În baza propunerilor făcute de un juriu național – din care au făcut parte, consecutiv, Laurenţiu Ulici, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Dan Cristea, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu, Vasile Spiridon, Ioan Holban, Daniel Cristea-Enache, Andrei Terian-Dan, Mihai Iovănel, Alex Goldiș − au fost premiați pentru debut, de-a lungul anilor,  treizeci și trei de poeți: Doru Mareș, Dan-Bogdan Hanu, T.O. Bobe, Liviu Georgescu, Răzvan Țupa,  Cristian Pohrib,  Dan Sociu, Teodor Dună, Dan Coman, Claudiu Komartin, Bogdan Perdivară,  Sebastian Sifft, Oana Cătălina Ninu, Diana Geacăr, Andra Rotaru, Rita Chirian, Livia Roşca, Florin Partene, Svetlana Cârstean, Stoian G. Bogdan, Mihai Duțescu, Crista Bilciu, Andrei Dósa, Anatol Grosu, Ştefan Baghiu, Ștefan Ivas, Merlich Saia, Ionelia Cristea, Robert G. Elekes, Ciprian Popescu, Cristina Stancu, Mina Decu, Anastasia Gavrilovici.

La a X-a ediție a premiului, poetul Gellu Dorian, care s-a ocupat cu organizarea a nouăsprezece ediții, a scos antologia „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu» – OPERA PRIMA”.

Cu ocazia ediției XX, Memorialul Ipotești, în colaborare cu Casa de Editură „Max Blecher”, a editat a doua antologie – „Exerciții de neclintire”. Cu același prilej, Memorialul Ipotești a vernisat expoziția „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu» – OPUS PRIMUM»”. (Lucia Țurcanu, cercetător științific II, Memorialul Ipotești – Centru Național de Studii „Mihai Eminescu”)

Oana Cătălina Ninu și poetica vivisecției

Oana Cătălina Ninu (pseudonim pentru Oana-Cătălina Ninulescu) s-a născut pe 2 mai 1985 în Mangalia. A absolvit studiile de licență (2008) și masterat (Studii literare românești; Literatura franceză – abordări antropologice – 2010) la Universitatea din București. În prezent este Project Manager la o companie BPO din București.

Debutează editorial în 2005, cu volumul Mandala (Editura Vinea, București), pentru care a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM (2006). În anul 2009, Oana Cătălina Ninu publică, în colecția „Biblioteca de poezie”, coordonată de un cristian, carnetul de poezie stările intense (distribuit gratuit), iar în 2018, la Editura Casa de Pariuri Literare (București),  apare volumul cu același titlu. Poeziile sale au fost traduse în franceză, engleză, cehă, catalană. A participat la scrierea celui mai rapid roman din lume – Moș Crăciun & Co, București, Editura Art, 2012.

Oana Cătălina Ninu a colaborat cu texte literare, cronică de carte și articole la numeroase publicații literare, printre care: Observator cultural, România literară, Pana mea, Cultura, Tomis, Cuvântul, Viața românească etc.

Este prezentă în antologiile: Generația 2000 (Editura Pontica, Constanța, 2004); Nasturi în lanul de porumb (Editura Brumar, Timișoara, 2008); Poate ne vedem (Arad, Editura Mirador, 2010); Veus Paralleles 9. Dels Carpats a la Serra d`Alcoi: Vuit poetes (Institucio de les Lletres Catalanes, Barcelona, 2011); Deranj (Editura Nigredo, Arad, 2011); Exerciții de neclintire. Antologia poeților laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM. 1999-2017 (Casa de Editură „Max Blecher”, București, 2017).

A obținut mai multe premii literare: Premiul I la Festivalul de Poezie Prometheus, organizat de Fundația Anonimul în colaborare cu revista România literară (2004); Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM (2006), Premiul Iustin Panța pentru debut (2005), Premiul de debut în poezie al filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România (2005) și Premiul de debut al Colocviilor Revistei Tomis (2005) pentru volumul Mandala.

Oana Cătălina Ninu scrie o poezie a stărilor intense. Sunt versuri care descriu, „cu o fervoare incandescentă, cele mai diverse forme de mutilare, în slujba cărora eul liric pune la bătaie un arsenal impresionant (foarfece, ace, șurubelnițe, colți, unghii, bricege, lame, epilatoare, vătraie etc.)” (Andrei Terian). Fie că privește introspectiv, fie că își deplasează atenția  „de la spectacolul visceralității în criză la filmul cotidianului” (Octavian Soviany), poeta prezintă realități traumatizate și, la rândul lor, traumatizante, iar „chipurile răului”, de la un poem la altul, „se multiplică și se diversifică în imagini de caleidoscop halucinant” (Cosmin Ciotloș).

luciditatea

luciditatea asta cronică stă încolăcită pe mine ca o crustă de carne

pe întuneric scrijelesc pe dinăuntru o mandală fără centru

și mă simt ca-n pojghița apoasă dintre pui și coaja de ou

un pește imens îmi intră pe sub mânecă până la umăr

mi se lipește de piele își umflă și își dezumflă succesiv branhiile

un pește imens cu ochii roșii bulbucați tremură pe mâna mea

tremură întrerupt precum carioca unui schizofrenic

în curte femeia stearpă se rostogolește goală sub măr

trăiesc într-un creier ca o spiră neagră

mă ghemuiesc aici ca un fetus în borcan

din când în când ciocurile reci ale puilor ciugulindu-se pe spate

unul pe altul până la sânge și loviturile tot mai dese

spintecându-mi țeasta

cu greu răzbat până la mine urletele voastre

reproșurile voastre că nu trăiesc ceea ce scriu

cu pași imprevizibili vine pe la spate o călugăriță tânără

cu mătăniile atârnând între sâni

o călugăriță tânără îmi taie brusc

părul

                   (din Mandala)

noaptea

un espresso latte în benzinăria de la marginea comunei

și tirurile negre pe drumul național la întoarcere

nimic altceva decât farurile gigantice lărgindu-ți pupilele

și noi

oameni arici cu pielea moale pe burtă

oameni plați cu fețele eviscerate cu carnea întoarsă pe dos

legănați de o tiribombă în sens invers

ascunși în norul de praf ca într-o scorbură

oameni cu aripi de libelule roșii și cu dinți puternici de șoarece

ne întoarcem unii spre alții

ne descleștăm fălcile

ne privim cu neîncredere

ca atunci pe deal la antene când am văzut bostanii cocoțați pe gard

și foarfeca de grădină și blana mistrețului plină de sânge

ca atunci când s-a făcut liniște brusc

și doar o sticlă de pet lovea ritmic scheletul metalic

și am înțeles

            (din antologia Exerciții de neclintire)

***

nu este nimic dincolo nu e nimic după ușă

aici doar pereții se apropie de noi și chelnerița

cu batic negru și cafele la filtru

aici doar sufocarea ne amintește de spaima-nghesuită între vene

spaima așteptând transpirația rece și bilele de fier

ciocnindu-se între tâmple

trecem din cameră în cameră

inima ni se mulează perfect peste colțuri

și singurătatea – un ciorchine de pungi de plastic umplute cu sânge

cu degete grele mânuim lingurițe porțelanuri cuțite

cu sufletul greu ne tragem pe noi cojoacele

și bocancii roși adânc de sare

încet încet pașii noștri se afundă în glod

pe urmele lățite ale tractoarelor

nu ne privim între noi

ne ținem ochii ascunși sub sprâncene

și gândurile ferite undeva în colțul ochiului

acoperite de urdori

nu clipim nu lăcrimăm nu ne pasă

aici doar pereții se apropie de noi

atât de tare încât

explodează

            (din antologia Exerciții de neclintire)

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: