Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos şi Paştele reprezintă cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii. De-a lungul a două milenii constituie un prilej de purificare şi linişte sufletească, de apropiere de familie şi de cei dragi. Frumuseţea sărbătorii este dată atît de semnificaţia religioasă - întotdeauna mai există o şansă de mîntuire - cît şi de tradiţii : oul pictat, masa cu mîncăruri tradiţionale de Paşti, cozonac, pască, miel. În noaptea de Înviere fiecare credincios poartă în mînă o lumînare, pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfîntului Altar. Ea este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a Luminii Domnului Iisus Hristos asupra întunericuluişi păcatului. Despre semnificaţia şi importanţa aceste sărbători am discutat cu preotul Ioan Alupoaie, parohul Bisericii Izvorul Tămăduirii din Parcul Tineretului.

„Ne împărtăşim cu Hristos, ne altoim cu Hristos, exact ca un copac"

- Este postul Paştelui cel mai mare şi cel mai important pentru credincioşi?

- Postul Paştelui, este un post important, toate posturile sunt importante pentru că ne pregătim să ne împărtăşim cu trupul şi sîngele Domnului Iisus Hristos, fiindcă iată Mîntuitorul este prezent în Sfînta Împărtăşanie, atunci cînd consumăm sîngele şi trupul lui Iisus Hristos, atunci ne împărtăşim cu Hristos, ne altoim cu Hristos, exact ca un copac. Dacă înlăturăm o ramură şi nu mai are viaţă fiindcă se rupe de la rana, care este seva din copac aşa şi noi, dacă nu ne mai împărtăşim cu trupul şi sîngele lui Hristos, atunci ne uscăm, fiindcă are viaţă numai cel care se împărtăşeşte cu trupul lui Hristos. Spune Mîntuitorul Iisus Hristos, cine va mînca şi va bea din trupul şi sîngele meu, acela va avea viaţă întru el. Şi deci ca să vim vii şi pentru împărăţia lui Dumnezeu trebuie să mîncăm trupul şi sîngele lui Iisus Hristos. Cel care se îndepărtează de Hristos este mort, nu mai vieţuieşte pentru împărăţia lui Dumnezeu, chiar dacă vieţuieşte aici pe pămînt, dar nu este viu pentru credinţă, nu este viu pentru a putea moşteni împărăţia lui Dumnezeu, atunci deci este foarte important perioada postului şi este o bucurie pentru credincioşi. Postul nu este un prilej să ne întristăm, că postul nu este numai de bucate, este şi de fapte şi deci noi de fapt trebuie tot timpul să fim într-un post, în primul rînd în post de păcate, să ne ferim să fim răi, să fin supăraţi pe toată lumea, să ne ferim a înjura, a blestema, desfrîna, să vieţuim aşa cum ne învaţă poruncile din Sfînta Scriptură şi atunci avem binecuvîntare de la Domnul Iisus Hristos.

„Paştele, sau Naşterea Domnului au devenit un comerţ pentru mulţi”

- Ouăle roşii simbolizează sîngele lui Hristos care a curs de pe cruce din mîinile şi picioarele lui Hristos şi tradiţia spune că, ar fi înroşit Hristos în jurul lui şi se folosesc ouăle, dar este o tradiţie, un simbol. Acum mai nou, oamenii au inventat pentru Paşti, iepurele, dar nu are nici o semnificaţie.

- Vroiam să vă întreb de iepuraş, se desprinde el din religie?

- Are scop comercial, nu are nici o relevanţă religioasă. Acum să fim sinceri Paştele, sau Naşterea Domnului au devenit un comerţ pentru mulţi, că acum sărbătoresc de exemplu în Turcia, acolo eu nu am fost, dar am înţeles, turcii de exemplu la Paşti fac ouă roşii şi miel numai ca să respecte tradiţia să vină turişti, creştini să mănînce acolo, să consume, dar nu fac din credinţă, chinezii fac sfinte cruci, comercializează, icoane chiar, dar ei cred în Buda şi în credinţele lor. Dar nu o fac din credinţă, o fac pentru comerţ şi din păcate se transformă sărbătorile mari în prilej de îmbogăţire pentru unii şi nu se mai tratează sărbătoarea aşa cu inima şi cu credinţa, cu sufletul. Eu odată am auzit conversaţia a două femei care lucrau la o fabrică de confecţii şi discutau amîndouă şi zice, ce facem noi atîtea zile că avem liber acum şi zice că, ne uităm la televizor, mai mergem la vecini, dormim, mîncăm …, dar nu a zis nici una dintre cele două femei nu a zis, mai mergem şi la Biserică, ne rugăm, că este Învierea Domnului. Deci noi trebuie să împărţim cumva, că omul este trup şi suflet, trebuie să împărţim toată activitatea noastră şi pentru suflet, viaţa este scurtă, 30, 50, 80 de ani, după aia mergem la cele veşnice, răspundem şi cu trupul şi cu sufletul. La învierea morţilor va învia şi trupul. Şi atunci trupul şi cu sufletul să aibă parte doar de cele bune, dacă trăim doar pentru trup, nu mai suntem oameni, creaţia minunată a lui Dumnezeu care a fost creată ca să stăpînească lumea, animalele şi tot ce există. Dumnezeu l-a făcut pe om regele creaţiei, regele a tot ceea ce există, deci omul ar trebui să fie într-adevăr fiindcă este raţional şi liber, ar trebui să aibă această demnitate a faptului că este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, să nu piardă această demnitate.