O mamă își strigă durerea

Luna aprilie a fost una neagră pentru Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași: în decurs de puțin peste două săptămâni, doi tineri rezidenți s-au stins din viață, ambii de la Institutul de Gastroenterologie. Au murit acasă, unul la Bârlad, celălalt la Iași, unde locuia în chirie, în weekend, cazurile nefiind, până în momentul de față, legate unul de celălalt.

George Ștefan Tilă, 31 de ani, din Bârlad, era în ultimul an de rezidențiat și s-a stins din viață vineri, pe 28 martie 2025, în timp ce se afla acasă. Vestea a șocat colegii și întreaga comunitate medicală, care au încercat să înțeleagă ce s-a întâmplat. O tragedie similară s-a repetat două săptămâni mai târziu. 

Sâmbătă, pe 12 aprilie 2025, Emanuel Mirel Luca, de 28 de ani, din Darabani, județul Botoșani, a fost găsit fără viață în apartamentul în care locuia în chirie din Iași. În cazul lui George Ștefan Tilă, exista o condiție medicală cronică de care acesta suferea, dar moartea sa nu a fost cauzată de aceasta, în timp ce Emanuel Mirel Luca a fost găsit lângă fereastră, încercând probabil să o deschidă ca să poată respira.

Familia lui Emanuel a fost de acord să vorbească despre fiul lor cu „Ziarul de Iași”, cât și despre condițiile de muncă de la spitalul ieșean, așa cum le-a fost prezentat de-a lungul timpului de către tânăr. Aceștia cred că moartea lui Emanuel a fost cauzată de epuizarea acumulată în anii de rezidențiat. Maria Luca, mama tânărului, a povestit că, în cei trei ani de rezidențiat, fiul ei a avut doar aproximativ trei săptămâni de concediu.

Conform acesteia, de fiecare dată când încerca să își ia câteva zile libere pentru a se odihni, cererile lui Emanuel nu erau aprobate. Familia l-a simțit pe tânăr din ce în ce mai obosit cu trecerea anilor, dar nu era vorba doar de oboseala unui program prea încărcat, cum se întâmplă în cazul multor medici rezidenți. Emanuel s-a plâns părinților, de la începutul anului, că se simte din ce în ce mai epuizat, atât fizic, cât și psihic, și că nu mai face față.

„Mi-am dat copilul jertfă sistemului sanitar din România! Copilul meu, dacă se năștea în altă țară, era un medic renumit, trăia”, a spus Maria Luca, mama tânărului. Aceasta spune că Emanuel și-a dorit să devină medic încă de la 8 ani și că a muncit foarte mult pentru visul lui. A intrat la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași fără nicio oră de pregătire, doar cu ce învățase singur. Părinții îl descriu ca fiind un băiat cu mult bun simț, cald, sufletist și educat. L-au încurajat să plece în Austria, să muncească acolo, dar el a spus mereu că nu vrea să plece din țară și că vrea să lucreze aici. Știa că după rezidențiat va fi greu să-și găsească un loc de muncă și, ca să nu fie o povară pentru familie, strângea bani din timp. Părinții lui Emanuel sunt convinși că fiul lor era sănătos, dar oboseala acumulată l-a adus în pragul morții.

„Copilul meu a ieșit în prima serie de rezidenți. Putea să aleagă orice. I-a plăcut să se ducă la «gastro». Copilul meu a muncit până a murit… De atâtea ori mi-a spus: «mama, nu mai pot, mamă, sunt epuizat…». I-am spus sa se ducă la altă specializare. Mi-a spus: «mama, aici îmi place». Au profitat de bunătatea lui. N-a fost un copil, a fost o comoară. Nu pot trăi fără el. Nu pot, n-am cum. Vreau acum să i se respecte memoria, să se spună adevărul despre moartea lui. Nici atât nu merită?”, a declarat mama tânărului.

Mărturisirile tatălui 

Cornel Luca, tatăl lui Emanuel, povestește că fiul său se simțea din ce în ce mai obosit și, din acest motiv, a făcut analize și investigații. Printre acestea, cu câteva zile înainte de a muri a făcut un CT la plămâni, iar medicul care l-a consultat i-a spus că era sănătos, iar analizele efectuate nu indicau nicio cauză iminentă ce ar fi putut să îi fi provocat decesul. Totuși, Emanuel continua să se simtă extrem de obosit.

„Medicul a spus că la computerul tomograf i-au ieșit trei noduli și mici semne nesemnificative de 2-3 mm, care îți pot ieși de la o răceală veche. Practic, din ce înțeleg, nu poți muri așa”, a explicat Cornel Luca, tatăl lui Emanuel.

Mama lui Emanuel povestește că, în cei trei ani de rezidențiat, fiul ei nu a avut nici măcar trei săptămâni de concediu. Se întreabă cum ar putea să lucreze cineva în asemenea condiții: 24 de ore de gardă, iar apoi să rămână și a doua zi până la 15-16, pentru a-și termina treaba. Într-o zi, Emanuel i-a spus mamei lui că și-a împlinit visul de a deveni medic, dar în rest nu mai simțea nicio satisfacție.

Click AICI pentru continuarea articolului