INTERVIU Ioan Huncă : Un copil ni l-a luat la Academia Hagi cu japca

 

Liceul cu Program Sportiv din Botoşani s-a înfiinţat în 1990. Are 850 de elevi şi secţii de atletism, fotbal, handbal, lupte şi rugby. Bazele unităţii de învăţământ au fost puse de Ioan Huncă, profesorul care s-a ocupat de la achiziţionarea terenului pentru ridicarea şcolii şi până la construcţia unei modern săli de sport. Conduce LPS de două decenii şi mai are uneori “meciuri” cu părinţii, dar şi cu unii profesori care neglijează educaţia fizică.
- Sportivii de aici sunt la vârsta şcolii şi mulţi părinţi şi profesori spun că elevii ar trebui să înveţe în primul rând. Dvs. ce credeţi că ar trebui să facă?
- Eu sunt de acord că orice copil trebuie să urmeze un proces de educaţie, de instruire, dar niciodată nu trebuie neglijată partea de practicare a exerciţiului fizic, ceea ce duce la copiii cu aptitudini spre practicarea sportului de performanţă. Nicăieri în lumea nu cred că se face această distincţie: ori înveţi, ori faci sport. Ele trebuie îmbinate deoarece dictonul „Minte sănătoasă în corp sănătos” este valabil din antichitate până în ziua de astăzi. Noi avem sportivi extraordinari, medaliaţi, care acum sunt doctori, avem ingineri mulţi, profesori, ofiţeri care au terminat academia de poliţie sau de armată. Au făcut sport de performanţă, unii au continuat şi ca studenţi, alţii după ce au reuşit la facultate nu au mai practicat decât pentru ei sportul, dar vreau să spun că au îmbinat cartea şi sportul şi au ajuns oameni de valoare în societate. Deci problema este falsă şi este regretabil că o pun părinţii aşa, că mai bine învaţă carte decât să facă sport. Ne uităm la starea naţiunii, a sănătăţii.
„Dacă ei l-au adus pe Valeriu Bordeanu de la Dinamo, ei spun că este produsul lui Dinamo”
- Aţi făcut un calcul, cât investeşte LPS-ul într-un elev timp de patru ani de zile?
- Nu-i o regulă, nu pot să spun exact pentru că nu toţi fac performanţă la nivel înalt, dar sunt cheltuieli. Norocul nostru este că am avut sprijinul ministerului, al Consiliului Local şi al părinţilor.
- Am vorbit de mai multe ori cu antrenori, cu finanţatori de la FC Botoşani şi se plângeau că LPS nu a produs nici un jucător demn de liga a II – a.
- Vreo şase-şapte jucători care sunt la FC sunt de la LPS. Ei nu ştiu. Pe Sandu l-au luat de la CFR Paşcani, dar el din clasa a V – a până în a XII – a a fost la LPS. Vali Bordeanu a fost din clasa a V – a până în a XII – a la LPS, Colban, care e antrenor şi a jucat în divizia B a terminat la LPS 12 clase, Bejan, care e şi antrenor a terminat la LPS, Alin Bordeanu, portarul, a terminat 12 clase la LPS, Şuleap care joacă prin străinătate şi în divizia A, a terminat la LPS. Deci sunt, că nu îi cunosc ei...  Dacă ei l-au adus pe Valeriu Bordeanu de la Dinamo, ei spun că este produsul lui Dinamo. El este produsul LPS. Opt ani de zile aici înveţi ABC-ul fotbalului.


„Întotdeauna, între 15 şi 20 de copii noi i-am dat la loturile naţionale”
- Nu este asta o problemă, că nu reuşim să ne ţinem sportivii aici în judeţ?
- Ba da!
- Şi cum vedeţi rezolvarea, să rămână şi să facă performanţă la Botoşani?
- Păi cum? În primul rând, orice sportiv când a terminat junioratul se gândeşte să întemeieze o familie şi atunci îi trebuie un salariu. Un club de seniori obligatoriu trebuie să îl angajeze pe sportivul respectiv pentru că el trebuie să îşi susţină familia. Ei, la noi la Botoşani mai greu s-au găsit.
- Câţi sportivi aveţi la loturile naţionale?
- Păi anul trecut am avut opt-nouă la atletism, vreo nouă la lupte, la handbal am avut doi băieţi, acum deja doi sunt convocaţi la rugby. Întotdeauna, între 15 şi 20 de copii noi i-am dat la loturile naţionale.
- Cereri de transfer nu aţi avut?
- Sunt, de exemplu, un copil ni l-a luat la Academia Hagi, foarte bun, care a fost campion naţional şi ni l-a luat cu japca. Am făcut memorii, degaba... Problema este că orice elev are dreptul să se transfere la ce şcoală vrea părintele. Dacă părintele spune „eu vreau copilul meu să înveţe la Arad”, îl duci la Arad. Permite legislaţia, nu poţi să îngrădeşti libertatea copilului şi dreptul părintelui de a-l duce să înveţe unde vrea el.
A consemnat Sergiu BĂLĂŞCĂU