Mihai Duțescu s-a născut pe 9 mai 1979 la Alexandria. Este arhitect de profesie, lector la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. Semnează M. Duțescu, pentru a nu fi confundat cu scriitorul craiovean Mihai Duțescu (1941-2018). A început să scrie în 2008, devenind membru al cenaclului on-line clubliterar.com, organizat de câțiva dintre cei mai cunoscuți tineri poeți din România: Claudiu Komartin, Dan Sociu, Vlad Moldovan, Rareș Moldovan, V. Leac, Ruxandra Novac.

Debutează editorial în 2010, cu volumul de versuri și toată bucuria acelor ani triști (Editura Cartea Românească, București), pentru care ia Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum (2011) și Premiul „Iustin Panța”al USR Sibiu pentru debut (2011). În 2014 publică cea de-a doua carte de poezie, franceza un avantaj (Editura Pandora M, București) și romanul Uranus Park (Editura Polirom, Iași –Premiul „Tânărul prozator” în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, 2015).

A publicat în revistele: „Stare de urgență”; „Tomis”; „Verso”.

Tematic, cele două cărți de poezie ale lui M. Duțescu sunt la poluri opuse. În volumul de debut, copilăria și adolescența „fredonau refrenul bucuriilor simple din satul bunicilor – cu povești spuse la lumina lămpii de gaz, cu vizitele sărbătorești ale părinților, cu plimbări cu tractorul”, intercalându-se, „invincibil, și un barometru al dramelor, al morții tatălui (generatorul poetic al cărții)” (Grațiela Benga). În franceza un avantaj, „«eroul» pătrunde mai adânc în jungla corporatistă și se familiarizează tot mai mult cu ea” (Cristina Ispas), relevând și efectele consumerismului. La nivel de scriitură, fie că dezvăluie dramele individuale, fie că atenționează asupra dramelor societății contemporane, poetul face uz de formula narativ-descriptivă și de ritmul alert al hip-hop-ului.

inițial ne vorbeam la per tu (2010)

#1.

Dacă e să fim sinceri, pornisem cu stângul –

încă de la Kick-Off Meeting ieșise nasol

traducerea simultană era fix pe lângă

chiar dacă madam avea o mie jumate pe lună plus bonus

Alina socotise locurile cu unul în minus

motiv pentru care însuși Motti (sosit un pic mai târziu)

a trebuit să stea pe scaunul secretarei, adus cu deranj

în timpul teleconferinței cu cei din Ankara

dl. Corneliu, stresat, intra și ieșea

cam din 2 în 2 minute din sală

își scotea verigheta și o învârtea ca pe titirez

după care o muta pe degetul mic, și iarăși la loc.

Vizavi se lucra la un turn, era zgomot, deși

tâmplăriile și pereții-cortină costaseră o avere

dar probabil că ăia aveau utilaje vechi + norme

HG 493/2006 implementate prin părți. Şi atunci

s-au ridicat și-au plecat fără să decidă nimic.

Ne era teamă că pierdem contractul, Alina încerca

să spună o glumă, în timp ce dl. Corneliu

mai agitat ca oricând, aliniase cele 4 secretare în hol

(veniseră în adidași...) și, cu un Cosmo în mână

le măsura din priviri încercând să-i găsească fiecăreia

un outfit adecvat. Nu vroia să mai fie făcut de râs

și pe 20 august, la Top Management Meeting.

                     (din și toată bucuria acelor ani triști)

franceza un avantaj

întocmai ca ŞtefanCopăceanu o hahaleră

proaspăt pensionat de la Poliția Rutieră repartizat

din prima până-n ultima zi pe radar chircit sub bord

cu o abnegație de personaj evanghelic 8 ore

camuflat alteori

pe un papuc plin cu pepeni cu număr de Mureș maniac

pitulat și eu departe de iureș ghemuit

sub pupitrul ăsta în caz că aveai dubii mă țin

de cuvânt baby

și atașez

lista cu ce ți-am promis mai demult

/

ar fi deci biroul meu scrijelit cu briceagul mânjit

de pastă de pix de celălalt machetist ce lucra

mai mult cu indigo lacuri

fenolice și clei de oase pe vremuri

reșoul vechi lângă o mască africană cu urechi

negre rotunde nu-l mai folosim

căci nea’ Teo ne-a adus microunde

i-a rămas de la cununia băiatului primise două la fel

care tot așa

în Israel

la baptiști

e și el

/

biroul fraților mei cu care am împărțit același pat în comunism

ditai bulina deasupra intrării ferească Sfântul de vreun seism

pe Maria Rosetti aproape de schitul de maici

cu mocheta jegoasă îți dai seama cum pute când calci

stau cu geamul închis disperați că n-au fochist la centrală

ascultă rap metal și Dodo și Adi fumează ca gușterii-n gară

au numai băieți

au numai o fată brunețică de care trag toți

nimeni nu desenează Adi bea iar Dodo

stă zile-n șir doar pe concept ca o loază

/

biroul de-acasă ar fi dar e cu ciocane

pneumatice și răngi leviere de vizavi

l-am rugat de atâtea ori pe Emi i-am explicat

dar zice hai frate parcă nu știi

vin pe bandă rulantă la reparat dar-ar

dracii în ei că a dat ăștia

carnete și la copii

fii tu băiat pune căștile pe urechi

trage draperia și-o să vezi numaidecât

lăsăm și noi gălăgia

/

birouri la costum și cravată nu sunt dar sunt

birouri în clădiri de birouri

Sema

America House sau mai sus

prin zona de nord zonă bună firme

cu sute de mii facturați

lună de lună să poată să plătească

salariați

chiria șoferul băieți

de teapa lui Gulie sau Pietro „Seniorul”

sociabili orientați

foarte rar vulnerabili

băieți cu tenul sensibil și păr îndeobște roșcat

haine croieli simple ciocate la pantalon de reiat

băieți obosiți între două zboruri

un sărut celei cu care mai dorm uneori

bomboane

și flori

și-o păpușă

uriașă

trimisă prin FedEx acasă

/

aici s-a încălzit

și eu încă fac avioane decupez șabloane

în funcție de gabarit din revistă le

pulverizez cu modele comando

și le dau drumul pe pistă

m-au invitat la concurs dar

bineînțeles

nu m-am dus

/

vezi tu nouă ne place să muncim cu măsură

și deseori ne lungim la discuții din gură-n-gură stăm

cum ar veni de vorbă unii cu alții

nea’ Teo îmi povestește de fi-su are

doi copii și e bine

eu nu știu ce să-i zic

și atunci zic și eu despre tine

/

la biroul lui Julie unde-am fost amândoi prima dată

acum au pisici baby și au mașină de înghețată

fac mai mult licitații și schițe

ascultă Joe Dassin și

din când în când vreo sonată mă rog înțelegi fițe

până ce la un moment dat

Julie s-a enervat

și într-o zi le-a pus

ultimul CD

al lui Mi

/

hrube cu un singur om

care apare dimineața se freacă pe net

și pleacă la fel de absent face

un duș și se bagă la somn

înconjurat de calculatoare legate-n rețea rămase

de pe vremea când își permitea

angajați și-i plătea

markere evaporate sacoșe

de plastic pline cu dosare

de plastic DVD-uri sparte sau goale

cutii de iaurt baxuri

adunate nedesfăcute de foi

dar oare câți dintre noi

se pot lăuda cu leasing la zi

225 de mii (de dolari) ipotecă achitați integral

în nici 4 ani secretare

engleză fluent (franceza un avantaj) și periodic

alți bani (alt miraj) încadrați la

„cheltuieli curente” rame digitale Panasonic

scaune Knoll și

o mașină de distrus documente

/

birouri cu grădină în spate la Sf. Elefterie Nou

teribile instalații ruginite date cu lac opera

câtorva ogari cu abonament MTzROta sau mnac

busturi de ipsos capiteluri vandalizate muluri

și baluștri în bovindou

o colonie de peruși ținuți la respect cu os de sepia

coajă de ou coriandru

și semințe de in la fiecare proiect

șeful bărbos „Părintele” în bocanci grei „Viermele”

cum îi spun ei în drum spre insula Thasos

între două obediențe cafea la termos și biscuiți de ovăz

stropiți cu fel de fel de esențe

/

triste birouri garsoniere

din gipscarton albastru și balcon

transformat într-un mic punct de lucru

xerox în cadă împotriva crizei de spații

debara arhivă documente laptopuri

în loc de stații și-l duce

fiecare

și și-l aduce

dimineața de-acasă sunt

fără interfon la intrare

fără sistem de alarmare

fără tichete de masă un sandwich

cu macrou afumat pe-o felie

groasă cu unt sunt

căni peste tot cu ceai de măceșe

ceai

cât mai mult ceai

între mese

/

închei abrupt cu speranța că la voi lucrurile

se precipită întrucâtva mai puțin

am înțepenit aici sub pupitru

mă dor toate dar nădăjduiesc să-mi revin

tu ești pe tastatură? sau dormi? că acolo e noapte confrate

chinezoaicele

sunt înnebunite după caucazieni

și nu se sfiesc

deloc

s-o arate

(din franceza un avantaj)

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: