De doi ani de zile, Liga Sindicatelor din Învăţămînt este condusă la Botoşani de Liviu Axinte. Expert contabil de profesie, dar şi cu o catedră de discipline tehnice-finanţe şi contabilitate la Colegiul Economic „Octav Onicescu”, Liviu Axinte a optat şi pentru munca de sindicalist, reprezentînd drepturile a cîteva mii de membri din domeniul educaţiei. Finalul anului de învăţământ a fost unul din cele mai agitate din ultimul deceniu. În ciuda măsurilor antisociale luate de Parlament şi Guvern, majoritatea acţiunilor de proteste adoptate au eşuat.

„Deschiderea administraţiei actualei către negocieri cu sindicatele se reduce practic aproape la zero”

- Cum aţi ajuns să vă implicaţi în munca sindicală?
- În activitatea sindicală sunt implicat ca lider al organizaţiei sindicale la nivelul Colegiului Economic şi ulterior în 2003 am candidat pentru funcţia de vicepreşedinte al Ligii Sindicatelor din Învăţămînt, fiind ales, iar în anul 2008 am fost ales preşedinte al Ligii Sindicatelor din Învăţămînt.  
- Este greu să fii lider sindical, să porţi această luptă continuă cu „patronatul”, să încerci să convingi, de exemplu, membrii de sindicat să facă grevă?
- Activitatea sindicală este solicitantă, presupune o responsabilitate şi este destul de anevoioasă, mai ales în condiţiile actuale cînd deschiderea, să spunem aşa, a administraţiei actualei către negocieri cu sindicatele se reduce practic aproape la zero.

- Cum comentaţi ceea ce se întîmplă în sistem la momentul actual prin prisma măsurilor anunţate de Guvern şi a faptului că acest domeniu de activitate nu este sprijinit cum ar trebui? Este practic domeniul care formează noile valori.
- Prin măsurile anunţate de Guvern şi vă referiţi aici la reducerile salariale din sistemul bugetar şi nu numai din învăţămînt sunt afectaţi într-o măsură mai mare angajaţii din învăţămînt deoarece noi am fost privaţi de drepturile prevăzute de legea 221/2008 şi dacă noi practic suntem privaţi prin neaplicarea acestei legi de un procent de 33% din salariu cumulat cu cei 25% practic noi pierdem 58% din salariu. Deci, este o situaţie destul de grea din care vor fi afectaţi toţi angajaţii, dar în special angajaţii tineri din sistem, debutanţii de pînă în gradul II cu vechime de pînă în 10 ani, în special. Văzînd aceste lucruri, de fapt am constatat că lozincile care au fost prezentate în campania electorală de diferite partide prin care ni se promitea încurajarea tinerilor pentru a intra în sistemul de învăţămînt, de fapt au rămas doar la acest nivel de lozincă şi practica ne arată că în nici într-un fel nu este încurajat accesul tinerilor bine pregătiţi în sistemul de educaţie.

- Preconizaţi ca numărul tinerilor care se îndreaptă spre acest sistem să scadă drastic?
- Numărul tinerilor nu ştiu dacă o să scadă drastic avînd în vedere numărul mare de absolvenţi de diferite facultăţi care există la ora aceasta, însă se pune problema calităţii celor care intră în sistem, dacă ei răspund aşteptărilor societăţii sau nu.

„Teama de a nu putea face faţă datoriilor a fost un motiv de neparticipare la grevă”

- În ciuda acestor măsuri anunţate de Guvern, de ce credeţi totuşi că profesorii s-au ferit să facă grevă?
- Faptul că marea parte a profesorilor din învăţămîntul botoşănean nu au participat la grevă este datorat mai multor cauze. Una din cauze este stabilită de fapt încă din perioada de creştere economică din 2005-2008, cînd foarte mulţi angajaţi au contractat credite avînd în vedere că s-au acordat credite cu lejeritate, au contractat credite bazîndu-se pe o creştere succesivă a veniturilor care s-a realizat în acea perioadă. În măsura în care în perioada imediat următoare, practic a avut loc o diminuare a veniturilor lor, au constatat că, o tot mai mare parte a veniturilor lor trebuie dirijată către achitarea acestor credite şi practic teama de a nu putea face faţă datoriilor a fost un motiv de neparticipare, deci o motivaţie financiară, precum şi faptul că au constatat că actuala putere din România, practic în urma unor aşa zise negocieri de o lună de zile a fost pe poziţie ducînd la bun sfîrşit această măsură de reducere, ducînd-o în Parlament. Văzînd inflexibilitatea aceasta au spus că degeaba ar face grevă, că puterea oricum face ce doreşte, degeaba ar protesta. Şi aceste lucruri au condus la o stare de resemnare a membrilor de sindicat, nu neapărat a membrilor de sindicat, ci a angajaţilor din învăţămînt în legătură cu finalitatea protestului lor. Sindicatele nu pot garanta membrilor de sindicat că un protest sigur va avea o finalitate, sigur se va obţine ceva în urma acestui protest. Lucru pe care eu l-am şi exprimat în discuţiile cu membrii noştri de sindicat spunîndu-le că prin grevă se pune problema de atitudine, de exprimarea unei atitudini în legătură cu ceea ce ni se pregăteşte, avînd în vedere şi care este nivelul în nivelul de pregătire, de educaţie al angajaţilor din învăţămînt. Şi am considerat eu personal absolut necesar ca noi să luăm atitudine, să arătăm Guvernului că nu suntem de acord cu măsurile pe care le-a luat. Însă, am ajuns, aţi văzut şi dvs. participarea a fost destul de slabă şi există sigur şi alte explicaţii pe care eu nu le pot surprinde acum.

„Aceste acuze sunt, aşa, mai mult de a face spectacol”

- La nivelul judeţului Botoşani sunt în prezent două sindicate în învăţămînt, dar totuşi nu vă înţelegeţi, de ce?
- Există două sindicate, aşa au existat, eu ştiu poate de după ’90 au fost înfiinţate cele două sindicate din învăţămînt. Faptul că nu ne înţelegem, nu ne înţelegem… sau hai să spunem că nu ne înţelegem foarte bine, dacă aşa aţi formulat şi dvs. întrebarea, cred că este datorat modului diferit în care vedem activitatea sindicală, liderii celor două sindicate. Şi după aceea şi adepţii celor două stiluri de a face activitatea sindicală care ne-au delimitat din ’90 pînă încoace.

- Sunt reale acele acuze ale Mariei Ţiprigan prin care sunteţi cumva acuzat că aţi încerca să îi luaţi membrii?
- Nu. Din cîte ştiu de la nivelul Inspectoratului Şcolar este în curs de finalizare acţiunea de recenzare a numărului de membri de sindicat prin care se face un inventar al membrilor de sindicat şi chiar vă invit pe dvs. să solicitaţi Inspectoratului Şcolar să vă comunice aceste date şi veţi vedea că nu există mare diferenţă între situaţia membrilor de sindicat de anul trecut şi cei de anul acesta, aşa că aceste acuze sunt aşa mai mult de a face spectacol.

„Într-o societate normală participarea la grevă este suportată de către sindicate”

- Un exemplu ar fi, dar nu prin afirmaţii ale d-nei Ţiprigan, că i-aţi fi plătit pe unii membri ai LSI pentru zilele de grevă, tocmai pentru a-i atrage în sindicatul dvs. şi pe cei de la SIP.
- Nu cunosc, aşa ceva noi nu am făcut, dacă mi-aţi da un exemplu concret, v-aş spune despre ce este vorba, în şcoala X ce s-a întîmplat, dar nu a fost stabilit aşa ceva nici într-un caz. În mod normal, într-o societate normală aşa cum se spune în lumea occidentală pe care noi o visăm, participarea la grevă este suportată de către sindicate. Există un fond de grevă constituit din cotizaţiile angajaţilor şi se plăteşte la un nivel de 75% din salariu pentru zilele de grevă, este suportat de sindicat salariul atunci. Ei, la nivel de cotizaţie care există la noi şi conform statutului nostru, noi nu putem face acest lucru, nu putem suporta salariile angajaţilor care participă la grevă. Acest lucru este adus în discuţie mereu de către membrii noştri de sindicat, implicarea sindicatului în constituirea fondului de grevă astfel încît ca atunci cînd fac grevă să nu le fie frică că rămîn descoperiţi financiar şi să poată participa ştiind că au asigurat din partea sindicatului un anumit procent din salariu pe acele zile. Însă noi, conform statutului, returnăm membrilor noştri jumătate din cotizaţii şi avem cheltuielile de afiliere sindicală şi de funcţionare care nu ne permit să facem această plată. Şi nici nu a fost problema în Botoşani în acest sens. Chiar dacă să zic, că m-am gîndit în această perioadă care ar fi posibilităţile de a recompensa pierderea financiară pe care toţi membrii noştri care sunt foarte descoperiţi să poată fi sprijiniţi financiar.

„Nu sunt de acord cu secretizarea averilor liderilor sindicali”

- Sunt liderii sindicali persoane avute, aşa se aude.
- Cel puţin dacă mă refer la mine nu pot spune că sunt o persoană avută. Nu ştiu, la nivel naţional am văzut şi eu prezentările în presă şi într-adevăr aşa pare. Şi aşa este. Eu susţin şi am susţinut dintotdeauna necesitatea ca liderii sindicali ai federaţiilor şi ai confederaţiilor să îşi publice averile, să îşi prezinte declaraţiile de interese şi susţin de asemenea limitarea numărului de mandate în toate domeniile de activitate pe principiul funcţional în cazul preşedintelui. Adică, dacă impune preşedintele un număr de două mandate maxim, acest principiu ar trebui coborît de sus pînă în jos în toată societatea românescă, inclusiv în lumea sindicală şi eu sunt de acord cu acest lucru şi nu sunt de acord cu secretizarea averilor liderilor sindicali. Deci ele trebuie să fie cunoscute de toată lumea, mai ales de către membrii de sindicat înscrişi în acest sindicat. Însă, din nou problema este pusă de către politicieni, de către cei care sunt plătiţi din bani publici şi este vorba despre o întoarcere a atenţiei către altceva de fapt, deci cînd se pune problema declaraţiilor de interese sau de venituri ale politicienilor, atunci se vine cu cu această placă cu liderii de sindicat. Eu v-am spus care este poziţia mea, de altfel am şi susţinut-o în cadrul conferinţei naţionale de alegeri care a avut loc în 2007, am susţinut să nu fie alese persoane pensionabile în conducerea federaţiei aplicînd principiul directorilor care pentru a candida la funcţia de director trebuie să mai aibă patru ani pînă la pensie, deci lucrul acesta l-am cerut la federaţie. Bineînţeles nu toată lumea l-a primit cu drag, dar asta este situaţia.

- Oferă munca de sindicalist satisfacţii?
- Oferă satisfacţii în măsura în care obţii un rezultat palpabil, concret, în care vezi că ai putut să îl ajuţi pe un om care era în pericol de a-şi pierde locul de muncă, printr-o negociere la nivel angajatorului, la nivelul Inspectoratului Şcolar, aceasta este satisfacţia care ştiu eu, o obţii personal.

- Sacrificii sunt?
- În principal sunt sacrificii mai mult de timp, să nu ai suficient timp să îl petreci în cadrul familiei.

- Apropos de familie, vă sprijină în munca de sindicalist, cu acele deplasări care sunt necesare şi timp puţin mai mereu?
- Deocamdată am găsit înţelegere la nivelul familiei pentru activitatea pe care o desfăşor.

Interviu realizat de Gabriela ERDIC