O memorie uimitoare, spirit enciclopedic, formându-se ca istoric la Iași, Leipzig, Berlin și Paris. Universitatea din Iași a absolvit-o într-un singur an, cu diploma ”Magna cum laudae”. La 23 de ani obține doctoratul și intră în Academia Română.

Exmatriculat din Liceul Laurian

Există însă un biografia lui Nicolae Iorga o întâmplare care avea să îi grăbească plecarea de la Botoșani. Mai exact, pe când era în clasa a V-a la Liceul ”A.T.Laurian”, în urma unui conflict cu un profesor, a fost exmatriculat, viitorul istoric fiind nevoit să plece la Iași pentru a-și încheia studiile liceale.

Cu privire la natura conflictului, există două variante cunoscute de-a lungul vremii, consemnări care au circulat în pagini de revistă sau de carte.

Una dintre acestea îi are în prim-plan pe elevul Nicolae Iorga și pe profesorul Ioan C. Georgian. Și totul ar fi plecat de la o notă mult prea mică pe care elevul ar fi primit-o la o lucrare scrisă.

Mărturia apare în cartea ”Titanul Nicolae Iorga”, evocare realizată de fostul său secretar particular, Dan Smântânescu, în dialog cu Claudiu Istrate:

”Când era în clasa a V-a la Liceul A.T.Laurian din Botoșani, a avut ca profesor de istorie pe Ioan C. Georgian, care se considera o capacitate, și cu care avea să se confrunte mai târziu, într-un faimos concurs pentru obținerea catedrei de profesor universitar în anul 1894. La teză, Georgian a dat un subiect pe care elevul Iorga l-a tratat cu erudită originalitate și competență într-o interpretare cu desăvârșit nouă. La remiterea tezelor, spre surprinderea elevilor, teza lui Nicolae Iorga a fost notată cu șase. Uluit și revoltat, Iorga a întrebat pe profesorul Georgian dacă a citit cu atenție teza sa. Profesorul Georgian răspunzând afirmativ, Iorga rupând teza, i s-a adresat: Atunci unul dintre noi nu cunoaște istoria. Rezultatul a fost vehement: eliminarea din liceu a elevului Iorga”.

Dan Smântânescu spune că povestea îi este cunoscută din însemnările colonelului Gheorghe Rățescu, însemnări ”pe care mi le-a încredințat și în care se relatează că evenimentul ce a cauzat eliminarea i-a fost povestit de profesorul Iacobeanu, de limba franceză”.

”Tot în aceste însemnări se arată că, la consiliul profesoral, doar profesorul de limba română, Nicolae Răutu, l-ar fi susținut pe elevul Iorga. Mai târziu, în 1907, Nicolae Iorga a trimis în câteva rânduri sume de bani pe adresa acestui profesor, cu specificarea de a fi împărțite familiilor celor din Flămânzi, împușcați la Botoșani în ziua de 5 martie 1907, și altor țărani nevoiași, ceea ce profesorul a și făcut”,

adaugă Dan Smântânescu.

A doua variantă, mult mai cunoscută, așază conflictul dintre elevul Iorga și profesor (alt profesor, însă) în cu totul alt context. Mai exact, este vorba despre o întâlnire pe holul liceului.

Istoricul Gheorghe Median opinează că, în acest caz, a fost vorba mai mult despre prestanța profesorului (care și-a folosit puterea) și neputința elevului de a-și dovedi dreptatea.

„Nicolae Iorga a fost exmatriculat pentru că a trecut - pe holurile liceului - pe lângă profesorul Fleury (Victor C. Fleury, profesor de muzică, nota red.) și nu a salutat. Profesorul era un tip mai scorțos și l-a chemat pe elev în cancelarie, cerându-i acestuia să își ceară scuze. Iorga a spus: dar eu am salutat. Și atunci, cum dreptatea este întotdeauna de partea celui puternic (”la raison du plus fort este toujours la meilleure”), conducerea liceului i-a dat dreptate profesorului și elevul a fost exmatriculat. A fost o acuză din partea unui profesor că un elev a trecut fără să îl salute”,

Gheorghe Median, istoric

”De la Botoşani am fost eliminat”

Istoricul Gheorghe Median, autorul cărții ”Nicolae Iorga şi Botoşanii. Legături epistolare”, întărește faptul că elevul începuse să fie cunoscut ca un geniu în liceu datorită capacităților sale excepționale.

”Iorga era un copil cuminte, nu se povestește nimic rău despre el. El învăța și studia. Toată treaba asta cu profesorul s-a rezumat la atât: probabil elevul a dat mai discret din cap, dar s-a considerat că de fapt nu a salutat”,

 Gheorghe Median, istoric

Cert este că însuși Nicolae Iorga poposește asupra acestui moment din biografia sa, în cartea ”O viață de om așa cum a fost”. Or istoricul face trimite la profesorul Victor C. Fleury, nicidecum la profesorul Ioan C. Georgian.

”De la Botoşani am fost eliminat pentru că am refuzat, fiind elev în clasa a V-a a liceului, să salut a doua oară pe profesorul de muzică Fleury, care, neobservând salutul, mi-l ceruse dinaintea colegilor. Şi faţă de alţii şi faţă de mine însumi, nedreptatea mi-a fost totdeauna odioasă”.

”Despre oamenii mari întotdeauna circulă legende, întâmplări…”

A manifestat Nicolae Iorga vreo aversiune față de fostul liceu din pricina acestei întâmplări?

”Niciodată!”, spune istoricul Gheorghe Median.

”Ba mai mult, după ce Iorga a devenit cine e devenit, prin 1921, când s-a înființat Asociația Foștilor Elevi al Liceului Laurian, care presupunea să reunească absolvenții liceului, să țină conferințe plătite și cu banii să se poate face mai repede clădirea liceului arsă parțial în 1917, când a fost ocupată de ruși, Iorga a fost unul dintre cei care au răspuns repede inițiativei. Mai apoi, când asociația a înființat Universitatea Populară, în 1924, Iorga a fost de acord ca Universitatea să îi poarte numele, iar el a venit an de an și a conferențiat. Iorga a avut înțelegerea superioară să nu lege o întâmplare care l-a marcat atunci, copil fiind, de restul vieții. Iorga a acceptat și a apreciat întotdeauna învățătura și școala. Dar despre oamenii mari întotdeauna circulă legende, întâmplări…”,

Gheorghe Median, istoric

O întâmplare care, chiar dacă a avut repercusiuni drastice, avea să îi deschidă elevului Nicolae Iorga o altă lumea, cea a școlii ieșene. Pentru că, odată ajuns în Iași, s-a remarcat rapid ca fiind o minte excepțională.

O exmatriculare de bun augur, am spune astăzi.

De altfel, la Nicolae Iorga a impresionat mereu atașamentul și mai ales respectul pentru meleagurile natale.

Îl apasă dureros evenimentele de la Flămânzi, din anul 1907, suferința oamenilor și dârzenia lor. Trimite bani pentru văduvele țăranilor. La 10 ani de la Răscoala de la Flămânzi, Nicolae Iorga revine la Botoșani, unde susține o conferință în fața elevilor de la Școala de ofițeri.

În luna mai a anului 1931 vizitează Botoșanii și Dorohoiul. În luna iunie, la împlinirea a 60 de ani, este în sala Teatrului Mihai Eminescu, unde i se decernează titlul de Cetățean de Onoare al orașului Botoșani. Este momentul în care strada "Liceului" primește numele "Nicolae Iorga". Ultima prezență la Botoșani este în anul 1938. În 29 iunie participă la Congresul Ligii Culturale, iar în luna august susține, tot la Botoșani, conferința "Faima lui Eminescu".