. Am spus, dacă se schimbă şi se face un top al plătitorilor de impozite, mă duc. De fapt, un om nu poate avea bani decât dacă este consemnat undeva ca un plătitor de impozite. De unde să ai bani decât dacă ţi-a dat o mătuşă? Sunteţi de acord! Banii poţi să îi ai din ce? Din salarii, din dividende, din vânzări, din ceva care este la vedere şi plăteşti un impozit. Ar trebui să se vadă care este impozitul pe care l-am plătit eu, Valeriu Iftime, anul trecut, la bugetul statului şi ar spune următorii bani ar putea să îi aibă. Dacă ar fi asta m-aş duce acolo, ar fi un clasament clar, pentru că acolo se plătesc banii şi impozitul este plătit, adică nu este se va plăti. Şi la impozitul plătit m-aş duce la un concurs, la restul… Oamenii îşi imaginează că, dacă eşti în Topul Firmelor, ai cine ştie ce altceva decât alţii.

"Este mai greu să bagi o echipă în prima ligă"

-    Ce este mei greu: să reconstruiţi un CET sau să băgaţi o echipă de fotbal în prima ligă?
-    Este mai greu să bagi o echipă în prima ligă. Reconstruirea unui CET, chiar cu greutăţile care sunt aici, cu bani neplătiţi, cu nu ştiu ce, până la urmă ai un anumit cost. În principiu, o asemenea lucrare se termină la o socoteală cu un profit, fie şi 1%, adică poţi câştiga câteva sute de mii de RON, câteva zeci de mii, sute de mii de euro, cu siguranţă câştigi scăzând toate costurile şi inventariind toate veniturile. O echipă de fotbal, aşa cum este acum, are o singură variantă clară a costului, adică ştim cât ne costă, iar partea cu veniturile este volatilă pentru că nu este un venit măsurabil, nu-ţi dă nimeni nici bere, nici o insignă. Aici îţi dă o bucurie pe care nu poţi să o măsuri sub nici o formă, decât printr-o pasiune, o trăire personală, o morală – este a noastră şi este greu de spus la alţii – şi la un moment dat nu-ţi mai dai seama ce e mai uşor, mai bine să faci, să te opreşti sau nu? Pentru că bucurie găseşti şi în alte lucruri. Şi este, dacă vreţi, o ambiţie a lui Elsaco, pentru că am cheltuit foarte mulţi bani, este vorba de 5 milioane euro pe care i-am cheltuit în fotbalul botoşănean în vreo şapte-opt ani şi este acum mai mult o ambiţie de a avea şi Botoşani o echipă de Divizia A, la care sigur, o să se spună la un moment dat că şi noi am participat la efortul acesta. Şi vă spun, participarea noastră este… fără noi este clar, nu se putea face fotbalul botoşănean.
Interviu realizat de Sergiu BĂLĂŞCĂU
CITEŞTE UN INTERVIU REALIZAT CU VALERIU IFTIME ÎN 2010
 INTERVIU Valeriu Iftime : Mă deranjează oamenii bogaţi
CITEŞTE ŞI:
 Patronul Elsaco - pe ultima sută de metri pentru una dintre cele mai mari afaceri