Într-o postare pe rețelele de socializare, președintele Camerei de Comerț Industrie și Agricultură (CCIA) Botoșani, Valeriu Iftime, trage un semnal de alarmă asupra muncii „la negru”.
Valeriu Iftime și-a intitulat postarea „cancerul muncii la negru”.
Consecințele?
• oameni rămași fără venituri la pensie
• concurență neloială față de companiile corecte
• evaziune fiscală de proporții, care lipsește bugetul statului de venituri importante
• posibile soluții de combatere a fenomenului, conturate în dezbaterile afaceriștilor botoșăneni la Camera de Comerț
Redăm mai jos integral, mesajul integral al lui Valeriu Iftime, cu precizarea că intertitlurile ne aparțin.
Un alt subiect fierbinte discutat la Camera de Comerț cu oamenii de afaceri reuniți la întâlnirea de săptămâna trecută a fost cel al muncitorilor care lucrează fără documente, așa-numita muncă la negru. Tema a fost ridicată de un antreprenor care are o firmă medie spre mare. Am înțeles cu toții explicațiile dânsului și a reieșit foarte clar cât de mare este problema.
Este vorba de neplata impozitelor către stat, de faptul că toți cei care lucrează fără acte nu ajung să beneficieze de pensie pentru munca prestată, confruntându-se cu probleme financiare grave la bătrânețe, dar și de o distorsionare gravă a pieței în acest domeniu: o dată pentru că e mai greu să găsești, ca angajator corect, forță de muncă dispusă să lucreze legal, cu venituri ceva mai mici decât dacă ar munci la negru, iar a doua oară pentru că toți cei care preferă să muncească fără acte pot face oferte mai bune, la un preț mai mic, pentru manopera prestată, în cazul beneficiarilor care nu solicită facturi.
În analiza situației, plec de la premisa clară că în România, dacă vrem să construim și să avem viitor, trebuie să mărim salariile. A ajunge la un salariu de nivel european este un deziderat de care nu putem și nu trebuie să scăpăm vreodată. Asta înseamnă că mai întâi trebuie să ne organizăm, adică să aducem ceea ce se numește productivitate a muncii la nivelul țărilor dezvoltate.
Cineva îmi spunea, cu exemple concrete și cu argumente solide că, dacă ai lucra și în România ca în Germania - vorbesc de timp consumat și de eficiență a muncii prestate în acel timp - ai fi plătit aproape la fel sau chiar mai bine. Ca să nu mai spun de oportunitatea de a sta acasă, de a-ți vedea copiii și de a-ți îngriji familia. Așa că, sigur, eu unul militez pentru creșterea salariilor prin atingerea de către companii a acestui nivel european de productivitate. Cel puțin la companiile la care eu sunt acționar, sunt puțini cei care să-mi fi spus vreodată că nu au salariul adecvat pentru munca pe care o prestează.
Dar a mări aceste salarii până la nivelul celor care lucrează la negru și nu plătesc nimic statului nu este posibil. Este cazul companiilor din construcții, care ajung să se confrunte cu concurența profund neloială a celor care muncesc fără acte.
Am întâlnit zilele trecute pe cineva care a lucrat în construcții o lungă perioadă în afara țării și mai apoi în România. În total avea 48 de ani munciți și nu avea decât 2 ani pe cartea de muncă. Este clar că este imposibil să te mai gândești la o pensie decentă în asemenea condiții. Iar, fie că suntem conștienți de asta sau nu, pensia va veni la un moment dat. Și aici trebuie să educăm oamenii. Asigurările și pensiile sunt lucruri importante pentru viața unui om!
Spuneam la Gala Excelenței în Afaceri de la sfârșitul anului trecut că în județul Botoșani, din 350.000 de oameni, sunt mai puțin de 60.000 care lucrează cu cărți de muncă, conform datelor statistice. Dintre aceștia, mai mult de jumătate sunt angajați la stat. Rămânem așadar cu numai aproximativ 28.000 care lucrează la privat.
Aceștia sunt, în opinia mea, singurii care produc valoare adăugată, care contează în impozite și taxe și care înseamnă un beneficiu real pentru stat, bani strânși la buget cu care să poată fi susținute celelalte servicii, sănătate, învățământ, siguranță publică etc. Dacă mai punem la socoteală pensionarii și elevii, oricum am calcula, rămân aproape 100.000 de oameni pe care nu-i regăsim nicăieri. S-ar putea ca o parte să fie cei din agricultură, care lucrează fără acte, dar este clar că foarte mulți dintre ei prestează fel de fel de munci fără documente, muncesc la negru. Mai sunt, de asemenea, mulți oameni care au un serviciu, după care mai lucrează și în privat, foarte adesea chiar în domeniul construcțiilor.
N-am nimic împotriva celor care muncesc mult. Chiar îi stimez, îi apreciez și îi încurajez să muncească oricât de mult pentru că, dacă muncim mai mult, câștigăm mai mult. Dar să o facă legal!
Pe parcursul discuției de la Camera de Comerț, s-au propus și câteva soluții la prolema muncii la negru, care sigur că trebuie foarte bine conturate și, mai apoi, foarte bine studiate și cercetate de cei care sunt în drept, din zona Ministerului Muncii:
Ar trebui, în primul rând, ca fiecare autorizație de construcție eliberată să prevadă obligația existenței unui constructor, certificându-se la final că acel constructor chiar a existat, că a tăiat o factură și că acea factură este deja înregistrată.
S-a mai discutat, de asemenea, de controale temeinice făcute în teren de inspectorii de muncă și de ANAF.
O altă măsură pentru eradicarea muncii la negru ar putea fi reintroducerea acelei deduceri a TVA-ului la materialele folosite pentru o construcție. Această soluție a mai fost aplicată și ar putea fi regândită și reintrodusă într-o formă mai eficientă decât în trecut.
Extrem de importantă este educația care ar trebui făcută tinerilor, care să fie conștientizați asupra nevoii de a fi asigurat și de a putea beneficia de o pensie la finalul perioadei active. Asta chiar dacă, tineri fiind, va ajunge cu greu la inima și la urechile lor mesajul că trebuie să se gândească la pensie. Numai că, o spun și eu, care am o vârstă și care am trecut de asemenea neatent pe lângă multe lucruri importante, nu te mai ajută nimeni când treci de 60 de ani dacă timp de 30 de ani nu ți-ai plătit asigurările și contribuțiile pentru pensie!
Într-o societate cu mecanisme bine puse la punct, plata taxelor și impozitelor către stat, contribuțiile fiecăruia pot fi verificate. Se verifică la orice apel către un serviciu medical, la școală, oriunde dacă aceste contribuții există și sunt achitate la zi. Gândiți-vă cum s-ar putea aplica asta la noi, dacă ar trebui ca orice bolnav să aibă serviciul medical plătit printr-o asigurare sau chiar la școală, dacă elevii ar trebui să arate că părinții sunt angajați undeva. Este clar că vorbim de o chestiune spinoasă, foarte sensibilă, dar ea trebuie cumva analizată și pusă într-un context al corectitudinii, fără birocrație excesivă, fără să speriem oamenii, dar găsind totuși niște soluții juste pentru a elimina acest flagel al muncii la negru. Iar în condițiile astea am putea avea și mai mulți bani la bugetul statului.
O altă statistică trebuie să ne dea de asemenea de gândit: suntem chiar ultimii, în coada Europei, în privința colectării impozitelor. Doar 30% din impozitele pe care ar trebui să le plătească românii sunt colectate. Aici e o altă chestiune foarte complexă, care ține de ANAF, de tot ce înseamnă digitalizare, de combaterea corupției. Sunt chestiuni care ne afectează foarte mult în prezent, dar care la un moment dat riscă să devină de-a dreptul ucigătoare pentru întreaga noastră societate, dacă nu luăm măsuri.
