„Orașul boierimii Moldovei de nord”, cum era îndeobște denumit în secolul al XIX-lea, a îmbrățișat teatrul cu pasiunea cu care elita locală privea înspre tot ceea ce era nou și de proveniență occidentală. Primele reprezentații teatrale erau susținute în anul 1838 de trupe itinerante în localul Școlii Publice de Băieți din Botoșani din curtea Bisericii „Sf. Dumitru”, la inițiativa directorului Nicolini. Cu largul său sprijin, timp de mai mulți ani, actorul și scriitorul Costache Caragiale, unchiul lui Ion Luca Caragiale împreună cu actori locali și trupe străine au pus bazele mișcării teatrale botoșănene, se arată în prezentarea realizată de specialiștii Muzeului Județean Botoșani.

În anul 1860, la Botoșani se înființa Teatrul „Petrache Cristea”, cunoscut atunci sub denumirea generică de „Teatru” care a funcționat până către anul 1883 într-o clădire monumentală aflată pe Calea Națională. De un mare răsunet s-au bucurat în această perioadă reprezentațiile trupei Fanny Tardini-Al. Vlădicescu. Este perioda în care Primăria Botoșani oferea subvenții antrepronorului Teatrului, Ioan Georgescu, și oferea sprijin financiar actorilor locali dar și a celor în trecere prin oraș. În contractele încheiate cu aceștia se stipula obligativitatea interpretării unor piese necunoscute publicului botoșănean.

Concomitent, arată mai departe reprezentanții Muzeului Județean, se amenajaseră în Botoșani mai multe scene improvizate de teatru, precum aceea din casele Sommer, pe care a dat reprezentații trupa lui M. Pascaly cu M. Eminescu ca sufleor, cea din Grădina „Vârnav” (actualul Parc „M. Eminescu”), din „Grădina Maria Petrino”, din cadrul Hotelului Francez, unde a jucat marele actor Matei Millo, al Cazinoului „Viena”.

De un bun renume s-a bucurat teatrul lui Mihail Popovici, proprietarul Hotelului „Mutu”, în sălile căruia se desfășurau reprezentațiile până în anul 1901 când proprietarul a construit alături o sală specială pentru spectacole, „menită să dea publicului botoșănean momente atât de plăcute, pline de emoții artistice”, după cum consemna presa vremii. Actorii celebri ai epocii, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, C. Notarra îi încântau acolo pe botoșăneni la începutul secolului al XX-lea.

Evenimentul de referință pentru viața culturală botoșăneană în ansamblu a fost fondarea Teatrului „Mihai Eminescu”. În primăvara anului 1912, se înființa Societatea „Teatrul Mihai Eminescu” cu un capital în valoare de 300 000 de lei care își propunea să construiască o clădire destinată exclusiv desfășurării reprezentațiilor artistice și să coordoneze toate activitățile din domeniu. Primăria Botoșani, parte a actului constitutiv, urma să răscumpere acțiunile societății anual urmând să devină în final acționar, revenindu-i în schimb obligația cedării terenului pentru construirea teatrului, scutirea de impozitele și taxele comunale, furnizarea gratuită a apei și a iluminatului. Între societari figurau nume importante ale vieții economice și politice locale precum D. Ursian, Al. Enacovici, Emanoil Manea, Al. Callimachi, Gr. Goilav, I. Mavrocordat, Mauriciu Moscovici, Al. Rosetti, Anibal Ciolac, N. Ciolac, N. Enășescu, V. Isăcescu ș.a. Piatra fundamentală a noii clădiri a fost pusă în data de 23 septembrie 1912, construcția fiind definitivată în anul 1914, după planurile arhitectului grigore Cerchez.

Notă: Fotografiile provin din colectia de istorie contemporană a Muzeului Județean Botoșani (Alte surse: „Monitorul Oficial al României”, nr. 48, 1/15 iunie 1912, pp. 2519-2524; Ștefan Ciubotaru, Monografia orașului Botoșani, 1997, Ștefan Cervatiuc, Istoria Teatrului la Botoșani, vol. II, 2010, pp. 145-164)

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: