Lume multă joi pe la amiază la căminul cultural din Dângeni. Vreo 250 de oameni şi tot cam atâtea atâtea căciuli de oaie se îngrămădesc ca într-o sală de mese. Nu prea e rost de mâncare, doar ceva scovergi şi niscaiva sucuri, că doar nu-i distracţie, ci întâlnire cu mai marele judeţului, plecat de vreo două săptămâni prin turneu să le explice la oameni cum e cu impozitele astea de le bagă Guvernul USL pe gât agriculturilor.

Mai întâi veştile bune

Dar hopa, că organizarea e una de festival, numele cel mai greu de pe afiş apare ultimul, când lumea e încălzită. Aşa că intrarea o face şefa de la Camera Agricolă, care-i responsabilă cu veştile bune. „Aveţi posibilitatea de a face proiecte între 5.000 şi 50.000 de euro. Ce puteţi face? Puteţi achiziţiona utilaje, iar dacă banii vă permit vă puteţi construi inclusiv şi adăposturi. Dar ce este interesant? În cazul în care dvs. veţi accesa credite bancare Ministerul Agriculturii este cel care va subvenţiona dobânzile”, le spune Floarea Marocico sătenilor cu pretenţii de fermieri. Şi asta nu e tot! Proiectele astea nu vor concura cu zecile de mii depuse la sesiunile APDRP: „Deci veţi avea bani alocaţi separat pentru toate măsurile”. Clar, da?

Primarul promite multe, de la pensiune, la panouri

Termină Floarea, intră Cătălin, care după atâtea opinteli de uite vice, nu e vice, iaca are vreo şapte luni de când e primărete peste Dângeni. Nu poate să rămână în urmă cu veştile faine, aşa că dă sfoară în... cămin că face el nişte panouri agricole acolo, să afle lumea toate noutăţile din domeniu. „La Primărie aţi văzut, nu prea aveam loc, afişierele sunt pentru toate lumea, cu citaţii, cu... omul nu mai distinge unde-i agricolul unde-i.... unde sunt altfel de documente. De aia o să facem aici, în holul căminului, două panouri unde să afişăm tot ce înseamnă informaţii pentru agricultor şi agricultură”, anunţă Cătălin Rotundu. La câţiva metri de el, cu capul între mâini, lângă o căciulă brumărie, înghite în sec Trofin Stelică Marinică, primarul de 12 ani al Dângeniului, care l-a tot demis din vice pe Rotundu până ce a ajuns băiatul primar. Dar noutăţile pozitive de la Primăria Dângeni nu-s gata. Doi angajaţi trec de la serviciul agricol la fonduri europene - „e vorba de domnişoara Drobotă şi cu dna Dreţcanu Cecilia” – vrea să facă o agropensiune şi o secţie de mecanizare. Peste toate, un îndemn: să se apuce lumea de făcut proiect europene, că el îi ajută: „aţi văzut, răspund la telefon şi noaptea”. Păi oricum, prin ianuarie pe la 17:00 deja e cam noaptea...

Şeful de la agricultură vede jumătatea... neimpozitată a paharului

Intră apoi în scenă Minodora: recoltări de sânge, vaccinări, mişcarea animelor, paşapoarte şi un afiş din care să afle oamenii cam ce servicii trebuie să presteze gratuit medicul veterinar, că sătenii nu prea ştiu şi le papă bănuţu’ şi pentru o simplă seringă. Şi gata, e rândul lui Delibaş. Cu omul ăsta încep şi veştile proaste. „Am fost alături de dvs. în 2012, când din nefericire aţi fost afectaţi de grindina din iulie. Ştiţi foarte bine, specialiştii Direcţiei Agricole au centralizat daunele dvs. şi încă de atunci vă spuneam că sunt slabe şanse să primiţi despăgubiri atât timp cât nu sunteţi asiguraţi la firme de asigurări de profil agricol. Nimeni nu vă va despăgubi dacă nu veţi fi asiguraţi”, informează Cristian Delibaş, directorul Direcţiei Agricole. Şi nu-i decât intrarea în miezul problemei: impozitele pe care dragii guvernanţi le bagă agricultorilor. Omul e simpatic însă, în loc să zică cine şi ce are de plătit, turuie ca trenul cu cine n-o să plătească: ăia cu până la două vaci, cu până la zece oi, până în 50 de familii de albine, adică vede jumătatea... neimpozitată a paharului.

Sătenii văd însă numai taxe în faţa ochilor

Dar şi tactica asta are limitele el şi plesneşte în vocea răguşită a unui cetăţean care-şi varsă cu gesturi largi năduful: „Noi, ăştia care avem nişte terenuri, care părinţii noştri le-a făcut agricol, acum sunt erodate, încă nu le putem ara, nimic absolut, nu ne dă nimica la ele, noi plătim impozitul agricol şi de acuma ne impozitaţi tot la agricol, că-i teren agricol. Ăla din Insula Mare a Brăilei care lucrează acolo dă 16% şi eu de-aici care nu fac nici bălării tot 16%?!?” „Eu vă răspund”, anunţă prompt Delibaş, îndrugă ceva de o normă la nivel naţional, numai că Ţurcanu îi dă la propriu peste mâna cu microfonul şi-l cam linişteşte, aşa că microfonul se mută iar la primar. Dar lumea tocmai s-a încâlzit. Din fundul sălii sare altul la „domnu’ preşedinte”, numai că primăretele e imperturbabil, în planul lui de şedinţă întrebările se pun la final , aşa că ciocu’ mic şi promisiunea că nu pleacă unul până ce nu răspunde – „Promit eu lucrul ăsta, le spun să închidă uşa” – dar la final, bineînţeles.

Din punct de vedere politic Ţurcanu ar fi vrut să vină cu datul. Dar nu se poate

Şi se ajunge la momentul culminant... la microfon Flooooriiiinnnn Ţurcanuuuuuuu. O ia aşa încetişor, ca printre gropile din Dângeni, şi explică şi el că a ajuns acolo fiindcă vrea ca instituţiile să fie mai aproape de cetăţean şi să stabilească laolaltă cum să dezvolte localitatea şi judeţul. După asta  se dă startul la lucrurile nasoale. „Din punct de vedere a unui om politic să ştiţi că mi-ar place să vin la Dângeni să vă spun că vă dăm şi nu luăm nimic. Asta este regula, sunt nişte cerinţe impuse şi suntem obligaţi să dezbatem şi aceste aspecte şi să găsim şi soluţii de compromis ca să nu piardă nici crescătorul, nici statul să nu respecte acordurile pe care le are de respectat”, începe Florin Ţurcanu povestea cu impozitele. Treburile stau cam aşa: ori îşi fac oamenii firme şi plătesc impozit ca persoană juridică, ori rămân de capul lor ca acuma şi au normele alea de le-a zis Delibaş, cu două vaci, zece oi, etc.

Prea mulţi fermieri în ţara asta, aşa că importăm nişte zonă defavorizată de la nemţi

Păi de ce? Păi uite de asta: „suntem ţara cu cei mai mulţi fermieri, nu putem merge aşa la nesfârşit. Sunt nişte reguli care au fost negociate şi trebuie respectate”. Simte probabil că trebuie totuşi să dea şi o speranţă, chiar dacă-i departe campania electorală, aşa că bagă ceva de zona defavorizată. Fiţi atenţi! „În 2014 se rediscută, Germania pierde 20% din zona defavorizată şi România va câştigă măcar 10-15%. Şi atunci încercăm de la Hlipiceni, să vedem cum putem veni pe Truşeşti, să ajungem şi la Dângeni cu zonă defavorizată”. Deci importăm cumva nişte zonă defavorizată de la nemţi. Ce-o zice „Neamţul” de la Primăria Botoşani despre asta? Hmmm, măcar să importăm şi noi defavorizaţii ăia din landul Bavaria. Raţionamentul e următorul: acum avem trei localităţi dintr-astea defavorizate (Hlipiceni, Lunca şi Răuseni), dar am putea avea vreo 10-15 şi potrivit şefului de la CJ, „Dângeni are o şansă”. Am aşa, „un feeling”, că placa asta cu „o şansă” e pusă prin mai toate localităţile din turneul împărătesc, dar dacă n-am dovada uite că tac. Sunt însă şi unii sătui de promisiuni, vor aşa, la concret. „Dacă am un copchil şi-o vacă, unde o pasc?” „Tot acolo”, răspunde „mister president”, însă omu’ e pornit rău, aşa că-l linişteşte cu, „un pic dragule”.

Cooperativizarea ca viaţă de partid : azi eşti, mâine nu mai eşti

Aşa că pot începe discuţiile despre asociere. Ei, aici e aici, să vedeţi cum se împleteşte politica asta de-o scuipăm toţi, cu... agricultura. „Cooperativa nu face altceva, nu vă schimbă dreptul de proprietate, dvs. intraţi într-o cooperativă cum şi noi putem fi membri într-un partid politic: azi eşti, mâine nu mai eşti. Ai intrat în cooperativa aia, îţi alegi un conducător, dacă nu-ţi convine cum te conduce acel conducător, pleci din cooperativa aia, te mulţi în alta. Nu pierzi nimic! Doar cotizaţia care ai dat-o până atunci, atât pierzi, dar ai nişte drepturi”, explică Florin Ţurcanu. Şi să vezi continuarea! De ce e bine să fii într-o cooperativă? Luptă pentru drepturile membrilor, negociază taurii, porcii la vânzare, face proiecte europene. Acum ştiu că voi faceţi în continuare comparaţia cu politica şi vă întrebaţi cine-i taurul la PNL, care-s porcii de vânzare, cine face proiecte europene, dar mai ales cine-i negociază, dar nu pot să vă zic decât că la o cooperativă treaba asta o face şeful şi încă vreo doi.

Cum îngraşi viţelul : Da’ îi dai şi mâncare, dacă îi arăţi numai buruianul în faţă nu mai merge

Discursul capătă apoi o uşoară tentă filosofică, asta ca să înţeleagă lumea de ce nu stabileşte un politician preţurile minime şi maxime în agricultură. „Suntem în democraţie că am vrut democraţie, dacă vroiam dictatură, rămâneam în comunism. Am vrut democraţie? Vă alegeţi primarul, vă alegeţi consilierii, alegeţi deputaţii, alegeţi preşedintele, faceţi mai departe ce vreţi dvs.”, prezintă problema Florin Ţurcanu. Cere oamenilor să asculte specialiştii, „nici eu nu sunt mare, mare specialist, dar şi eu învăţ odată cu specialiştii” şi povesteşte cum poate un viţel să ajungă la 400 de kilograme în şapte-opt luni. „Da’ îi dai şi mâncare, dacă îi arăţi numai buruianul în faţă nu mai merge. Îi dai şi mâncare!”.

„N-o să vă mai vină alţii să pască la noi”

În sfârşit se ajunge la partea cu întrebările. Primarul Cătălin e din cale afară de amabil şi serviabil, se plimbă cu microfonul prin cămin ca să-l dea ălora care vor să se audă. „Subvenţia şeia cine-o luat-o?” trânteşte întrebarea un cetăţean. Dar nu-i problemă cu răspunsul, de la primar: „Deci până amu te rog frumos să întrebi pe altcineva, eu răspund de acuma înainte”. Oricum, are promisiunile la el: „deci o să facem ordine, n-o să vă mai vină alţii să pască la noi, eu ştiu problema de la Iacobeni”.

„Da’ tre’ să dai ceva şeful dacă vrei. Eu de la cineva tre’ să iau”

Lumea se înfierbântă însă rău. Un cetăţean reclamă că s-ar pune un impozit de 16% pe lapte şi apoi o cam dă în politică, zice una de Ponta, alta de USL, alta de Guvern, toţi vinovaţi că, „la suflete necăjite şi amârâte atât a mai lipsit să vină impozite insuportabile”.„Domnu’ şef”, încearcă să-l oprească Florin Ţurcanu, dar omu’ e pornit frate: „asemenea adunare frumoasă numai la campaniile electorale”. Apoi aminteşte că primul ministru al ţării a promis la deszăpeziri (sau înzăpeziri, cum o fi corect?), că asfaltează drumul ăla de imită Prutul. Şefanul de la judeţ nu-i tocmai ofticat, că doar e vorba de-un PSD-ist: „tot de pământ a rămas, stai liniştit”. Săteanul capătă însă accente de nesimţire. Vrea apă, canalizare, asfalt, unde s-o trezi ăsta frate? „Da’ tre’ să dai ceva şeful dacă vrei. Eu de la cineva tre’ să iau. Dacă numai să vă dau, de unde iau?”, ei na că i-a spus-o „Împăratul”. 

Lecţie de final – cum driblezi impozitul agricol

De acuma e bătaie pe microfon, oamenii au căpătat curaj, cu căpătat şi nervi, aşa că sunt tot mai greu de stăpânit. Toată lumea vrea să vorbească, primarul se învârte printre ei, na-ti microfonul, dă microfonul, iar Ţurcanu îi linişteşte pe toţi. „Dacă o să credeţi că alţi politicieni o să vină doar să vă dea aveţi ocazia peste patru ani de zile să votaţi ca atare. Deocamdată, noi am venit să vă explicăm cu argumente cum s-a ajuns să se procedeze aşa. Şi dacă dvs. vorbiţi de oamenii ăia mulţi, vă spun eu că oamenii ăia mulţi nu ajung să plătească nimic pentru că, dacă ai două hectare de teren nu plăteşti, dacă ai două vaci nu plăteşti. Care are deja şapte vaci şi zece hectare de teren are posibilitatea să plătească ceva ca să putem şi noi să plătim la alţii care nu au”. Le zice la oameni că tre’ să mai şi dea, nu doar să ia fiindcă sunt şi spitale, şi cămine de bătrâni, şi centre de plasament, şi drumuri, care trebuie să primească bani de undeva. Iar vestea bună este că toţi banii ăştia luaţi ca impozit de la agricultori se întorc cumva tot la ei, ca şi cofinanţare la programele agricole europene. Şi ca să nu mai fie nimeni îngrijorat le şi explică aşa, de la obraz, cum să dribleze legea asta cu impozitarea: mai treci pământul pe un frate, mai pui o vacă pe un fiu şi uite că nu mai eşti aşa bogat.

Cizme şi Touareg

După care şeful CJ coboară de pe scenă, fiindcă acolo a stat, deasupra celorlalţi, îşi face loc prin sala ornată cu tablouri din care zâmbesc Rotundu, Trofin şi alţi bravi fii ai comunei, mai stă puţin de vorbă, după care se urcă în Touareg şi pleacă. Oamenii se urcă şi ei în... cizmele de gumă şi înoată prin glodul de Dângeni cu gândul la impozite şi visuri cu asfalt.
VEZI ŞI:
 Ţurcanu, periplu prin judeţ cu Floarea şi Minodora – FOTOGALERIE
















VEZI ŞI:
 Miting copilăros în Parcul Tineretului : ţâncii în extaz politic traşi cu trenuleţul electoral, părinţii traşi cu bugetul. Tot electoral... VIDEO & GALERIE FOTO

[[galerie-foto]]

VEZI ŞI:
 FOTOREPORTAJ Revelionul Pensionarilor: Primarul intrare în beznă,  pupincurism sindical, dans cu ţigăncuşe şi îmbulzeală cu pensionare la Portariuc