GALERIA CU POEȚI - Florin Partene: poezia fulgurantă

Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu își propune, într-un parteneriat media cu ziarul Botoșăneanul, să prezinte, în ediția de duminică a rubricii GALERIA CU POEȚI, câte un laureat al Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu – Opus Primum.

 

Născut pe 26 septembrie 1974 în localitatea Maieru, județul Bistrița-Năsăud, Florin Partene a absolvit Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. În 1995, împreună cu Dan Coman și Marin Mălaicu-Hondrari, a publicat volumul colectiv Camera (Editura Euphorion, Sibiu). Primul volum de poezie, reverența, îi apare în 2007, la Editura Vinea din București, fiind reeditat, în 2009, la aceeași editură, apoi, în 2019, la Editura Tracus Arte, în colecția Poezia deceniului. Pentru cartea de debut, i se acordă, în ianuarie 2008, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM și Premiul revistei „Cuvântul”. În 2013, publică cea de-a doua carte de poezie, liber de causis (Editura Charmides, Bistrița). Este prezent în antologiile: Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPERA PRIMA (1998-2008) (Editura AXA, Botoșani, 2010); Compania poeților tineri în 100 de texte (Editura Compania, București, 2011); Exerciții de neclintire. Antologia poeților laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM (1999-2017) (Casa de editură Max Blecher, Bistrița, 2017).

 

Într-o cronică la volumul liber de causis, Alex Ciorogarstabilea cu precizietrăsăturile poeziei lui Florin Partene: „Mai mereu melancolic (aproape romantic), poetul pare că știe a formula o părere ideală despre aproape orice lucru, transformându-l într-un subiect demn de poezie. «Carpediem», pare că șoptește, extrem de emoționat, din dosul fiecărui vers. De aici până la identificarea scrisului (poeziei) cu viața nu mai e decât un pas. Care e legătura vieții cu scrisul? În cazul lui Partene, visul. El e, vrem–nu vrem, un onirist, chiar dacă e, ca să zic așa, de un onirism «latent»”. E o pendulare continuă între trăirea cotidiană și contemplarea filosofică, între real și literatură, între evocarea melancolică și pulverizarea sobrietății ce ar putea rezulta din nostalgia aducerii-aminte prin joc și zeflemea. Trecerile de la o dimensiune la alta sunt fulgurante, în aproape toate textele producându-se mici explozii semantice, datorate acestor glisări continue dinspre grav spre ironic, dinspre trăirea imediată spre livresc. În general,de dimensiuni reduse, dezvăluind „sâmburele poetic ascuns în cele mai insignifiante detalii și dispoziții”, poemele din cele două cărți ale lui Florin Partene dau „senzația de acumulare implozivă”, de „amestec de insurgență și exuberanță”, de „elanuri rebele”, manifestate la nivel prozodic, lingvistic și semantic (Grațiela Benga).

(Prezentare de Lucia Țurcanu, Memorialul Ipotești)

 

 

,…noi știm ce nu trebuie să se-ntâmple

noi am aflat că apa mușcă

dar știm că nu trebuie să ne temem

 

noi am aflat la timp

știm care sunt lucrurile fierbinți

știm vâjâitul din urechi

și un alt vâjâit

 

noi știm câți suntem

de aceea în fiecare zi după ger

ne numărăm

 

când numărătoarea iese

intrăm cuminți

la loc în cutii...,

                                       (din Reverența)

 

 

Seara aceasta

 

„…să lăsăm și-n seara aceasta

grelele pleoape să ferece lumea

și să ascultăm cum pe aragazul nostru

se prăjește povestea

sunt tânăr și sunt împărat

domnesc peste capul meu

supuși îmi sunt domnița și un zeu

ea-mi calcă la guler cămășile

el le alege culoarea

eu hoinăresc de dimineață, spre seara

cade mintea în

ca o capcană tinerețea mea

învăluit în palme și în sfârșit de zi

ei mă vor recunoaște

și cu triluri de broaște mă vor întâmpina

nu e nimic

sunteți prea tânăr și prea de tot împărat

odihniți-vă și să ascultăm și-n seara aceasta

cum pe aragazul nostru

se prăjește povestea

                                    (după Exerciții de neclintire)

 

 

jucăria

 

când eram mai mic decât pretindeai

nu visam marea

ochii tăi verzi se comparau cu nisipul

și proprietățile lui

 

nisipul se alungește

ca o bomboană în cavitatea gustului

nici un fir nu ezită

de la degete deșert

 

se vede, se vede

ochi verzi, schilozi

și de nisip

 

m-a prins tata trișând

pe tatăl ei nu l-am mai înfruntat

am imaginat până și-n somn

greșit

 

învelit în staniol

am sperat

                                (din Liber de causis)

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store