Reţineri, arestări, descinderi, percheziţii, interceptări telefonice, audieri la miezul nopţii, acţiuni sâmbăta şi duminica, toate acestea au făcut parte din cel mai mediatizat caz de tâlhărie petrecută la Botoşani după revoluţie. Lor li s-au adăugat amendarea unora dintre cei mai cunoscuţi avocaţi, dar şi impunerea unor interdicţii care au vizat indirect câteva din cele mai importante persoane din Botoşani, de la primar şi parlamentari, la şefii Poliţiei şi unii judecători. Întreaga anchetă a fost coordonată de un procuror sucevean, detaşat la Botoşani pentru o perioadă limitată de timp şi care şi-a prelungit activitatea în judeţul nostru tocmai pentru finalizarea dosarului. Luni 12 martie dosarul jafului din decembrie a fost înaintat Judecătoriei Botoşani, iar procurorul Dragoş Bujorean şi-a încheiat treaba la Botoşani. În ultima lui zi de muncă la Parchetul de pe lângă Judecătorie a acordat un interviu în exclusivitate pentru Botoşăneanul privitor la ancheta care a costat circa 50.000 de lei.
„Cel mai greu a fost într-adevăr să îi găsim pe autori”

-    V-aţi mai confruntat până acum cu un asemenea caz?
-    Eu personal nu m-am confruntat niciodată, dar nu numai eu personal, dar aparent este una dintre cele mai complexe cauze care a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani. Este o cauză complexă din mai multe puncte de vedere. În primul rând natura infracţiunii, tâlhăria este prin definiţie o infracţiune complexă. Apoi prin valoarea prejudiciului sustras şi numărul mare de persoane implicate a făcut ca să fie o infracţiune complicată. Nu în ultimul rând demersurile ulterioare care vizau scăparea autorilor au complicat mai mult decât era necesar dosarul.

-    Ce a fost cel mai greu în acest caz?
-    ... pauză de câteva secunde Să-i găsim pe autori (râde). Cel mai greu a fost într-adevăr să îi găsim pe autori, iar ulterior să îi găsim şi pe cei care încercau să îi scoată pe autori. Asta a fost cel mai greu... A fost o muncă grea şi intensă şi au fost câteva momente cheie în dosar care ne-au condus pe drumuri bune.

-    Ne puteţi spune unul dintre acestea?
-    A fost o perioadă între 23 şi 25 ianuarie, când au fost reţinute trei persoane, toate trei arestate preventiv ulterior, iar în acele trei zile a fost o concentrare extraordinară de activităţi. Un moment cheie a fost că am identificat la Suceava locul în care s-au dus ei după săvârşirea faptei.
„A fost un moment cheie în dosar”

-    Adică la Carrefour?
-    Nu, ei de la Botoşani s-au întâlnit toţi în zona Lebăda, şi-au închis telefoanele, şi-au scos bateriile telefoanelor ca să nu mai poată fi reperaţi, iar ulterior la Suceava s-au dus la un martor, la un prieten de-al lor şi atunci s-au despărţii. Complicii au venit la Botoşani, iar autorii, Huţanu Daniel, Huţanu Constantin şi Mihalache Andreea au rămas în Suceava. În momentul în care am găsit martorul acela, la locuinţa căruia s-au reunit, s-au clarificat multe lucruri în Suceava. A fost un moment cheie în dosar.

-    Cel puţin imaginea care a fost creată a fost într-o primă etapă de oarecare frânare a anchetei, după care a fost o accelerare teribilă. Au contat în această accelerare hârtiile trimise de tâlhărit, prin avocat, la procurorul general, la IGPR?
-    Nu. Într-o primă fază partea vătămată a avut într-adevăr suspiciuni cu privire la modul în care decurg lucrurile, suspiciuni neîntemeiate. Accelerarea anchetei a intervenit în contextul unor elemente noi care au apărut şi nu s-au datorat memoriilor înaintate de partea vătămată la Bucureşti.

-    S-a vehiculat în nenumărate rânduri şi poate şi dvs. aţi lăsat de înţeles că s-au făcut numeroase presiuni în acest caz. Cam despre ce intervenţii a fost vorba sau poate ne puteţi spune domeniul din care au venit, categoriile sociale.
-    O presiune a fost dată în primul rând de complexitatea cauzei. O cauză complexă pune presiune prin ea însăţi pe anchetatori. O a doua presiune a fost dată de numărul mare de avocaţi din cauză. Este cauză în care au fost, au plecat, iar au revenit între 25 şi 30 de avocaţi. Este o cauză în care, le fiecare audiere, asistau între şase şi 12-13 avocaţi. Ori, pentru orice anchetator este destul de greu să ai de-a face cu astfel de situaţii. Dincolo de lucrurile acestea, au fost şi diverse nemulţumiri din partea inculpaţilor, a apărătorilor inculpaţilor, materializate unele dintre ele în plângeri.

„Îmi doresc ca dosarul să vorbească despre mine, nu eu”
-    Apropos de nemulţimiri, una dintre acestea sau unul dintre reproşuri a fost faptul că dvs. sunteţi relativ nou în magistratură, s-a spus că n-aţi avea decât un an şi ceva, abia v-aţi terminat rezidenţiatul sau urmează să-l terminaţi, ceva de acest gen...
-    Un an şi opt luni...

-    ... Şi n-aţi avea suficientă experienţă să gestionaţi un asemenea caz.
-    Asta e o întrebare.

-    Şi cum le răspundeţi?
-    Răspunsul îl dă dosarul. Un dosar în care au fost cercetate 14 persoane, nouă au fost inculpate. Faţă de toţi nouă au fost luate măsuri preventive, toţi nouă au fost trimişi în judecată. Un dosar din care s-au disjuns alte trei dosare cu privire la infracţiuni grave. Îmi doresc ca dosarul să vorbească despre mine, nu eu. Da, este adevărat, nu am vechime de 20 de ani în magistratură, un an şi şapte-opt luni, atât am.

-    Dar aveţi experienţă.
-    După dosarul ăsta cu certitudine da.

-    Au fost avocaţi amendaţi în acest caz, s-au pus sechestre asiguratorii, au fost percheziţii, descinderi ş.a.m.d. care au generat şi costuri. Cine o să suporte în final aceste costuri?
-    Procedura penală din România spune foarte clar că cheltuielile judiciare vor fi suportate de către inculpaţi în caz de condamnare. Până la condamnare ei se bucură de prezumţia de nevinovăţie. Ca idee, costurile judiciare au fost substanţiale. Într-adevăr, au fost foarte multe activităţi, au fost alocate resurse importante pentru soluţionarea acestui caz. Au fost interceptări telefonice, percheziţii domiciliare pe raza mai multor municipii, au fost descinderi, percheziţii în sistem informatic, localizări. Toate acestea costă, ori statul trebuie să îşi recupereze banii.


„Nu văd de ce mi-ar fi fost teamă”
-    Dată fiind natura infracţiunilor şi persoanele implicate în acest caz – şi mă gândesc în primul rând la cei care acum sunt implicaţi – nu v-a fost teamă pentru integritatea dvs., a familiei?
-    Nici un moment nu mi-a fost teamă.

-    Pentru că locuiţi la Suceava şi nu la Botoşani?
-    Nici gând. Nu văd de ce mi-ar fi fost teamă.

-    N-aţi avut parte de ameninţări, directe sau indirecte, voalate sau mai puţin voalate?
-    Au fost momente tensionate în cursul anchetei, fără ca acest lucru să însemne că a existat un moment de teamă, se spaimă. În fişa postului la noi nu scrie lucrul ăsta, suntem supuşi riscului.

„Am fost aleşi atât eu, cât şi echipa de poliţişti cu care am lucrat”

-    M-am întrebat de nenumărate ori cum aţi ajuns dvs. să vă ocupaţi de acest caz, vi s-a repartizat, l-aţi cerut, care este procedura?
-    Aş putea să vă răspund printr-o sintagmă a părţii vătămate: am fost aleşi. Am fost aleşi atât eu, cât şi echipa de poliţişti cu care am lucrat.

-    Aleşi de către cine?
-    Aleşi de Dumnezeu. Nu trebuia să fiu nici eu, nici echipa de poliţişti cu care am lucrat în cauză. Întâmplarea face că cei doi, Huţanu Daniel şi Mihalache Andreea, s-au predat pe data de 31 decembrie, ori atunci permanenţa la Parchet o asiguram eu, iar la Poliţie, băieţii de la Poliţie şi atunci fiind per serviciul nostru, pe permanenţa noastră, am fost implicaţi în dosar. Iar regula de la Parchet este următoarea: cine ia arestarea preventivă ia şi dosarul în continuare.

-    Şi aşa v-aţi trezit cu ditamai dosarul.
-    Şi aşa...

„Ei trebuiau să scape”

-    Atunci pe 31 decembrie aţi prevăzut ce urmează să se întâmple, că este o cauză atât de complexă sau aţi crezut că este o tâlhărie şi atât?
-    Repet ce am spus iniţial: tâlhăria prin definiţie este o infracţiune complexă. În subsidiar, nu ne-am gândit nici un moment că cei doi se vor preda pe 31 decembrie. Logica bunului simţ face că, dacă vrei să te predai, te predai pe 1, după ce îţi faci revelionul acasă şi nu pe 31. A existat o raţiune pentru care s-au predat pe 31. ca să vă răspund direct la întrebare: nu se aştepta nimeni la o cauză de asemenea complexitate, nu se aştepta nimeni ca de la două persoane bănuite a fi implicate să se ajungă la şapte persoane implicate, cu trei maşini la locul faptei. Nu se aştepta nimeni ca ulterior faptei să se facă demersuri insistente şi presiuni mari asupra părţii vătămate şi martorilor cauzei ca să-şi schimbe declaraţiile.

-    Spuneţi-ne un lucru care se poate spune şi care nu s-a scris, nu s-a aflat până acum din acest dosar.
-    Totul s-a aflat (râde).

-    De exemplu, aţi spus adineauri că există o raţiune pentru care cei doi s-au predat pe 31 decembrie. Care să fi fost?
-    Din punctul nostru de vedere, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu, ei trebuiau să scape. Ei s-au predat ca organele de urmărire penală să ia act de buna lor voinţă, de cooperarea, de colaborarea lor, conduită care urma să îi ajute ulterior, când prin mistificarea probelor, trebuia să fie reţinută o altă încadrare în juridică în sarcina lor decât aceea de tâlhărie, situaţie în care, ţinându-se cont de toate circumstanţele cauzei, deci implicit de conduita lor, ei trebuiau să scape.

-    S-a vehiculat la bursa zvonurilor că ardoarea cu care aţi lucrat la acest caz s-ar datora şi faptului că apărătorul unora dintre inculpaţi este fostul prim-procuror. Cât de veridică este această informaţie.
-    Deloc.

„Sper că toţi se vor regăsi după gratii. Dincolo de asta, Justiţia e oarbă…”
-    V-a mobilizat lucrul ăsta, v-a stimulat?
-    Nu e deloc veridică informaţia. Ardoarea cu care am lucrat la cauză, cu care am lucrat nu doar eu, repet, au fost şi băieţii din Poliţie, a fost pentru că trebuia să se facă dreptate. Punct! Trebuia să se facă dreptate. Faptul că inculpaţii au avut un apărător sau altul, asta a fost opţiunea lor, dar pentru mine nu contat deloc, deloc, deloc, calitatea sau fosta calitate a apărătorilor.

-    Când a fost ziua sau momentul în care aţi fost sută la sută sigur că Daniel Huţanu a fost agresorul şi a fost ajutat de fratele lui?
-    N-a fost o zi, a fost o succesiune de evenimente în care rând pe rând i-am identificat pe fiecare dintre participanţi. Cu privire la identitatea lui Huţanu Daniel, mi-a fost evidentă întrucât partea vătămată l-a recunoscut din capul locului, din primul moment, iar ulterior şi pe Mihalache Andreea, la Poliţie, după fotografie. Cu Huţanu Constantin, fratele lui Daniel, a fost o poveste cu el pentru că noi iniţial l-am avut în mână, neavând suficient indicii, suficiente probe cu privire la el, l-am scăpat, iar confirmarea, certitudinea cu privire la el am avut-o pe 24-25 ianuarie.

-    Câţi dintre cei nouă inculpaţi vor fi condamnaţi la închisoare, la terminarea procesului?
-    Eu îmi doresc ca toţi pentru că faptele lor, indiferent că este vorba de autori sau de complici sau de favorizatori, apreciez că sunt de o gravitate extremă. Şi sunt de o gravitate extremă. Modul lor de acţiune, premeditarea faptelor, dar şi conduita ulterioară faptei, modul în care au acţionat, cu presiuni mari, asupra celor implicaţi în cauză, arată o rezoluţie infracţională ieşită din comun. Sper că toţi se vor regăsi după gratii. Dincolo de asta, Justiţia e oarbă… Am trei mari regrete la finalizarea acestui caz: că nu am reuşit recuperarea banilor, că am scăpat-o pe Simona Huţanu în libertate şi că nu am reuşit arestarea lui Aurel Fediuc.

Interviu realizat de Sergiu BĂLĂŞCĂU

CITEŞTE ŞI:
 Jaful din decembrie: Gata ancheta, lotul Huţanu trimis în judecată – AFLĂ inculpaţii
 Exploziv : Nume grele din oraş acuzate de grave infracţiuni în jaful din decembrie