Preşedintele Consiliului Judeţean tocmai a trecut peste, poate, cel mai important hop de la dobîndirea funcţiei. În condiţiile în care, cel puţin oficial, însă se mai află într-o postură inedită, aceea de a fi în opoziţie în plenul instituţiei pe care o conduce, Mihai Ţâbuleac a reuşit să împartă banii pe localităţi, ce-i drept, cu unele sacrificii pentru primarii PD-L. Cum se descurcă el în aceste condiţii, care este relaţia cu democrat-liberalii şi Cătălin Flutur, dar şi alte lucruri aflaţi în interviul de mai jos. „Noi vrem să trăim mai prost, deşi putem să trăim mai bine” -         Cum lucraţi acum în Consiliul Judeţean avînd în vedere că aveţi doi vicepreşedinţi care se cam împotrivesc la chestiunile importante pe care vreţi să le promovaţi, cum ar fi bugetul, de exemplu ? -         Ce pot să răpund la întrebarea asta decît că fac eforturi şi mă descurc. -         Şi cum reuşiţi să vă descurcaţi? Eu ştiu, staţi la negocieri sîmbăta şi duminica, contactaţi şefii de partid sau se rezolvă doar administrativ, discutînd cu d-lor şi cu grupurile de consilieri? -         Comunicarea. Comunicarea şi argumentele profesionale reprezintă principalele arme. -         Care este, în activitatea de aici de la Consiliul Judeţean, lucrul cel mai greu, care vă pune cele mai mari probleme? -         N-am făcut un clasament şi … nu fac. Deci mă supuneţi la un efort în plus faţă de de cele pe care deja trebuie să le fac. -         Cînd aţi candidat sau cînd aţi început mandatul vă gîndeaţi că o să fie atîta politică în administraţia botoşăneană? -         Aaa, aaa, uite mi-aţi dat răspunsul. Ăsta e răspunsul : faptul că se politizează excesiv şi nu există o graniţă măcar relativă între ceea ce ar trebui să însemne munca în administraţie şi influenţa factorului politic. -         Şi de ce sunt lucrurile astea? E o chestiune care vine mai mult din partea consilierilor judeţeni sau din partea şefilor de partid? Sau de la Bucureşti, cum spuneaţi dvs. … -         Vine din străfundurile acestei naţiuni. Probabil că noi vrem să trăim mai prost, deşi putem să trăim mai bine, ca să mă exprim aşa. Cred că am fost atît de frustraţi înainte de ’89 că nu putem face politică încît am trecut la extrema cealaltă şi ne-am transformat viaţa de la un capăt la altul într-o perpetuă campanie electorală. „Cum adică cine conduce Consiliul Judeţean?” -         Şi în condiţiile astea cine conduce Consiliul Judeţean? Din punct de vedere politic întreb pentru că, pînă la urmă, şi guvernele, şi consiliile judeţene şi viceprimarii, de exemplu, se formează, se desemnează, politic, prin alianţe politice. -         Cum adică cine conduce Consiliul Judeţean? -         Care este majoritatea în Consiliul Judeţean? La asta mă refeream. -         Păi … cea care este declarată oficial e cea compusă din grupurile de consilieri PNL – PSD. Ceea ce însă mă bucură pe mine este că am reuşit chiar şi în condiţiile astea şi chiar dacă a fost vorba uneori de împărţirea banilor, să pot să ajung la un numitor comun cu această majoritate. -         Nu este ciudat că mai ţine încă această alianţă în Consiliul Judeţean la totuşi ceva luni, de acum, de la prezidenţiale? -         Nu-i problema mea. -         Pe le PD-L cînd aţi fost ultima oară, la sediu? -         Acum cîteva zile. -         Şi cu dl.Flutur mai vorbiţi, vă mai întîlniţi? -         Am o relaţie absolut normală şi cu dl.Flutur la fel ca şi cu toţi ceilalţi oameni. -         Atunci de ce participaţi, de exemplu, aşa rar la conferinţele de presă de la PD-L? -         Pentru simplul motiv că eu am conferinţa săptămînală la Consiliul Judeţean joia şi conferinţa de la partid e vinerea. Mi se pare un interval atît de scurt încît, de regulă, nu intervin noutăţi. „Mă mai duc şi la Biserică” -         Dl.Flutur ţine uneori chiar în aceeaşi zi şi la Primărieşi la partid … -         Dl.Flutur este preşedintele filialei de partid. -         Vor fi alegeri anul acesta în PD-L Botoşani. Vă gîndiţi să candidaţi pentru o funcţie? -         Nu mi-i gîndul la asta. -         Dar la ce vă este gîndul? -         La treabă. -         Am văzut că aveţi multe icoane aici în birou. Obişnuiţi să mergeţi la Biserică? -         Mă mai duc şi la Biserică. Nu cu o anumită frecvenţă. -         Vă mai rămîne timp şi pentru asta? -         Trebuie. Interviu realizat de Sergiu BĂLĂŞCĂU