O comparaţie între viaţa creştin-ortodoxă dinainte şi după revoluţie la 23 de ani şi jumătate de la recâştigarea libertăţii a reprezentat tema principală a interviului cu părintele protopop Lucian Leonte. Răspunsurile arată că, dincolo de toate problemele generate de un sistem totalitar, din perspectiva Bisericii au existat şi mai multe părţi bune, care ţineau mai ales de limitarea propagării unor influenţe negative, lucru care Statul Român de astăzi nu le mai face. Despre starea spirituală a botoşănenilor, despre construcţia mai multor biserici decât spitale, despre colaborările cu Securitatea, citiţi în rândurile care urmează.

"Nu se făcea atâta propagandă la tutun atunci, la băutură, chiar la violenţă"

-    Au trecut 23 de ani şi jumătate de la revoluţie, credeţi că în perioada asta creştinismul ortodox din România a evoluat sau a involuat?
-    A evoluat, ca şi consistenţă sufletească, şi ca efect în viaţa socială, mai ales în condiţiile în care atunci, înainte de 1990, eram protejaţi şi de Stat cu multe lucruri: cu invazia sectelor, cu lucruri care ţin de moralitate, cu munca, care e o problemă întotdeauna şi Statul te punea la muncă. Acum, când nimeni nu mai protejează societatea şi mai ales tineretul, vine tăvălugul acesta al tuturor patimilor şi devierilor comportamentale, este o presiune enormă asupra tinerilor. Asta nu exista înainte.

-    Şi presiunea de unde vine, de pe Internet, de la televiziune?
-    Din mass-media vine, iar în spatele mass-media, sunteţi jurnalişti, ştiţi mai bine decât mine cine este. De acolo vine, dar este intenţionată, este dirijată – ştim asta – şi atunci lupta Bisericii este mai mare că atunci era mult mai uşor când nu era atâta influenţă negativă să-l conduci pe om. Acum, în condiţiile astea, efortul este mult mare.

-    Sunt mai multe tentaţii ale păcatului decât acum mai mult de două decenii?
-    Sunt aceleaşi, dar sunt intensificate, stimulate, permanent se face propaganda păcatului, permanent şi tânărul şi adultul sunt supuşi unei chemări către păcat, către patimă. Nu se făcea atâta propagandă la tutun atunci, la băutură, chiar la violenţă. Poate nu spus direct, dar prin filme, emisiuni, duritatea care există în media a unor emisiuni, duce la violenţă. Plus de asta, destructurarea familiei…

"Vin persoane care n-au fost niciodată la biserică"

-    Plecările în străinătate?
-    Şi asta influenţează pentru că, în general, au plecat tineri care au fost nepregătiţi moral şi spiritual - nu toţi, parte din ei – şi aceia vin înapoi cu o recoltă de obişnuinţe negative foarte bogată şi o transmit celorlalţi. Sunt şi tineri care au plecat cu o bună educaţia creştină de acasă şi se manifestă frumos în străinătate, asta e normal, să fie o oglindă fidelă a culturii şi spiritualităţii româneşti, dar din fericire nu e aşa.

-    De curând s-a încheiat Postul Paştelui, cum i-aţi regăsit pe botoşăneni, mai obosiţi spiritual, mai odihniţi, victorioşi, învinşi?
-    Problema este că sunt derutaţi, uneori cu un sentiment de frică, de nesiguranţă pentru viaţa materială, dar şi pentru copiii lor, că nu au viitor. În rest, în viaţa duhovnicească, am spus, cu unele dificultăţi, merg înainte şi au nădejde mare în Dumnezeu şi se roagă. Vin persoane care n-au fost niciodată la biserică, n-au fost niciodate spovedite sau împărtăşite vin la biserică, deci găsesc un reazem în credinţă şi în Dumnezeu, adică simt că Dumnezeu îi ajută, lucrează în sufletul lor şi în sufletul celor din familia lor cu harul lui Dumnezeu, dar dificultăţile, am spus, vin din altă parte, din imaginea asta incorectă care este făcută Bisericii, rău-voitoare, pentru că omul care nu are o informaţie foarte precisă, nu merge foarte des la biserică sau nu are o legătură foarte strânsă cu biserica, acela citeşte presa se uită la emisiunile de divertisment şi atunci dicreditarea care se face acolo total Bisericii cu un scop, pentru că Biserica a susţinut şi va susţine întotdeauna identitatea culturală şi spirituală a românilor, unitatea lor, valorile morale, împotriva transformării viciilor în industrii, bineînţeles ca are concurenţă de la cei care fac aceste lucruri.

-    Aţi adus aminte de mass-media… Pe de altă parte Biserica Ortodoxă cu Română aş putea spune că investeşte masiv în mass-media de câţiva ani, cu televiziuni, radiouri, chiar pe Internet…
-    Aşa este, aşa este…

-    …Până la urmă este bună mass-media sau nu este bună, este bun Internetul sau nu este bun?
-    N-am generalizat: toată mass-media, nu acuz, dar în mass-media sunt posturi de radio, TV, sunt ziare, reviste, publicaţii online care pur şi simplu luptă direct împotriva Bisericii. Nu verifică nici un fel de informaţie, creează informaţii false şi la dau drumul pe piaţă pentru discreditarea Bisericii, asta e real. Şi sunt însă, categoric, şi oameni serioşi care fac lucruri frumoase şi datorită cărora ne mai uităm şi noi la televizor, într-un ziar, la o emisiune, că altfel, unii dintre ei fac mari deservicii şi viitorului nostru.

"E normal să aibă o biserică. Dacă s-au construit, asta nu înseamnă că toate sunt catedrale"

-    Am văzut de nenumărate ori scriindu-se că după revoluţie s-au construit în Botoşani şi în toată ţara mult mai multe biserici decât spitale şi teza este următoarea, că oameni ar avea nevoie să se vindece şi trupeşte, nu numai sufleteşte.
-    Este o logică falsă pentru că se ştie că nu se construieşte câte un spital în fiecare sat, că nu se poate aşa ceva, nu e nici normal, la un anumit număr de familii sau de persoane se construieşte un spital, sunt nişte reguli pe care instituţia medicală naţională le are în privinţa asta, ei, pe când o biserică trebuie să existe în fiecare comunitate creştină. Avem sate cu 40 de familii, acelea trebuie să aibă biserică. S-ar putea să nu aibă nevoie de şcoală pentru că populaţia este îmbătrânită, mai sunt trei sau patru copii, pentru aceia nu se poate face şcoală. Dinspre noi nu este problemă, poate să se facă şi au fost la un moment dat oferta asta din partea Bisericii, cum sunt situaţii de genul acesta, preotul să se ocupe de educaţia unor copii, dar sistemul de învăţământ aşa este creat, nu are cum să facă o clasă acolo. Deci nu-i realist şi nu-i corect să se folosească argumentul acesta, nici cu spital, nici cu şcoala. Şcolile sunt făcute de către Stat, spitalele tot de către Stat şi Statul le face cât ştie, cum ştie şi potrivit programelor pe care le are, de medicină a populaţiei, de educaţie a copiilor şi tineretului, nu impunem noi, însă Biserica este obligată să asigure asistenţă religioasă a credincioşilor şi nu poţi să-l laşi pe un om, am spus, avem 20, 30, 40 de familii şi nu putem să le lăsăm fără preot pentru că o persoană învârstă sau nu chiar învârstă, la ţară nu toată lumea are maşină, să meargă 10 kilometri până în următorul sat. E normal să aibă o biserică. Dacă s-au construit, asta nu înseamnă că toate sunt catedrale.

-    Adică nu s-au consumat fonduri extraordinare?
-    Bineînţeles! Şi n-a dat Statul! Deci majoritatea bisericilor construite n-au primit bani de la stat pentru că sunt pe la ţară construite doar din lemn sau avem din chirpici făcute. La Băbiceni, la Broşteni, la Bivolari primele biserici au fost făcute din chirpici.

-    Mai avem acum biserici din chirpici la Botoşani în care să se ţină slujbe?
-    Mai sunt. Mi-am amintit de Broşteni pentru că biserica aceea din chirpici se duce şi trebuie refăcută şi aceea a făcut-o fosta maică stareţă de la Mănăstirea Guranda, deci s-a făcut cu mila credincioşilor, a mers din sat în sat şi a cerut, pur şi simplu. Eu când am făcut biserică lângă Dobârceni, acolo unde am fost pentru prima dată preot, am primit vreun leu de la Stat? Oamenii şi-au făcut biserică fiindcă aveau nevoie de ea, deci nu trebuie acuzate Patriarhia sau Mitropolia că au luat bani.

"Colaborările cu Securitatea le-au avut toţi cei care au ieşit în străinătate şi de ce trebuie neapărat să ne legăm de preoţi?"

-    O altă acuzaţie care se aduce Bisericii sau oamenilor care slujesc este că înainte de revoluţie unii dintre ei au colaborat cu Securitatea şi se pune semnul întrebării: câtă încredere mai poţi să ai în duhovnic?
-    Problema este următoarea: a colabora cu Securitatea însemna, de exemplu, dacă trebuia să te pregăteşti în străinătate – şi au fost preoţi, ca şi doctori, ingineri, profesori, sportivi – care s-au dus în străinătate. Înainte de a pleca nu semna fiecare o hârtiuţă la agentul de Securitate? Erau obligaţi să semneze, altfel nu primeau acceptul să plece, fie pentru o conferinţă, fie pentru un concurs sportiv, fie pentru a-şi vizita rudele, iar acolo una dintre prevederi era că, atunci când te întorci, discuţi tot cu acela, cu angajatul Securităţii. Asta ce era? Asta au făcut toţi. Şi preoţii care au ieşit din ţară probabil şi pe ei i-au întrebat, şi pe ei i-au pus să semneze. Şi dacă omul a avut absolut o nevoie, să spunem tineri teologi, li s-a oferit o posibilitate, se făceau schimburi de burse între Biserica noastră şi cele din străinătate sau chiar cu alte culte, cum sunt catolicii, protestanţii din Occident, au oferit şi ei burse, şi noi le-am oferit lor, şi atunci trebuiau să meargă. Ce trebuiau să facă?



Pentru ei era foarte important să facă în Germania o facultate de teologie, în Anglia, în Franţa, în America, era foarte importante pentru ei, o şansă a vieţii să se ducă acolo… şi limbă, şi facultate. Atunci pleca şi el acolo şi poate l-a întrebat când a venit: ce mai este acolo, ce români mai sunt, dar asta nu însemna colaborare cu Securitatea, să fim serioşi, colaborările cu Securitatea le-au avut toţi cei care au ieşit în străinătate şi de ce trebuie neapărat să ne legăm de preoţi? Cineva o fi dat, nu putem contesta că n-a dat o astfel de informaţie când a venit de undeva, ce legătura are asta cu Spovedania la preot? El se uita şi el cu scârbă după ce a dat asta, abia a scăpat de dânşii, nu era mare plăcere. Deci, nu asta e problema, se leagă lucrurile aşa încât să fie îndepărtaţi oamenii de Biserică, asta e problema.

-    Dar a cui este interesul, a sectelor?
-    Sunt mai multe interese, am spus şi mai devreme, Biserica nu are o conducere în exteriorul graniţelor României, am susţinut şi mereu susţinem tezele naţionale şi unora poate nu le convine.
Interviu realizat de Sergiu Bălăşcău
CITEŞTE ŞI:
 INTERVIU preot Ioan Alupoaie : Sărbătorile se transformă în prilej de îmbogăţire