Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Despre el spunea, în 1968, generalul-maior Vasile Milea: „Este un om cu mare capacitate organizatorică. Exercită actul de comandă cu competență şi flexibilitate”.
Prea puţin se ştie că botoşăneanul general a fost cel care, în martie 1990, prin măsurile adoptate la Târgu Mureş, în timpul evenimentelor etnice, a contribuit la „aplanarea conflictelor comunitare şi la prevenirea extinderii şi agravării lor, descurajând orice provocare la instabilitate şi orice ameninţare la adresa integrităţii teritoriale a statului naţional unitar român”.
Paul Romano Cheler s-a născut pe 28 noiembrie 1928, în satul Ripiceni, județul Botoșani. S-a stins din viață pe 14 octombrie 2005, la vârsta de 77 de ani, lăsând în urmă multe legende.
Era fiul unui veteran care a luptat în războiul pentru întregirea neamului românesc. A urmat școala primară în satul natal, iar gimnaziul la Botoşani (1944) şi liceul la Târgovişte (1947).
După ce, mai întâi, a lucrat ca mecanic de locomotivă la C.F.R., s-a înscris la Şcoala Militară Ofiţeri de Artilerie, pe care a absolvit-o în anul 1949 cu gradul de sublocotenent, de atunci evoluând permanent în ierarhia militară: locotenent (1949), locotenent-major (1952), căpitan (1953), maior (1954), locotenent-colonel (1956), colonel (1962), general-maior (1967), general-locotenent (1977), general-colonel (7 februarie 1990), general de armată (25 octombrie 1994).După ce a trecut prin cursurile Școlii de Ofițeri de Artilerie, a ajuns în URSS, la Şcoala Superioară de Tancuri şi Autotunuri (1950-1951), apoi la Cursul de perfecționare de comandanți de regimente (1955) și la Academia Militară, tot în URSS (1957-1959), unde a terminat ca șef de promoție.
În anul 1981 devine doctor în Științe militare.
Unul dintre momentele cele mai controversate, pe de o parte, dar și notorii, pe de altă parte, se petrecea în august 1968. Atunci când a avut loc invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia, trei ofițeri români, sub comanda generalului maior Paul Cheler, se aflau în această țară de la 20 august 1968, fiind invitați de Ministerul Apărării din R. S. Cehoslovacia să asiste la aplicația tactică a Diviziei 13 tancuri din Mlado.
În primele ore ale zilei de 21 august 1968, după începerea invaziei, ofițerii români au fost blocați de militarii sovietici în cazarma unității respective. Motivul? Pentru a nu intra în legătură cu Ambasada României din Praga.
În schimb, li s-a oferit posibilitatea să meargă la Moscova cu un avion militar. Paul Cheler a respins categoric această variantă.
Ulterior, beneficiind de sprijinul direct al organelor militare cehoslovace, în ziua de 22 august 1968, delegația de ofițeri români a reușit să ajungă la Ambasada României din Praga și, ulterior, să se întoarcă în țară la 30 august 1968.
În 1984, cu prilejul pregătirilor pentru defilarea trupelor de la 23 august, Ziua Națională a României, ca urmare a unor dispute profesionale cu ministrul Apărării Naționale, cărora li s-a dat şi o interpretare politică, a fost trecut în rezervă, prin Decretul nr. 30, din 28 februarie 1985.
După decembrie 1989, a fost rechemat în cadrele active ale armatei printr-un decret din 28 decembrie 1989 semnat de către președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu.
Se impune în spațiul public printr-o atitudine ultraconservatoare, criticând reforma forțelor armate române conform criteriilor NATO, precum și ideea reconcilierii româno-maghiare. Atitudinea sa a devenit deranjantă pentru guvernul roman, care depunea eforturi în vederea aderării României la blocul militar NATO.
Pe 20 septembrie 1995, președintele Ion Iliescu semnează decretul prin care generalul Paul Cheler, comandant al Armatei a IV-a "Transilvania", este trecut direct în retragere începând cu data de 5 octombrie 1995. Generalul Cheler află de acest decret din ziare. Patru zile mai târziu pune la cale o conferință de presă, în cadrul căreia anunță că este în continuare comandant al Armatei a IV-a până ce ministrul Apărării Naționale se va deplasa personal la Cluj-Napoca pentru a-l înlocui din funcție.
Nu i se îndeplinește dorința. În schimb, Cheler boicotează ceremonia organizată de către președintele Iliescu de la Palatul Cotroceni pentru cei 50 de generali care au fost trecuți în rezerva sau în retragere.
Până în ianuarie 1990 s-a aflat la comanda Diviziei 57 Tancuri, iar în perioada 1 - 7 februarie 1990 Paul Cheler a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a. Pe 7 februarie 1990 devine comandantul Armatei a 4-a "Transilvania", cu sediul la Cluj, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1995.
În octombrie 1994 este înaintat în gradul de general de armată. Peste puțin timp - 11 noiembrie 1994 - a primit titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani, cu mențiunea: ”General de armată -comandant al Armatei a-II-a(1990) și al Armatei a-IV-a Transilvania (1990-1995) H.C.L.nr.66/11.11.1994”.
Generalul Paul Cheler a încetat din viață la data de 14 octombrie 2005. Avea 77 de ani.
A lăsat în urmă numeroase controverse, dar și povești care în timp au devenit legende. Însă este cert că Paul Cheler a fost mereu apreciat pentru atitudinea în fața activiștilor de partid, fiind unul dintre cei care se opuneau ordinelor care nu îi conveneau.
Istoricul Sergiu Balanovici, la rândul său cu o carieră militară în spate, admite că avem în față un ”personaj contemporan”, fapt care atrage după sine și o liotă de prieteni și detractori, ”de aceea este și firesc să se nască tot felul de controverse”.
Nu l-a cunoscut personal, însă poveștile despre Paul Cheler le-a auzit Sergiu Balanovici de la tatăl său.
”Eu eram tânăr locotenent când încă mai activa Paul Cheler, dar era între altele prieten cu tatăl meu. Paul Cheler mai venea prin Botoșani, coordona Armata prin acest nord al Moldovei. Și am înțeles că era un om acătării. Terminasem liceul militar și tata i-a cerut părerea, unde să mă îndrept, iar el a răspuns: Infanterie, dacă vrea să ajungă general! Din câte mi-am dat eu seama, era un om dintr-o bucată. Ca orice personaj, e posibil să fi apărut și controverse”,
Sergiu Balanovici, istoric Muzeul Județean Botoșani
Controverse care, mai spune istoricul militar Sergiu Balanovici, sunt firești atunci când vine vorba despre o meserie care are drept specific, înainte de toate disciplina.
”Factorul fundamental capacității de luptă a unei armate este disciplina. Era și o butadă, se spunea deseori: Nu știu care este rețeta succesului, dar rețeta eșecului o știu sigur: să încerci să mulțumești pe toată lumea. Se spunea despre Paul Cheler, cel mai adesea, că era un om vertical”,
Sergiu Balanovici, istoric Muzeul Județean Botoșani
Controversele nu fac, de altfel, decât să îi accentueze personalitatea de lider, dar și capacitatea extraordinară de adaptare la orice situații. Mărturiile celor care l-au cunoscut întăresc tocmai această atitudine pe care o manifesta mai ales în fața comuniștilor.
Dumitru Neaga își amintește de numele lui Paul Cheler: ”Am avut colegi subordonați domnului general Paul Cheler, un maistru și un ofițer... ambii aveau doar cuvinte elogioase la adresa acestuia, categoric spuneau despre el că era "al dracului" dar o spuneau cu mândrie...”.
Dacă unii spun că Paul Cheler le-a făcut pe plac comuniștilor și chiar lui Ceaușescu, Gheorghe Bocan îl vede drept ”unul dintre puținii generali care nu s-a ploconit în fața politicienilor”.
”În 1972 am fost de față când l-a refuzat pe un prim-secretar de partid de județ care cerea militari pentru deszăpezirea unui triaj CFR (zăpada avea 5 cm). I-a spus că pentru fiecare civil care va participa armata va trimite câte 5 militari”,
mărturisește Ion Dumitru
Nici sătenii din Ripiceni nu l-au uitat.
”A fost un om deosebit, eram licean când a venit la Ștefănești și Ripiceni cu zahăr pentru concetățenii săi”, își amintește Florica Melinte. În timp ce Elena Volcinschi vine cu alte mărturii: ”Părinții lui au fost nașii de cununie ai părinților mei. Cam jumătate din comuna Ripiceni îi avea nași, erau oameni foarte deosebiți”.
O altă față a generalului susține că a surprins Angheru Sabin, care spune că Paul Cheler era ”unul dintre cei care hotărau destinele oamenilor lui fără să îi întrebe”:
”Era un comandant de tip monarh absolut, care voia să dețină controlul total și avea impresia că el nu greșește niciodată. De aceea mulți subordonați de-ai lui au avut de suferit din cauza deciziilor sale uneori aberante. De exemplu, dacă după absolvire un ofițer din Vâlcea era repartizat într-o unitate din Ardeal, atât timp cât la comanda Armatei a 4-a era dl Cheler era practic imposibil să te transferi acasă”.
Dincolo de datele istorice, de fapte eroice sau de mărturii ale celor care l-au cunoscut, Paul Romano Cheler a fost un personaj al timpului său, indiferent că vorbim despre România lui Ceaușescu sau despre cea a lui Iliescu. Paul Cheler rămâne, dincolo de toate, generalul care, aproape sechestrat la Praga, a refuzat oferta rușilor de a fi transportat cu avionul la Moscova, pentru a-și pune la adăpost pielea.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
