Nigerianul, fundaș dreapta, vorbește în premieră despre traseul vieții și carierei sale, pornit în condiții vitrege, în mijlocul unei familii numeroase, fără tată, decedat.

În august 2023, FC Botoșani aducea din Armenia, de la Noah, un puști de culoare ca un nou pariu fotbalistic lansat de clubul moldav. Adică o grupare care și-a făcut o strategie din a crește stranieri anonimi către statutul de vedete ale campionatului, de la Ngadeu, Dawa și Dugandzic până la Braun sau Fabbrini.

La 20 de ani, nigerianul Adams Friday a venit mai întâi doar ca un jucător cu nume simpatic, Vineri în traducere din limba engleză, dar și-a câștigat ușor-ușor admirația sportivă a unui campionat în care se vorbește deja de posibilul lui transfer la unul dintre granzii țării. Să ascultăm însă înainte povestea impresionantă a unui jucător care știe ce vrea de la viață!

- Adams, aș vrea să pornim, te rog, cu începuturile tale în Nigeria. Cum te-ai orientat către fotbal?
- Am început jucând în stradă ori la școală, de plăcere, așa cum se întâmplă la vârstele fragede. Apoi, când am văzut câtă pasiune există în jurul fotbalului, am mers la o echipă locală.

- Spune-ne câteva lucruri despre familia ta!
- Suntem patru frați și o soră, eu fiind cel mai mic. Mama a fost cea care ne-a ajutat. Am luptat, dar, cel puțin, lucrurile se întâmplă într-un mod pozitiv.

- Ai avut suportul alor tăi pentru o carieră de fotbalist?
- Când tata era în viață, nu m-a oprit să joc fotbal, dar prefera să mă încurajeze să acumulez lucruri care să mă ajute în viață. Mă îndemna să merg la școală, să învăț. După ce a murit, m-am focusat pe fotbal. Dispariția lui a însemnat o mare lovitură pentru familie. Asta a fost voia lui Dumnezeu! Apoi, dacă a văzut că sportul mă interesează mai mult, mama m-a lăsat să-mi urmez drumul care-mi plăcea.

- Cum a fost viața ta în Nigeria? Jucătorii care vin din Africa au în spate deseori povești dureroase din cauza condițiilor precare în care au crescut!
 

- În Africa, depinde unde crești! Eu am crescut într-un ghetou, un loc unde se întâmplau multe lucruri periculoase. Băieți răi, droguri, violențe, sărăcie, oameni din clasa de jos a societății! Dar, atunci când trăiești într-o familie fără tată, trebuie să-ți respecți mult mama, s-o asculți. Altfel, îți pierzi capul și ești un om terminat! De aceea, m-am gândit mereu doar cum s-o fac fericită pe mama, să asigur o zi de mâine liniștită, așa că programul meu era unul clar: acasă, antrenament, acasă.

- Te-ai simțit vreodată în pericol în copilăria ta în ghetou?
 

- Nu! Toți mă iubeau pentru că jucam bine fotbal și mă chemau de fiecare dată când se punea la cale un meci pe stradă. Eram printre cei care făceau diferența și voiau să mă invite mereu. Mă plăceau.

- Care a fost cel mai important sfat pe care ți l-a dat mama când ai decis să vii în Europa pentru a juca fotbal la nivel profesionist?
 

- A plâns în prima zi. Mi-a zis să mă concentrez pe ceea ce voi avea de făcut, să nu las nimic să mă disturbe de la scopul meu. Am pornit pe un drum în copilărie, am luptat cu multe dezavantaje, am traversat perioade de criză și momente care mă puteau răsturna. Dar am continuat să stau cu capul sus. Iar Europa e prilejul să arăt ce pot.

- Care sunt cele mai importante trei calități ale lui Adams Friday?
 

- O să vă răspund prin faptul că, în Africa, n-am evoluat ca fundaș dreapta sau aripă. Am fost mijlocaș ofensiv și asta se întâmpla fiindcă picioarele mă ajută la dribling. Am această calitate. Iar când ajung în treimea adversă, ofer deseori pase neașteptate, în locuri neașteptate.

- Cum ți se pare campionatul din România?
 

- Nu e ușor, pentru că trebuie să duci lupte grele pentru fiecare poziție câștigată. Chiar și când câștigi împotriva celei mai slab adversar din clasament, trebuie să arăți fotbal. Competiția e puternică, echilibrată. Toți vor să învingă, toți sunt agresivi, nimeni n-are chef de glume, iar asta îmi place.

Click AICI pentru interviul integral