Sașa Pană (nume adevărat: Alexander Binder) s-a născut pe 8 august 1902 la București (conform unor surse, viitorul poet, prozator și publicist s-ar fi născut pe 9 august 1902 la Dorohoi). Primele experiențe scriitoricești le are la Dorohoi. Aici își face studiile primare, gimnaziale și, parțial, liceale, iar prin clasa a VI-a de liceu, scoate revista umoristică Hodoronc-Tronc. După absolvirea Liceului „Matei Basarab” din București, studiază, timp de doi ani, la Facultatea de Medicină din Iași, continuându-și studiile de specialitate la Institutul Medico-Militar din București (promoția 1927). Adevărata sa vocație este însă literatura.

În 1928 începe să editeze, la Dorohoi (aprilie-noiembrie),  revista de avangardă unu, care va continua să apară apoi la București (mai 1929 – decembrie 1932). În jurul revistei se vor grupa scriitori avangardiști precum: Ion Călugăreanu, Moldov, Geo Bogza, Ilarie Voronca, Urmuz Stephan Roll, Victor Brauner, B. Fundoianu ș.a. În 1930, a fondat Editura Unu, la care au publicat cărți de poezie  Urmuz, Ștefan Roll, Tristan Tzara, Ilarie Voronca ș.a. A condus revistele „Orizont” (1944-1948) și „Educația artistică” (1948-1952), a fost redactor la „Revista literară” și „Flacăra”. A făcut traduceri valoroase din Paul Eluard, Jean Cassou, Loys Masson.

Sașa Pană a debutat editorial în 1926 cu volumul de poezie Răbojul unui muritor. Strofe banale. A mai publicat volumele: Diagrame (1930); Echinocțiu arbitrar (prozopoeme, 1931); Viața romanțată a lui Dumnezeu (prozopoeme, 1932); Cuvântul talisman (1933); Călătorie cu furnicarul (1934); Iarba fiarelor (1937); Vladimir (1937); Plecări fără ancoră (1946); Poeme fără imaginație (1947); Culoarea timpului (1977) ș.a.

S-a stins din viață pe 22 august 1981 la București.

Cel mai cunoscut poem semnat de Sașa Pană este Manifest – textul programatic al revistei unu, care exprimă, în spirit avangardist, larga deschidere a autorului „spre curentele novatoare europene și românești”, respingerea tradiției culturale și nevoia de „înnoire globală a «alfabetului» creator” (Ion Pop). Cerebrale și declamative, cele mai multe dintre textele poetice ale lui Sașa Pană au caracter de manifest și promovează principiile avangardei europene. Unele poeme însă, inspirate de pierderea unui prieten sau de tot mai pronunțata conștiință a trecerii ireversibile, au un caracter contemplativ, oscilând între lirismul fin al sentimentului ingenuu și imaginarul extravagant – formând adevărate „suluri funambulești” (Alex. Ștefănescu) – al suprarealismului. Și într-un caz, și în altul, se remarcă spiritul combativ al autorului și dorința manifestă de inovare. (Prezentare Lucia Țurcanu, Memorialul Ipotești)

Manifest

„cetitor, deparazitează-ți creierul!”

strigăt în timpan

avion

t.f.f.-radio

televiziune

75 h.p.

marinetti

breton

vinea

tzara

ribemont-dessaignes

arghezi

brâncuși

theo van doesburg

uraaaa uraaaaaa uraaaaaaaa

arde maculatura bibliotecilor

a. et p. Chr. n.

123456789000.000.000.000.000. kg.

sau îngrașă șobolanii

scribi

abțibilduri

sterilitate

amanita muscaria

eftimihalachisme

brontozauri

Huooooooooooooooo

Combină verb

abcdefghijklmnopqrstuvwxyz

= artă ritm viteză neprevăzut granit

guttenberg reînvii

Episod

Ai trecut dimineața când florile își sorb roua din corolă

Și după creastă soarele e sub pedala surdinei

Desculță într-un halo de svelteță catifelată

Fragedă plutind parcă pe un abur

Ți-ai șters o lacrimă ca un fulg de nea încălzit pe geană

Casa rămâne în urmă goală cutie de vioară

Pe potecă după deal lângă școală

Unde fiecare toamnă adună recoltă nouă

Și neastâmpărată

Fată țesută din mătasă de păianjen

Caldă ca și culoarea verii

Proaspătă ca mugurii

Cu zâmbetul din boboci

N-ai trecut prin fața mea ca dinaintea unei oglinzi

Mâinile pipăie umbra foșnetului

Miracol de umbră nevăzută

Când tăcerea culcă porumbei pe umărul melancoliei

Amintirea stăruie ca un fum de fâneață aprinsă

Și pe inimă se adaugă o zbârcitură

Plasa lui Pitagora

Capul meu e adeseori un vârtej

Pe aceeași punte se întâlnesc

Mielușeii celor mai nelămurite dorinți

Și imboldul întru silabisirea tainicului nadir

Jocuri decolorate de lună

Cu pisici simulând jungla

Un ochi e calm ca un vasistas răsucit spre azur

În celălalt veghează ca într-o închisoare

Neliniști cu ghiulele de tălpile însetate de migrațiune

Când ulcere supurează conștiința

Oglinzile mă mint

Slovele funie pe măsura gândului

Slove naramze

Slovele sunt o lingură de sânge într-un ocean

Alteori un zâmbet pe un lințoliu cât orizontul

Ce monument corect ar fi o furtună împietrită

Degetele să-l pipăie

Să se frângă maxilarele în delirul mușcăturii

Și cheie gândului urmeze fapta

Spectacolul va începe cu reverențe reci

Istoria de veghe la căpătâiul evenimentelor

Le va corecta cu sulimanuri

Hirurgie estetică a adevărului

Prea îndrăzneț

Prea dur

Mai frumos ca noaptea

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: