Redăm mai jos integral mesajul acestuia: 

Lumea de astăzi stǎși ea țintuitǎ de un pat, de o targă și are impresia cǎ este sǎnǎtoasǎ, ceea ce este grav. 

Este mai greu sǎ-l convigi pe un om cǎ este bolnav decât sǎîl vindeci. Dacǎ omul spune cǎ el este sǎnǎtos, deși el este bolnav, este foarte greu sǎ lucrezi cu el. Spune-i unui om cǎ el are o problemă, cǎ iți va răspunde: ”dar eu nu am nicio problemă; absolut niciuna.”

Întrebați-i pe cei care sunt supuși adicțiilor, bǎuturii, tutunului, chiar curviei, drogurilor, jocurilor de noroc, violenței. El e violent acasă cu soția, cu copiii, dar nu are nicio problemă. 

Merg un pic mai la adânc și mǎ refer aici la ceea ce se întâmplă de 15-20 de ani, iar situația continuă să se agraveze.  Slǎbǎnogul din Evanghelie stǎtea pe pat, pe targǎ. 

Lumea de astăzi stǎ pe telefon, pe internet, pe tabletă, pe calculator.  Oare nu devine telefonul, internetul o targǎ care ne acaparează? Nu devine o targǎ care se aseamănă închisorii? Şi este rǎu pentru cǎ nici măcar nu ne dăm seama. 

Tânǎrul de astăzi, la oceanul numit “virtual”, pierde trei, patru, chiar nouǎ, zece ore pe zi jucând jocuri pe telefon sau pe tabletă. Pierde timp și noi, societatea de astăzi, stăm și privim și spunem cǎ totul e normal.

Trag un semnal de alarmă–  sunt foarte bune toate; și calculatorul, și telefonul, și internetul dar libertatea noastră sǎ o folosim aşa cum se cuvine. Acesta trebuie sǎ fie un subiect care sǎ ne preocupe. 

Adicțiile, viciile, patimile și, mai ales, tot ce înseamnă a te lipi în mod excesiv, ore întregi pe zi de virtual, nu este sǎnǎtos din niciun punct de vedere.

Sǎ ne învrednicească Dumnezeu sǎ avem credință slǎnǎnogului din Evanghelia de astăzi, sǎ avem ca parteneri oameni buni și curați, care sǎ ne arunce în scǎldǎtoarea, în oceanul cel plin de iubire a lui Dumnezeu. 

Sǎ avem noi înșine capacitatea sǎ ne dezpǎtimin de obiceiurile, de viciile, de adicțiile și de patimile care ne iau din timpul nostru, din viața noastră, din mintea noastră, 

Problema lumii de astăzi nu mai este una materială, nu mai este o problemă economică, ci este una mai adâncǎ– o problemǎși o criză morală.  O crizǎ în care pǎcatul a devenit o normalitate, iar patima colcǎie în adâncurile ființei umane.

Mai rǎu decât atât, omul nici nu-și dǎ seama cǎ este bolnav. 

De aceea, sǎ ne învrednicească Dumnezeu sǎ avem grijă nu doar de sǎnǎtatea trupului, ci și de sǎntatatea sufletului.  La ce folosește un trup sănătos în care stă un suflet bolnav?

Pe slǎbǎnog nu l-a înrǎit și nu l-a urâțit boala, pentru cǎ avea sufletul curat. 

Nu este suficient sǎ nu faci un pǎcat, ci sǎ lupți contra pǎcatului, sǎ te împotrivești cu toată ființa ta pǎcatului, chiar dacă tu nu-l faci. Dar când este vorba de a pǎstra viața curată mai ales a copiilor, a tinerilor, a fiecǎrui om, pentru cǎ sufletul fiecărui om valorează mai mult decât tot Universul.

Ne spune Mântuitorul Iisus Hristos: ”Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?”

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea:”sunt oameni slabi care luptă contra pǎcatului și tot cad” și continuă: “dar sunt unii nemernici (!atenție cum îi numea Sf.Ioan Gură de Aur), care nu fac pǎcatul, dar tare își doresc sǎ pǎcǎtuiascǎ.Adicǎ nu au prilejul dar își doresc sǎ pǎcǎtuiascǎ. Deci, se cere nu doar o evitare a pǎcatului, ci se cere o luptă, o atitudine constantă împotriva pǎcatului.Şi nu doar o pentru cei care sunt în familia mea, ci pentru toată lumea.

Sǎ ne învrednicească Dumnezeu sǎ vedem care sunt cu adevărat bolile, iar aceste boli sunt, în primul rând, sufletești. În Biserica lui Hristos, prin Tainele Bisericii, prin Spovedanie, prin rugăciune, prin Taina Sfântului Maslu, prin Sfânta Liturghie, încetul cu încetul, sǎ luptǎm ca teritoriul, ca mintea noastră, sufletul nostru sǎ fie eliberat de toate pǎcatele. 

A lui Dumnezeu sǎ îi spunem Slavă, iar El ne spune nouă: “omule, lasǎ păcatele, lasǎ patimile, mergi, fii liber și trǎiește în Împărăția lui Dumnezeu. Amin!