Senatorul Liviu Câmpanu este fără îndoială omul politic al momentului. Gestul său de a se dezice de guvernarea PDL – UNPR – UDMR şi de a vota moţiunea, care pare a fi cel puţin pentru moment unul sinucigaş, l-a adus în atenţia unei ţări întregi. A apărut într-o săptămînă la posturile centrale de televiziune cît n-au apărut toţi ceilalţi parlamentari de Botoşani într-un an întreg. Ce l-a determinat însă să facă acest lucru, ce i-a recomandat subprefectului de Botoşani, de cîte ori a stat de vorbă cu primarul Cătălin Flutur, ce treabă are cu Vama Rădăuţi Prut şi cu şeful acesteia Ovidiu Paşalău, dar şi de ce a ales să rămînă independent, precum şi răspunsuri la alte întrebări citiţi în interviul acordat de parlamentar pentru Botoşăneanul.ro. 

„Eu i-am recomandat să rămînă pe poziţia pe care o deţine în momentul de faţă”
-    Subprefectul Moruzi şi-a dat demisia în urmă cu cîteva minute. A procedat bine sau nu?
-    Nu, nu, pe considerentele care vi le-am spus, dar fiecare în viaţa asta ia decizii. E o decizie personală, depinde ce vrea să facă în continuare dl. subprefect Moruzi şi atunci mi se pare normal că nu-i corect să intervină cineva, sau eu, sau altcineva în deciziile d-lui subprefect.
-    Dar aţi avut o discuţie, bănuiesc, cu d-lui. Ce i-aţi recomandat? Mai stai acolo, mai stai o lună, mai stai două, stai pînă cînd îţi expiră mandatul de interimar, nu sta…
-    Eu i-am recomandat să rămînă pe poziţia pe care o deţine în momentul de faţă, asta este recomandarea pe care i-am făcut-o.

-    Şi asta înseamnă că nu v-a ascultat, nu?
-    Nu, vă daţi seama, nu e vorba de ascultat, e vorba de un sfat care putea sau nu fi luat în discuţie. Eu cred însă că – voi ştiţi că în instituţiile statului o demisie poate fi acceptată sau nu poate fi acceptată – eu sunt sigur că această demisia nu va fi luată decît după întoarcerea d-lui prefect din concediu. Acum ştiţi şi dvs. că dl.prefect pleacă în concediu.
„Să nu mai vadă dl.prefect Argentina?”

-    Eu nu cred că o să plîngă dl.prefect că şi-a dat subprefectul demisia.
-    Cine va rămîne la conducerea instituţiei? E posibil ca acest gest al d-lui subprefect, mă întreb eu, să îi strice concediul d-lui prefect, să nu mai vadă dl.prefect Argentina?

-    Argentina?
-    Cred că e normal să facă dl.Moruzi un asemenea gest (să aştepte întoarcerea prefectului din concediu – n.r.).

-    Argentina?
-    Argentina!

-    Dar aveţi informaţii în această privinţă?
-    Da, am auzit o melodie a Madonnei aseară şi probabil îmi reverberează.

-    Aia era Don’t cry for me Argentina.
-    … (rîde)

„De multe ori trebuie să-i mulţumesc soţiei deoarece conduce ea maşina”

-    Sau  Don’t cry for me UNPR. Ce legătură are gestul dvs. de a pleca din UNPR sau a fi dat afară, mă rog, e clar că prima opţiune v-a aparţinut, cu faptul că UNPR-ul n-are nici un post de director la Botoşani?
-    N-are nici o legătură. Am spus-o şi spun în continuare că UNPR, aşa cum era cînd ştiam eu ce se întîmplă în UNPR, nu venise la ciolan. Au fost o serie de discuţii prin care am spus că avem oameni capabili şi buni profesionişti care pot prelua, dacă ni se va cere la un moment dat, asumarea unor responsabilităţi în zona instituţiilor deconcentrate.

-    N-a venit la ciolan, dar eu am 12 ani de jurnalism şi este cea mai ciudată, ca să nu-i zic altfel, participare la guvernare a unui partid în teritoriu: nu are nici un post de director. În afară de subprefect şi un prezumtiv post la vamă mult discutat, nu conduce la Botoşani, n-are pîrghii, n-are nimic. Lumea vă înjură şi la nivel judeţean, dar vă înjură în ciuda faptului că la Botoşani nu conduceţi nimic, vă conduceţi maşina şi atîta.
-    Aşa este şi de multe ori trebuie să-i mulţumesc soţiei deoarece conduce ea maşina. Da, aveţi dreptate, e un comportament anacronic al unui partid. Spuneţi că aveţi 12 ani de jurnalism, trebuia să vedeţi aşa ceva la un moment, iată că acum aţi văzut.
-    Dar nu aţi avut discuţii la centru, n-aţi încercat să îi convingeţi pe cei de acolo să solicite sau să negocieze cu cei de la PDL, cu partenerii din coaliţie, obţinerea unor posturi de conducere la deconcentrate?
-    Nu. Au existat acele discuţii în care am afirmat că avem oameni capabili, care îşi pot asuma responsabilităţi, dacă se va cere acest lucru.


Despre PDL-işti : „Ce este al meu este numai al meu, iar ce este al vostru este al nostru”.
-    N-aţi solicitat nici măcar sprijin pentru directorul executiv de la Direcţia de Sănătate Publică?
-    N-am solicitat nimic şi cred că nimeni nu trebuie să solicite nimic de la PDL. Şi spun acest lucru din două motive, unul medical şi unul rezultat din experienţă. Eu cunosc îndeaproape PD-ul din 2003. Dacă vă aduceţi aminte, cînd PD-ul era la 8% şi PNL-ul la 17%, a început să discute foarte serios de formarea Alianţei D.A. Am fost unul dintre puţinii lideri din Moldova care am fost împotriva creării acestei alianţe motivînd într-o întîlnire politică la Roman, cînd venise dl.Tăriceanu să ne convingă de necesitatea acestei alianţe, că marea frică este că, pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti. Iată că evoluţia evenimentelor în 2005-2006-2007-2008 şi pînă în prezent mi-au arătat că aveam dreptate. Din punct de vedere medical, dacă discutăm despre o analiză comportamentală, e o curiozitate pentru mine. Nu ştiu cum ingineria genetică în general, dar în România în special, a reuşit să aibă succese incomensurabile. Spun asta deoarece tipul de comportament al marii majorităţi, şi în special, a membrilor PD care au funcţie de răspundere şi responsabilităţi, este aproape similar. Singura explicaţie pentru mine este că vorbim de o modificare genetică care se transpune într-o modificare comportamentală. Modificarea comportamentală este de genul următor la membrii PD: „ce este al meu este numai al meu, iar ce este al vostru este al nostru”.
-    Da… aici e ca în familie, soţul, soţia şi banii. Banii soţiei sunt doar ai soţiei, banii soţului sunt ai familiei.
-    Probabil că poate fi dusă discuţia şi în această zonă.

„Am vrut într-adevăr să numesc pe cineva la vamă, dar nu pe dl.Paşalău”
-    Dar eu vroiam să vă întreb o chestie mai concretă: aţi depus vreun demers ca dl.Paşalău să fie şef la vama la care este?
-    Nu…

-    Şi atunci de unde toate aceste discuţii că Paşalău e omul lui Câmpanu?
-    Vreţi să vă spun foarte sincer?
-    Dar pînă acum nu tot sincer mi-aţi spus?
-    Nu, nu, nu, referitor la chestia asta. Această prezumţie că Paşalău ar fi omul lui Câmpanu vine doar dintr-un singur motiv. Dl. Strugaru a încercat, din cîte ştiu eu, să numească şef la vamă pe fiul său. Nereuşind acest lucru a început să se gîndească - „bă, de ce nu s-a putut? Sigur şi-a băgat Câmpanu coada” – neînţelegînd un lucru care este simplu: trebuia să fie un om din sistem, un om cu experienţă şi căruia nu i se putea reproşa nimic. Am înţeles că dl.Paşalău este unul dintre aceştia. Cu sinceritate, am vrut într-adevăr să numesc pe cineva la vamă, dar nu pe dl.Paşalău.
-    Dar pe cine?
-    Pe un prieten de-al meu, o cunoştinţă în care aveam încredere, dar nu e vorba de dl.Paşalău şi cei care sunt în jurul meu ştiu despre cine-i vorba, dar n-aş vrea să vorbesc despre lucrul acesta pentru că spunîndu-i numele persoanei… Acest om este din Finanţe, deci este cu experienţă, este pe zonă, ştie despre ce vorbesc şi de asta n-aş vrea să spun „uite, pe acela îl vroiam”, după care să spună „aaaa, tu eşti prieten cu Câmpanu, hai să te lucrăm şi pe tine”. Nu vreau să-l expun.

„S-a întîmplat o catastrofă şi PNL-ul la Botoşani s-a pricopsit cu persoana aceasta preşedinte”

-    Apropos de prieteni, într-un interviu care l-am făcut prin vară cu preşedintele de la PNL Florin Ţurcanu, spunea că el n-a săpat niciodată pentru funcţia de şef al organizaţiei judeţene. Dvs. sunteţi de aceeaşi părere, v-aţi simţit săpat de d-lui?
-    A, nu, nu, nu, e mult prea elogios să folosiţi chestia cu săpatul. Deci toţi cei care studiază zoologia spun că animalele nu au acţiuni premeditate, lucru care a fost infirmat de anumite tipuri comportamentale. A săpa pe cineva înseamnă a stabili un plan, a juca cînd într-un fel, cînd într-altul. Persoana despre care dvs. m-aţi întrebat n-a făcut lucrul acesta pentru că – şi am spus-o şi la momentul respectiv – din momentul în are a ajuns vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, a lucrat nu împotriva mea, ci împotriva partidului. Dacă vă aduceţi aminte, eu personal am avut o tentativă de excludere a d-lui Ţurcanu din partid.

-    Eşuată!
-    Eşuată datorită mie, datorită bunei mele credinţe că chiar lucrurile se vor îndrepta.

-    Bine, simplificînd înţeleg că dvs. încercaţi să spuneţi că nu v-a săpat fiindcă n-ar fi fost în stare de aşa ceva. Dar atunci cum a ajuns preşedinte?
-    Sunt evenimente care se întîmplă datorită faptului că cineva creează acele eveniemnte şi sunt şi catastrofe. Uite că s-a întîmplat o catastrofă şi PNL-ul la Botoşani s-a pricopsit cu persoana aceasta preşedinte. E o calamitate naturală care s-a întîmplat.

„Nici eu nu sunt mulţumit”

-    Aţi fost la guvernare aproape un an de zile alături de PDL. V-aţi întîlnit în această perioadă cu liderul PDL de la Botoşani, cu preşedintele organizaţiei, să discutaţi despre modul de guvernare la nivel local, de transpunerea programului de guvernare la Botoşani?
-    Da, da, m-am întîlnit de mai multe ori cu liderul organizaţiei PDL de la Botoşani, de trei ori la cererea mea şi o dată la cererea domniei sale. Mai exact, la cererea domniei sale, cînd m-a invitat la nunta cînd l-a cununat pe dl.Şerbănoiu.
-    Eu tocmai vroiam să vă întreb cu ce a rămas judeţul sau cît de folositoare au fost pentru judeţ aceste întîlniri…? La una e clar, ne-am ales cu un fin de primar în fruntea Poliţiei…
-    Am spus-o şi-o voi spune cu sinceritate totdeauna, din păcate nici eu nu sunt mulţumit. Avînd în vedere faptul că, în perioada 2007-finalul anului 2008, prin faptul că am susţinut proiecte ale comunităţilor locale, ale primăriilor, ale spitalelor, ale instituţiilor de învăţămînt, am reuşit să aduc în judeţ peste 2.000 de miliarde, iar 2.000 de miliarde înseamnă, foarte simplu dacă încercăm să calculăm, bugetul pe doi ani de zile, la nivelul anului 2007, al Consiliului Judeţean, ceea ce înseamnă enorm. În 2010 am reuşit prin susţinerea unor proiecte să aduc doar 20 de miliarde la Botoşani. I-am adus, sunt bani veniţi în Botoşani, sunt 9 miliarde la Unitatea de Primire a Urgenţelor de la Spitalul Judeţean. Nimeni nu v-a spus lucrul acesta pentru că nimeni n-are interes. Singurul care v-ar putea spune şi care ştie lucrul acesta pentru că el este cel care mi-a pus în braţe proiectul, este dl.Petrică Rădăuceanu. Am adus cîteva sute de milioane pentru mai multe biserici, am adus cîteva miliarde pentru cîteva şcoli, deci sunt bani care au venit în judeţ pe proiecte.

„Viaţa politică a lui Liviu Câmpanu a fost foarte în cumpănă”

-    Eu vă întrebasem despre colaborarea cu şeful de la PDL, dar în fine renunţ la asta şi vă întreb altceva: de ce alegeţi să rămîneţi independent pînă în 2012, că mă gîndesc că, mai ales datorită votului din Senat, unde majoritatea este pusă sub semnul întrebării, n-aţi duce lipsă de oferte?
-    Nu vreau să fac înţelegeri conjuncturale cu nici o formaţiune politică. Aşa cum bine ştiţi dvs. şi toţi cei care mă cunosc şi alegătorii mei, din păcate, viaţa politică a lui Liviu Câmpanu a fost foarte în cumpănă în aceşti aproape doi ani de zile de cînd este mandatul de senator. Şi, vă rog să mă credeţi, chiar nu vreau să fac greşeli luînd decizii pripite cu privire la evoluţia mea politică ulterioară.

-    Într-un interviu pe care mi l-aţi acordat prin primăvară spuneaţi că în următorii patru-cinci ani vă vedeţi oriunde, de la primar de Darabani pînă la preşedinte al României. Vă mai vedeţi în posturile astea?
-    Sigur, da, da, această prezentare a unor posibile evoluţii ulterioare a carierei mele politice rămîne valabilă. Asta nu înseamnă că trebuie să fii legat de un partid politic sau neapărat legat de un partid politic pentru a face astfel de previziuni cu privire la evoluţia mea politică.
Interviu realizat de Sergiu BĂLĂŞCĂU