Nenorocire la școală de mărțișor

Era în primăvara anului 2012, prin martie, iar Liudmila Bunduc era la școală, la Liceul Sfântul Stelian unde era și dirigintă. În acea zi era o serbare pentru copiii cu Sindromul Down, copii cu deficiențe. Liudmila era cu ochii în patru, era vorba de micuți cu nevoi speciale care trebuiau să fie supravegheați cu mare atenție.
”În ziua aceea cele două fetițe s-au apucat să se bată pe scara pe care coborau copiii. Și atunci aveam catalogul într-o mână, poșeta într-o mână. Văzând că-i dă o palmă nu am mai rezistat și m-am băgat între ele două. Luiza era cu spatele și Eliza se pregătea să-i dea. Ea nu a vrut să dea în mine. Dar cealaltă fiind subțirică s-a lipit de perete. Și m-a împins pe mine și am venit ca sania cu spatele de la etajul 1 până la parter”, povestește Liudmila Bunduc.

Spune că întregul accident a fost văzut de o colegă, Petronela Năstase, de femeia de serviciu dar și de mai mulți părinți care se aflau în apropiere. ”I-am spus, fată eu nu mai pot să mă mișc și ea-mi zice, hai, fată că te duc eu la spital și îi zic, că stai să ia copiii. Aveau părinți, asistenți maternali profesioniști”, mai spune fostul psihopedagog.

 ”S-a mușamalizat, Petronela n-a vrut să declare”

În continuare însă lucrurile iau o întorsătură opusă, iar cei care au fost martorii incidentului nu mai recunosc nimic. Neoficial, ar fi fost supuși unor amenințări din partea conducerii pentru ca incidentul să nu iasă pe porțile unității de învățământ. Nici măcar la Inspectoratul Școlar Județean nu s-a aflat nimic.
”Lucrul care m-a deranjat și m-a durut cel mai tare. Petronela m-a dus la spital și eu am refuzat să stau pentru că nu am crezut că poate fi așa de grav. Am zis că e o căzătură. Îl anunțasem pe director, i-am spus că plec cu Petronela la spital și el a zis, da, da, foarte aerian. După accident s-a întors toată lumea cu fundul în sus…nu a văzut nimeni nimic. S-a mușamalizat, Petronela n-a vrut să declare, mama fetiței care m-a împins, când am ajuns la Iași și a dorit să nu fac rău”, spune în continuare Liudmila.

A ajuns la spital cu trei coaste rupte, fisură craniană și fisură de șold. A mai mers o perioadă pe picioarele ei, ajutată de un baston. ”Apoi m-am trezit într-o dimineață, nu m-am mai putut mișca deloc, am semi-pareză la față și m-am internat la Iași”. A declanșat atunci o boală cruntă, un cancer care-i macină trupul. S-a luptat de-a lungul timpului, a mai avut perioade în care putea să meargă după care, a rămas paralizată parțial. Acum nu mai iese deloc.

”Ea oricum era bolnavă și înainte de a cădea”

Plânge și vrea să i se facă dreptate. Chiar și după atâția ani încă ar vrea să se afle adevărul și nu înțelege de ce nimeni n-a recunoscut ce s-a întâmplat. La liceu, Petronela Năstase (foto sus), amica și fosta ei colegă încă lucrează. Ne privește temătoare și nu-i susține povestea Liudmilei.
”Ea a spus că erau fetițele alea și au împins-o. Și chiar nu am fost de față…de ce trebuie să spun? Am ajutat-o să meargă la spital și am insistat de mai multe ori să meargă la spital. Eu nu știu, zice că copiii au împins-o. Eu știu dacă era cineva acolo…Nu știu ce să spun…”, explică Petronela Năstase.
Recunoaște însă că a mers cu Liudmila la spital, că avea dureri la spate în urma unei căzături.
”Ea trebuia să se interneze când am fost cu ea la urgențe, avea dureri de spate, la coloană. I-a dat internare și a refuzat internarea. Deci cum, este bolnav și refuzi să stai în spital? Ea oricum era bolnavă și înainte de a cădea”, spune în continuare Petronela Năstase. Recunoaște că nu a mai vizitat-o pe Liudmila și întreabă ce face. Spune că-i pare rău pentru ea și nu poate reînnoda legătura: ”nu știu dacă m-ar ierta”.

Cel vizat de faptul că ar fi mușamalizat întregul incident este Aurel Răileanu, în prezent director adjunct al unității. Atunci era director plin. Nu pare mirat de întrebările care-i sunt adresate. Spune că nu are idee de ce Liudmila își continuă povestea care nu-i este susținută de martori.
”Pot să-mi amintesc că acum trei ani poate dumneaei a acuzat faptul că a căzut sau ar fi fost împinsă de niște copii și din această cauză s-a declanșat o boală gravă. Din investigațiile noastre a reieșit faptul că nu s-a întâmplat lucrul acesta. Dumneaei la momentul în care spune că s-a produs acel incident nu a venit să comunice conducerii școlii, la vremea aceea eram directorul acestei unități, să comunice acest lucru. Dumneaei ne-a dat telefon după o anumită perioadă de timp că este în spital internată. Noi nu avem posibilitatea să verificăm ce boli au angajații noștri”, declară Aurel Răileanu.

Acuzele d-nei nu s-au confirmat

Cazul a ajuns în atenția inspectorilor muncii însă nu a fost încadrat în seria accidentelor de muncă întrucât nimeni din unitatea de învățământ nu ar fi văzut căzătura.
”Într-adevăr la câteva luni după aceea au venit niște domni de la ITM să mă întrebe acest lucru. Spuneau ce spuneți și dv. acum după aproape trei ani de zile. Au cercetat cazul, le-am pus la dispoziție documentele din acea vreme și acuzele d-nei nu s-au confirmat. Îmi pare rău că d-na, după atâția ani vine cu acuzații nefondate care nu au fost confirmate de nici o persoană pe care le-a nominalizat, o persoană colegă de-a dumneaei, care ar fi văzut și ar fi dus-o la spital”, mai spune directorul adjunct al liceului.

Infirmă acuzele că ar fi înăbușit acest scandal deși gândurile Ludmilei se îndreaptă zilnic către el, cel care nu ar fi lăsat martorii să spună ce s-a întâmplat.
La Inspectoratul Teritorial de Muncă, într-adevăr sesizarea a fost înregistrată în mai 2012 însă, fără folos.
”În urma sesizării primită s-au efectuat verificări iar în urma verificărilor anexate la sesizare s-a constatat că evenimentul nu a fost înregistrat ca fiind petrecut la locul de muncă. Concediul medical fiind datorat problemelor de sănătate având cod de boală și nu de traumatism datorat unui accident. În cazul în care s-ar fi confirmat cele declarate de dnă, cercetarea trebuia făcută de angajator, ITM neavând competență de a cerceta evenimente care au drept consecință incapacitatea temporară de muncă. De asemenea s-a făcut sugestie d-nei să se adreseze instanței de judecată în cazul în care se consideră nedreptățită”, a declarat Roxana Gavril, purtător de cuvânt ITM.
Ceea ce s-a întâmplat în acea zi fatidică la parterul liceului pentru copii cu nevoi speciale rămâne acolo. Acolo și în memoria oamenilor care au văzut, sau nu, adevărul. Dacă va pluti pe buzele cuiva, acest adevăr, oricare ar fi el, nu se știe. Deocamdată rămâne cuvântul unei femei țintuită-n pat împotriva unui colectiv întreg.
Gabriela ERDIC
[[galerie-foto]]