La finele săptămânii trecute au avut loc alegerile la „Impact”, cel mai mare sindicat din Botoşani. Mare ca număr de membri (vreo mie), mare financiar (a adunat peste 4 miliarde numai din cotizaţii în mai puţin de patru ani), mare ca luptă pe membri (nu mai amintesc de meciul cu prelungiri pe la Poliţie cu Alfa). Mic însă, tot mai mic, ca producător de evenimente, ca apariţii în viaţa publică sau, mai ales, ca reper în lupta sindicală.
Cândva stindardul luptei sindicale din Botoşani a ajuns să-şi ţină alegerile în secret. Şi asta la doar un an şi câteva luni după una din cele mai reprezentative conferinţe sindicale desfăşurate în ultimul deceniu în judeţ. La vreo 16 luni de atunci „Impact” a încăput pe mâinile unui băieţaş abia trecut de 30 de ani care nu doar că îşi găseşte mai mereu treabă prin afara Direcţiei Copilului când miroase jurnalişti prin zonă, ci nu le răspunde nici la telefon şi mai face şi alegeri în secret, nu care cumva să intre vreun ziarist pe acolo şi să întrebe ce s-a întâmplat cu miliardul lăsat în cont de fosta conducere. Până în apropierea scrutinului acesta intern sau ce o fi fost acolo fiindcă au avut grijă sindicaliştii să se comporte ca nişte veritabili directori de la putere şi să ţină şedinţa cu uşile închise, liderul se eschiva cu afirmaţii ceva de genul „biroul de conducere a hotărât să nu se mai facă declaraţii”. Adică, „musiu” trebuia să aibă acceptul „tănţilor” alea de acolo dacă să dea sau nu ceva pe goarnă. Nu ştim dacă „biroul de conducere” i-a dat voie liderului să meargă la baie dimineaţa asta, dar dacă aflăm pe bune că vă ţinem la curent. Tot aşa cum nu ştim cum de au ajuns aşa de liniştiţi sindicaliştii de acolo după ce salariile propriilor membri au scăzut într-un asemenea hal, în vreme ce atunci când erau considerabil mai mari îngrijeau copiii la miting în faţa CJ-ului.
Ceea ce se întâmplă în fruntea „Impact” este un exemplu edificator pentru oameni ajunşi într-o lume străină pentru ei, în care nu înţeleg ce se întâmplă, care este cu adevărat rostul lor, unde nu ştiu cum să se comporte şi, ca atare, acţionează ca nişte speriaţi, fricoşi, ciudaţi. Nu mai departe judeţul a ajuns să aibă un subprefect care îşi cere voie de la prefect şi, ţineţi-vă bine, de la unul din consilierii acestuia, să facă şi ea ceva public. Şi atunci să te mai miri că în lipsa şefului face Colegiu Prefectural „la secret”?
Nu foarte departe este şi cazul şefului de la PC, care a reuşit performanţa unicat în politica judeţeană a ultimilor zece ani de a invita la conferinţa de alegeri unde participa o pleiadă de şefi din capitală doar ziariştii care l-au pupat bine în fund. Iar de când a fost ales n-a organizat nici o conferinţă de presă. Cică n-ar merita presa din Botoşani aşa ceva. Cu siguranţă o să merite la anul, odată cu apropierea alegerilor. Până atunci, vorba omului din partidul lui nenea Felix: „iubiţi-vă şi nu vă trădaţi”, că de tras avem noi grijă să v-o tragem.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
