Memorialul Ipotești - Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” își propune, într-un parteneriat media cu ziarul Botoșăneanul, să îi readucă în memorie pe poeții botoșăneni din toate timpurile, prezentând câte un medalion din „Galeria cu poeți”.
Unul dintre cei mai cunoscuți autori români de haiku și promotor fervent al acestui gen de poezie cu formă fixă de origine japoneză, Florin Vasiliu s-a născut pe 11 martie 1929 la Botoșani. A făcut studii de inginer chimist și a lucrat în producție, proiectare, cercetare, în învățământul superior și în domeniul calității produselor, publicând mai multe studii în domeniu.
După ce face câteva călătorii de serviciu în Japonia, Florin Vasiliu editează o serie de cărți despre cultura, civilizația și istoria acestei țări: Pe Meridianul Yamato (Editura Sport Turism, București, 1982); De la Pearl Harbor la Hiroshima (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986); Interferențe lirice – Constelația haiku (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988).
Se dedică tot mai mult culturii și literaturii. În 1988 publică, la Editura Haiku din București, două culegeri de haiku – Umbra libelulei. Antologie de haiku românesc și Tolba cu licurici –, iar în 1990 fondează revista de interferențe culturale româno-japoneze HAIKU. A fost membru al Asociației Internaționale de Haiku (Tokio), președinte executiv al Societății Române de Haiku, fondator și conducător al Cenaclului București al Societății Române de Haiku.
A publicat volumele de poezie: Peregrin prin suflete (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995); Inscripții într-un vers (Editura Haiku, București, 1996); Cenușa unui zbor (Editura Haiku, București, 1997); Cornetul cu scaieți (Editura Haiku, București, 1999); Să muți pe cer o stea (Editura Orion, București, 1999) ș.a. Este autorul studiului Poemul haiku în România (Editura Curtea Veche, București, 2001).
Florin Vasiliu s-a stins din viață pe 23 septembrie 2001, în Piatra Neamț.
Respectând regulile haikuului clasic (poezie alcătuită din 17 silabe, dispuse în trei versuri [5 + 7 + 5], în care cel puțin un cuvânt sau o imagine se referă la un anotimp), Florin Vasiliu creează poeme ce se organizează în jurul unor comprimate metaforice și, prin referințele la stările naturii, sugerează trăiri umane. O gamă largă a sentimentelor se conține în haikuurile celor patru anotimpuri: de la bucuria regenerării și euforia provocată de fiorii iubirii la melancolia trecerii și acceptarea contemplativă a intrării în neant. Pe cât de compacte, pe atât de percutante sunt aceste texte, iar rigorile impuse de forma restrictivă a haikuului îl fac pe autor să-și pună în valoare nu doar sensibilitatea la orice mutație a naturii, ci și abilitatea de a realiza jocuri rafinate cu valențele semantice ale cuvintelor.
(Prezentare de Lucia Țurcanu, Memorialul Ipotești)
***
Ghiocel ivit
astă-noapte pe furiș –
discret triumf alb.
***
Soare de aprilie.
Delirul a trei fluturi
într-o tornadă.
***
Pe crucea de lemn
putrezită, zăbovind,
un fluture alb.
***
Greieri nebuni –
crâncen puși să măsoare
eternitatea.
***
Tandre săruturi
pe coapsele vântului –
frunzele toamna.
***
Stea căzătoare –
pe pragul neantului
un ultim sărut.
***
Cosițe, sâni tari.
Înfiorat, cireșul
Ninge petale.
***
Vaier de clopot.
Smerită mănăstirea
urcă în tării.
***
Din orga ploii
un recviem de toamnă –
înmormântând zei.
***
În geamul dublu
Paingu-n pânza lui, mort.
Ca un samurai.
***
Îngerii din cer
Coboară vălul nopții.
Copii înalță steaua.
***
Noaptea aceasta –
culoarea neantului
și visul morții.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
