În memoria ei, medicul Cozmin Mihai a transmis un mesaj pe care îl redăm integral mai jos:

Am mai pierdut un doctor...

În memoria doamnei Dr. Ghiță Dana Nicoleta

Încă o pierdere ne pune pe gânduri și ne face să spunem stop acestei vieți tumultoase în care uităm parcă cât suntem de fragili. Ne credem invincibili și ne tot învârtim ca niște bulgări de zăpadă adunând tot mai mult stres și tot mai multe sarcini peste puțința noastră. Uităm că viața este imprevizibilă și se poate termina extrem de repede... Uităm să ne trăim ziua de astăzi ca putând fi ultima din viața noastră...

Doamna doctor Ghiță nu a fost în tumultul acesta și a ales să trăiască mai cumpătat și în pace cu toți cei din jur. O caracterizau calmul, îngăduința și buna dispoziție. A decis să își prelungească activitatea profesională chiar și după pensionare pentru a se bucura de socializare și de sentimentul de utilitate pe care această profesie ți-l satisface din plin. Mereu in slujba Binelui, cu o voce blândă, cu vorbe frumoase și sfaturi bune, parcă te readucea la calmul vieții de altădată. Nimic nu era imposibil și nimic nu merita imposibilul atunci când discutai cu dumneaei.

 Un glas care îți transmitea căldura unei mame ocrotitoare, înarmată mereu cu sfaturi bune pentru orice situație pe care tu o considerai complicată.

Era un om al bunelor relații, avea mereu gânduri bune de împărtășit și răspândea un aer cald și relaxant. Era persoana cu care îți doreai să stai la o cafea. În tihnă, cu mult calm, în discuții despre frumosul vieții și deloc despre presiunea financiară sau alte lucruri trecătoare. Era omul de altădată cu o mare pasiune pentru interacțiunea umană. Exact ce ne lipsește nouă, celor din ziua de astăzi care sunt mult prea grăbiți. Ce bine ar fi să tragem de frâna vieții și să ne oferim timp de calitate cu oamenii din jur, să îi ascultăm, să povestim și să rămânem în acel segment de timp plăcut și relaxant. Într-o zi poate nu vom mai putea face asta...

Despre ce este viața asta, când totul se poate termina atât de repede? Merită să te strofoci și să te dai peste cap când destinul sfârșitului poate a hotărât deja pentru tine? Nimeni nu știe...Încă suntem orbiți de forfota secolului în care trăim.

Aceasta este o pierdere care ne pune pe gânduri pe noi toți. Ne dă emoții pentru noi, pentru părinții noștri și pentru oricine dintre noi care într-o zi nu va mai fi. Viața este atât de fragilă și noi suntem doar simpli trecători prin ea.

Închin o poezie pentru sufletul acestui distins și iubit medic; cu tristețe, mâhnire și nostalgie pentru că nu va mai fi printre noi. Vă vom simți lipsa și ne vom gândi mereu cu drag la dulcele dumneavoastră fel de a fi.

Nu am, moarte, cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic,

 Eu nici măcar nu te urăsc

  Cum te blesteamă unii, vreau să zic,

  La fel cum lumina părâsc.

Dar ce-ai face tu și cum ai trăi

De-ai avea mamă și-ar muri,

Ce-ai face tu și cum ar fi

De-ai avea copii și-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc.

Vei fi mare tu, eu voi fi mic,

Dar numai din propria-mi viață trăiesc.

Nu frica, nu teamă,

Milă de tine mi-i,

Că n-ai avut niciodată mamă,

Că n-ai avut niciodată copii.

(Grigore Vieru)

Dr. Cozmin Mihai, psihiatru