Istoria nescrisă creează confuzii. Însă atunci când și puținele date scrise conțin erori situația devine de-a dreptul dramatică pentru biografia unei comunități, a unui oraș.
O instituție de prestigiu, un spațiu cultural menit să sintetizeze, să concentreze într-un concert săptămânal spiritul universal al muzicii simfonice. Chiar dacă funcționează în oraș de aproape șapte decenii, există astăzi botoșăneni care nu știu unde se află Filarmonica ”George Enescu”. Semn că, în ultimii 10-15 ani, nu au călcat niciodată în sala de concert.
Chiar și taximetriștii, deseori, pentru a onora o comandă cu destinația Filarmonică, iau drumul Casei Ventura, acolo unde o perioadă s-au desfășurat concertele simfonice.
Confuzia vine, de bună seamă, din faptul că instituția de cultură nu are un sediu propriu. Din 2004, Filarmonica ”George Enescu” Botoșani își desfășoară activitatea în incinta Casei de Cultură a Sindicatelor (foto sus).
Confuzia este una des întâlnită și, din păcate, fără să aibă o reacție din partea celor în drept să o facă. Chiar și celebrul concurs televizat – ”Câștigă România” – competiție care se bazează pe întrebări provenite din județele țării, a oferit unui concurent o asemenea întrebare: Unde funcționează astăzi Filarmonica Botoșani? Cu patru variante de răspuns. Surpriză, răspunsul corect pentru ca cel care voia să câștige punctele puse în joc era: Casa Ventura.
În mod clar, confuzia vine din preluarea informațiilor de pe internet (vezi foto):
Pagina Wikipedia dedicată Botoșaniului consemnează: ”Clădirea Filarmonicii, denumită și Vila Ventura, a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea în stil neoclasic. Activitatea Filarmonicii de Stat Botoșani este recunoscută și în afara județului, artiștii fiind invitați în mod permanent să participe la diferite spectacole în țară și străinătate. Filarmonica botoșăneană este principalul organizator al manifestărilor omagiale dedicate lui George Enescu, manifestări care se bucură în fiecare an de prezența unor personalități din lumea artei și culturii românești”.
Atât.
Și mai surprinzător este faptul că o hartă turistică a județului Botoșani – recent realizată – preia în dreptul Filarmonicii Botoșani exact prezentarea de mai sus, de pe Wikipedia. Harta este asumată de Consiliul Local al Municipiului Botoșani și de Consiliul Județean Botoșani.
În afară de faptul că, poate, mult mai potrivită ar fi fost, în acest caz, prezentarea instituției mai degrabă decât a clădirii în care, temporar, a funcționat Filarmonica Botoșani. Lasă de dorit și sărăcia datelor, pornind de la activitatea îndelungată a instituției de cultură.
O prezentare decentă, deși departe de a fi completă, regăsim pe site-ul oficial al Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani, pe care o redăm integral:
”Primii pași importanți în organizarea vieții muzicale botoșănene au fost făcuți după cel de-al Doilea Război Mondial. În anul 1945 ia ființă o Asociație artistico-culturală, în cadrul căreia se încheagă și o orchestră semi-simfonică. Din anul 1950, această orchestră - intitulată deja Filarmonică Botoșani - primește o mică subvenție din partea fostului Comitet pentru Cultură și Artă și susține o activitate concertistică quasi-permanentă. Ca instituție publică de sine stătătoare și cu decizie oficială de înființare, Filarmonica de Stat Botoșani își începe existența la data de 1 Septembrie 1953, primul ei director și dirijor fiind Max Weber, cel care s-a ocupat, de fapt, de coagularea și organizarea activității orchestrei încă din anul 1945”.
Printre foarte puținii oameni de cultură care s-au aplecat de-a lungul timpului asupra activității Filarmonicii botoșănene s-a numărat profesorul Aurel Dorcu, cel care a și semnat câteva texte valoroase dedicate instituției de cultură.
Prof. Aurel Dorcu a scris despre ”strădania și pasiunea pentru frumosul artistic, pentru muzică, a unui grup select de muzicieni în jurul distinsului om de cultură Max Weber”, recunoscând în acest fel meritele celui care a avut o contribuție uriașă nu doar la înființarea Filarmonicii botoșănene, ci și a teatrului de păpuși.
”Opera lor a fost și a rămas o binefacere spirituală pentru noi. Dacă nu ar fi avut loc atunci, nu știu dacă s-ar mai fi produs cândva, pentru că multe orașe însemnate din Moldova, unele poate mai civilizate decât noi, nu se bucură de prezența unei filarmonici. Din nou confirmarea dictonului "Omul sfințește locul"!”, scria prof. Aurel Dorcu.
Cântul frumos, sensibil, nobil pe care ni-l oferă de decenii Filarmonica ne sensibilizează ființa, ne face mai buni, mai prietenoși, mai umani. ”Oameni în adevăratul sens al cuvântului”, spunea prof. Aurel Dorcu.
”Nu e posibil că după ce ascultăm muzică de Mozart să nu fim luminoși spiritual, mai aproape de natură, de primăvară. Șostakovici numea muzica lui Mozart "o primăvară eternă a muzicii". Muzica lui Bach ne apropie de viața spirituală caracterizată prin profunzime de gând și sentiment, ne poartă parcă spre înălțimile spiritului, spre stele. Ascultând muzica lui Beethoven, energiile noastre clocotesc parcă sub ecoul măreției și al cântului sau năvalnic, care ne urmărește continuu. Câtă visare, câtă poezie, cât dor de învăluire, că ecoul unei nestemate de Eminescu!”, sunt cuvintele rămase de la cel care a iubit cultura mai presus de orice.
S-au perindat pe scena de la Botoșani muzicieni de prestigiu. Dirijorii Mihai Brediceanu, Iosif Conta, Ion Baciu. Muzicieni talentați precum Ion Voicu, Ștefan Ruha, Valentin și Ștefan Gheorghiu, Dan Grigore, Vladimir Orlov.
Melomanii din Botoșani, consemna prof. Aurel Dorcu înainte de a pleca la cele veșnice, au ascultat lucrări de o valoare excepțională, de la Concertul pentru două viori, de Bach, Simfonia a XI-a și Cvartetele, de Beethoven, Simfonia a III-a cu orgă de Saint Saens, Simfonia a IX-a "Din lumea nouă", de Dvorak, Carmina Burana, de Carl Orff, celebrele Concerte pentru vioară și orchestră de Beethoven, Brahms, Ceaikovschi, Mendelson, Sibelius, concertele excepționale pentru pian și orchestră de Beethoven, Brams, Ceaikovski, Rahmaninov, concertele pentru violoncel și orchestră de Haydn, Schumann, Dvorak.
”Bucuriile muzicii oferite de Filarmonică se datorează colectivului de muzicieni profesioniști pe care îi caracterizează talentul, seriozitatea și pasiunea”, scria prof. Aurel Dorcu.
Emil Cioran spunea că Dumnezeu datorează mult lui Bach. Se referea la faptul că muzica compozitorului, prin profunzimea și înălțimea sa de gând și sentiment, creează atmosferă proprie rugăciunii și meditației.
”Pentru mine, prieten constant al Filarmonicii de la înființarea ei, muzica bună reprezintă cel mai minunat dar pe care creatorul ni l-a lăsat nouă, oamenilor, împreună cu credința. Contribuția cântului Filarmonicii convinge în acest sens”, scria Profesorul.
Filarmonica nu este singura instituție peste care se așază periculos confuzia, pornind de la date eronate care se propagă în lumea internetului.
Poate că este timpul ca autoritățile, prin consilierii desemnați, să preia misiunea de a difuza conținut real și corect, chiar dacă acest lucru înseamnă să se apeleze la istorici, oameni de cultură, profesori sau preoți (în cazul monumentelor religioase).
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
