Adelina Rotariu face parte din acea categorie rară de tineri care au înțeles că timpul, talentul și inima pot fi puse în slujba celorlalți.
De când s-a alăturat echipei fiideajutor.ro în luna februarie 2025, contribuția ei discretă, dar de o profunzime aparte, în special în zona de social media, a adus lumină și frumusețe în tot ceea ce facem.
Publicația Doxologia, continuă seria interviurilor cu #OameniDeAjutor și îi cunoaștem pe cei care, purtând cu devotament efortul din spatele proiectelor caritabile ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, reușesc să fie mâinile și inima iubitoare a lui Hristos pe pământ.
Adelina, povestește-ne un pic despre tine despre tine.
Numele meu este Adelina, sunt student masterand în cadrul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice Iași, specializarea Probațiune, Mediere și Asistență Socială a Victimelor Infracțiunilor, anul I. Am terminat facultatea în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, ca șefă de promoție 2024, iar, din dorința de aprofundare a ceea ce m-a atras, am venit în Iași. Am 22 de ani și consider că e cea mai potrivită vârstă pentru a cunoaște și a încerca cât mai multe, pentru dezvoltarea noastră.
În momentul de față, coordonez subdepartamentul Metanoia din cadrul ASCOR Iași, mă ocup cu promovarea și crearea de conținut pentru două proiecte, iau parte la seminariile de formare pentru tineri și, mai nou, sunt voluntar social media pentru fiideajutor.ro.
Sunt o fire deschisă spre nou, îmi place să fiu creativă, să surprind plăcutul din jur și să adun trăiri pentru suflet. De mică mi-a plăcut fotografia, ba chiar am avut un aparat cu care făceam tuturor fotografii. Mă bucur că acum pot profita de pasiunea mea și să o pun în valoare. De asemenea, consider că știu să îmbin utilul cu plăcutul și să ajut prin ceea ce-mi aduce liniște.
Cum ai aflat de fiideajutor.ro și ce te-a motivat să ni te alături ca voluntar?
Despre fiideajutor.ro am aflat dintr-un clip de promovare de pe TikTok. Mi-a atras imediat atenția atât informația transmisă, cât și modul de promovare. Am intrat pe pagina de Instagram, am urmărit ce conținut transmite și am fost convinsă. Am căutat informații și m-am înscris ca voluntar. În urma întâlnirii, am rămas voluntar pe partea de conținut social media.
Ai mai fost sau ești implicată și în alte activități de voluntariat?
Da, sunt implicată ca voluntar în cadrul Departamentului Minorități al Arhiepiscopiei Iașilor, coordonator al subdepartamentului Metanoia din cadrul ASCOR Iași, precum și voluntar media pentru proiectul de tabere „Temerari pe Drumul Cunoașterii” al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. De asemenea, pe parcursul facultății, am fost coordonator al Departamentului de Asistență Socială din cadrul ASCOR Suceava, voluntar în cadrul universității, dar și în cadrul asociațiilor AIAS – Suceava, eLiberare și Teona Ariana. În perioada liceului, am făcut parte din ATOR Dorohoi, unde am participat la numeroase tabere și activități.
Există o persoană, o poveste, un sfânt care te-a inspirat în mod special în timpul activității tale de voluntariat?
Totul a început în cadrul asociației ATOR Dorohoi, unde am avut parte de numeroase activități, ateliere și tabere care m-au inspirat și m-au ajutat să-mi aleg domeniul de activitate pe care îl urmez astăzi. Mi-a plăcut să fiu cu oamenii și printre ei, să coordonez și să organizez, să am mereu ceva de făcut. Sunt o persoană activă, creativă și organizată. Consider că voluntariatul m-a format și m-a ajutat să devin cine sunt astăzi. Voluntariatul nu mi-a luat timp, ci mi-a dăruit timp – pentru dezvoltare, pentru slujire și pentru creștere personală. Nu este vorba despre cât de mult muncim, ci despre cât timp oferim și cât câștigăm din acest dar oferit altora.
Cât despre un Sfânt care-mi este la suflet și căruia îi cer adesea să mijlocească la Scaunul Slavei, acela este, fără îndoială, Sfântul Ierarh Nicolae. Este pentru mine un model atât de bun de blândețe, milostenie și ajutor necondiționat!
Cum crezi că ne influențează voluntariatul creșterea personală și spirituală?
Voluntariatul zidește, întărește și lasă mereu urme adânci în suflet. Pe mine m-a format, m-a ajutat să descopăr calități pe care nu știam că le am sau pe care nu le valorificasem până acum. De exemplu, fotografia, vorbitul în fața camerei și multe altele. Cred că este esențial, ca tânăr, să faci ceva cu timpul tău – să-l investești în lucruri care construiesc. Dau slavă lui Dumnezeu pentru că sunt un tânăr care nu se plictisește – ce dar mare, mai ales în vremurile noastre! Din punct de vedere duhovnicesc, m-am dezvoltat extraordinar de mult datorită activităților din Biserică. Liturghiile misionare, taberele organizate în duhul Bisericii – toate acestea m-au pus în fața oamenilor, m-au învățat să le vorbesc, dar, cel mai important, să-i ascult și să-i cunosc cu adevărat. Voluntariatul mă odihnește sufletește.
Click AICI pentru interviul integral