Horațiu Ioan Lașcu s-a născut pe 8 mai 1964, la Iași. Și-a petrecut copilăria în comuna Stâncești, Botoșani, la bunicul său, eminescologul I.D. Marin. Studiile primare le face la Stâncești (1970-1974), apoi învață la Școala Generală „Octav Băncilă” Botoșani (1974-1978), la Liceul Pedagogic, secția filologie-istorie, din Botoșani (1978-1980), apoi la Liceul de filologie-istorie „Mihai Eminescu” din Iași (1980-1982). Urmează facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1983-1987). Student fiind, intră în contact cu poeții ieșeni grupați în jurul revistei „Dialog”.

După absolvirea facultății, este profesor de limba și literatura română la Școala Generală Todireni, jud. Botoșani (1987-1990). În 1990, se stabilește la Botoșani. Este redactor la „Gazeta de Botoșani”(1990-1991) și „Hyperion-Caiete botoșănene”(1992-1997); referent de artă plastică și artă populară la Centrul Județean de Conservare și Valorificare a Tradiției Populare Botoșani (1995-1997).

Moare prematur, la vârsta de 33 de ani, pe 23 octombrie 1997, la Botoșani, și este înmormântat în cavoul familiei din satul Stâncești, lângă bunicul său. La despărțirea de poetul botoșănean, Emil Iordache scria: „Horațiu, poetul care se traducea singur din limba polonă în cea românească. Horațiu, omul hălăduirilor sublunare prin Botoșanii tuturor anotimpurilor, mare iubitor de Basarabia, a pornit spre tărâmul unde ne vom întregi toate idealurile”.

Horațiu Ioan Lașcu debutează la vârsta de 17 ani, cu poezie, în revista „Amfitrion” din Botoșani. A publicat poezii și eseuri în revistele: „Agora”, „Dialog”, „Gazeta de Botoșani”, „Hyperion – Caiete botoșănene”, „Literatura și arta”, „Luceafărul”, „Țara” ș.a.

În timpul vieții, îi apare un singur volum de poezie, Înălțarea (Editura Padal-Elcom, Botoșani, 1994). Ulterior, vor fi publicate cărțile: Lacrima neagră (Editura Axa, Botoșani, 1998); Cartea învierii (Editura Axa, Botoșani, 2004); Poezii (Editura Axa, Botoșani, 2005); N-am fost niciodată al vostru (Editura Junimea, Iași, 2017). Este prezent cu grupaje de versuri în antologiile: Antologia Festivalului de poezie „Nicolae Labiș” (Suceava, 1989; 1990); Porni Luceafărul… (Botoșani, 1994); Tineri poeți români de dincolo de Styx (realizată de Gellu Dorian; Editura Timpul, Iași, 1998); Altare (Editura Geea, Botoșani, 2007); Nord. Antologia poeților botoșăneni de azi (coordonator Gellu Dorian, Editura Axa, Botoșani, 2009).

Premii: Premiul revistei „Cronica” – Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș”, Suceava, 1990; Premiul I al Festivalului Național de Poezie „Nicolae Labiș”, Suceava, 1991; Premiul revistei „Luceafărul” la Concursul Național de Poezie și Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul…”, Botoșani, 1991; Premiul Editurii Eminescu la Concursul Național de Poezie și Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul…”, Botoșani, 1992; Premiul I pentru poezie de inspirație creștină, Protoieria Botoșani, 1993; Premiul pentru debut editorial al Editurii Padal-Elcom la Concursul Național de Poezie și Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul…”, Botoșani, 1994; Premiul pentru debut în poezie al Asociației Scriitorilor din Iași, 1994.

Cele două prezențe permanente ale poeziei lui Horațiu Ioan Lașcu sunt „sentimentul morții” (Gellu Dorian) și experiența sacrului, „în ipostaza ei creștină, mistică” (O. Nimigean), ambele descinzând din trăirea profundă a sentimentului inutilității și conștientizarea fragilității existențiale. Insuficient cunoscut, Horațiu Ioan Lașcu este „un poet remarcabil, care îmbină din disperare jocul buf cu gravitatea autentică, farsa epidermică și un nestins alean după neființă. Redescoperit, el ar merita să schimbe câte ceva în ierarhia țeapănă a poeziei actuale” (Bogdan Crețu).

***

faceți ce vreți eu sunt

senina tăcere a apei nimeni

nu-mi poate lua nimic

nici tinerețea nici moartea

între talaz și stele fixe

aici sunt negociez cu

întunericul și întind

capcane iluziei vă privesc

nimic nu-mi puteți lua

moartea mai ales superbă în rest

faceți ce vreți

n-am fost pe de-a-ntregul

al meu n-am fost

niciodată al vostru

moartea

mi s-a urât cu minele atâta pagubă vor spune

concretizând un minus o pasăre rară pre limba ei

o tăcere sterilă

perversă deșartă plină de păduchi și de glorie

inconfundabilă           o noutate         a murit mandea

ei și

moartea era un băiat frumos și curat

era de semănat

de evoluat

și cules

a fost bine acolo

(a vomitat în prima lună)

a fost bine în mama

țuț

numai de bine

despre poeți – mai puțin în ziua de azi

(absolvenții triști ai iluziei despre care se vorbește cu pioșenie

la ora când se-nchid cimitirele)

numai atât cât să poți afla ceva compromițător

numai atât cât să te poți îndrăgosti de o legendă sau

să înveți disprețul suveran („O, râsul satisfăcut al proștilor!”)

numai atât cât în oglindă să-ți

batjocorești chipul cu o imagine

bat clopotele aici în singurătatea morții

mi-e a pelin și a sunete deșucheate

pe aceste pământuri târzii peste care noaptea fluieră

                                                                                   a pagubă

mai e puțin și va bate o altă înviere a simțurilor

(lămurește-ți unghiul adult al nașterii tale!)

în rest numai de bine

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: