La orele de Istorie și de Limba și literatura română, profesorii trebuie „să stimuleze asumarea multiculturalității și multiperspectivității”, „să prevină orice forme de naționalism” și să vegheze la crearea unui „comportament empatic intercultural”.
Ȋn vreme ce copiii merg la școală cocoșați la propriu de ghiozdanele mult prea grele, fără chef și fără să mai descopere în lumea din jur rostul învățăturii, în vreme ce se tremură de frig în școli, iar la țară elevii încă mai merg la WC-ul din fundul curții, în vreme ce profesorii sunt desconsiderați de societate, deși salvarea acestei nații stă doar în ei, în vreme ce întreg învățământul românesc e în haos și-n cădere liberă, de ani de zile, și nicio guvernare n-a făcut nimic pentru a opri acest dezastru, Ministerul Educației vine acum și mai bate un cui la coșciug, modificând programele școlare, după dictarea altora.
De ce nu a prevăzut toate aceste obiective Ministerul Educației în programa școlară pentru disciplina Educație socială? Pentru că nu dezvoltarea unui așa-zis spirit civic este scopul final. Ci transformarea orelor de Istorie și de Limba și literatura română într-o mare peltea a diversității.
Istoria ar trebui „să stimuleze asumarea multiculturalității și multiperspectivității”
Ministerul Educației Naționale și Institutul de Științe ale Educației au lansat vineri în consultare proiectele de programe școlare pentru clasele V-VIII. Două dintre discipline ne-au atras atenția: Istoria și Limba și literatura română.
Conform proiectului de programă școlară, „în ciclul gimnazial istoria își asumă formarea unor mecanisme intelectuale care să prevină orice forme de naționalism, de formarea de stereotipii și xenofobie”.
E așa de rău naționalismul, în general? Dicționarul Explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită în 2009) definește naționalismul ca fiind „ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a contribuit în sec. XVIII-XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale”.
Iar potrivit Enciclopediei Britanice, „naționalismul este o ideologie bazată pe premisa că loialitatea și devotamentul individului față de stat-națiune este mai presus decât alte interese individuale sau de grup.”
De ce predarea Istoriei în școlile generale ar trebui să formeze „mecanisme intelectuale care să prevină orice forme de naționalism”? Pentru că, în egală măsură, se urmărește ca aceeași disciplină „să stimuleze asumarea multiculturalității și multiperspectivității”.
Conform DEX (idem), „multiculturalitate” înseamnă „existența mai multor culturi în cadrul aceleiași țări.” Cuvântul „multiperspectivitate” nu există însă în limba română, ceea ce înseamnă că autorii programei școlare pentru disciplina Istorie nu au făcut nici măcar efortul de a adapta traducerea din engleză a documentului original...
Mai departe, noua programă introduce printre „competențele dezvoltate prin studierea istoriei în învățământul gimnazial” - „manifestarea comportamentului civic prin valorificarea experienței istorice și a diversității socio-culturale”.
Ȋn clasa a V-a, copiii dobândesc această competență prin „folosirea jocului de rol pentru însușirea valorilor și comportamentelor cetățeniei democratice”. Iar când învață despre Europa medievală, au ca studiu de caz „diversitatea culturală în lumea românească: Brașov și Cluj”. Ȋn clasa a VI-a, unde învață despre „secolul naționalităților”, elevii trebuie „să realizeze un produs care ilustrează contribuția diferitelor civilizații la dezvoltarea patrimoniului cultural comun”, iar în clasa a VII-a, la domeniul „Perioada interbelică: o lume în schimbare”, copiii au ca studiu de caz „femeia în viața publică”, „cinematograful – artă și industrie” și „modelul democratic (SUA)”.
Ȋn clasa a VIII-a, unde se predă „Istoria românilor”, pentru capitolul „Evul Mediu românesc” Ministerul Educației recomandă ca studiu de caz „diversitate etnică în spațiul româneasc”, la „România secolelor XX/XXI” – „Minoritățile naționale în România”, iar pentru lecția „România în Al Doilea Război Mondial” – (doar) „Holocaust-ul în România”.
Pentru „manifestarea comportamentului civic prin valorificarea experienței istorice și a diversității socio-culturale”, elevii de clasa a VIII-a vor „realiza dezbateri pe probleme sensibile și controversate”, dar și „prezentări/portofolii individuale sau pe grupe care să conțină fotografii, mărturii etc. care să surprindă diversitatea socio-culturală la nivel local/regional/național”.
„Generații întregi au fost frustrate de cunoașterea adevăratei istorii a neamului nostru. S-a crezut că prin aceasta cei «îndoctrinați» vor deveni obiecte ușor de manevrat, de către executanții docili ai tiranilor”, scria Ministerul Ȋnvățământului și Științei în 1990. Scria în „Cuvântul înainte” al unui manual reeditat atunci, „Istoria Românilor pentru clasa a VIII-a secundară” publicat de P.P. Panaitescu la 1942.
Ora de Limba și literatura română e dedicată „comportamentului empatic intercultural”
Și noua Programă școlară pentru disciplina Limba și literatura română (clasele a V-a – a VIII-a) „asigură promovarea dezvoltării personale a elevului într-un cadru sociocultural lărgit”.
„Programa elaborată în contextul noii paradigme educaționale vizează”, printre altele, „adecvarea programei la arhetipul sociocultural național coroborat cu cel universal, prin corelarea tradiției cu viziunile novatoare” și „corelarea cu programele pentru maternă din România și din alte țări guvernate de evoluțiile în domeniul educației la nivel european și internațional”. Prin predarea acestei discipline se urmărește ca elevii să deprindă „manifestarea unui comportament empatic cultural și intercultural”.
Astfel, în clasa a V-a, la ora de Limba și literatura română copiii vor fi puși să „asocieze experiențe proprii de viață și de lectură cu acelea provenind din alte culturi”, dar și să „identifice tipare privitoare la cultura proprie și la cultura altor popoare”.
Cei din clasa a VI-a vor „investiga obiceiuri și tradiții ale comunității în care trăiesc și ale unor comunități aparținând altor etnii” și vor „analiza tipare privitoare la cultura proprie și la cultura altor popoare”, prin realizarea unor documentare, elaborarea de materiale diverse prezentând valorile promovate în tradițiile și obiceiurile diferitelor culturi și analiza unor modele promovate în literatura română și/sau universală și în alte arte (film, teatru, artă plastică etc.).
Ȋn clasa a VII-a, copiii vor face „compararea unor tradiții românești și a unor tradiții din alte culturi”, dar și „compararea tiparelor privitoare la cultura proprie și la cultura altor popoare”, iar în clasa a VIII-a vor trece la „exprimarea unui punct de vedere față de anumite tradiții și valori ale culturii naționale sau ale unei alte culturi, descrise în cărțile citite” și „argumentarea unui punct de vedere privitor la tiparele identificate în cultura proprie și în cultura altor popoare”. (Sursa: Active News)
