Se iubesc de copii, vor îmbătrâni împreună 

S-au cunoscut de mici și unii pot crede că probabil legătura lor a fost mai degrabă copilărească, specifică vârstei. Nici pe departe. Ciprian și Lavinia sunt produsul unui sistem potrivnic, copii de stranieri care au crescut mai mult singuri, grija părintească fiind resimțită prin lungi conversații telefonice și revederi la sărbători.

Probabil că au fost predestinați să fie împreună și au simțit și ei acest lucru. Când Lavinia a devenit majoră, Ciprian se afla de un an în Academia Forțelor Navale. Îmbrăcat în uniforma de marină a îngenuncheat în fața ei și i-a cerut mâna. Ea nu a ezitat și i-a împărtășit sentimentele. Nu s-au grăbit, împărtășesc o iubire asumată și dovedesc o maturitate nefirească vârstei.

Pe 19 august 2021 vor deveni soț și soție. Cununia civilă și cea religioasă vor fi săvârșite la Darabani, în orașul natal, în timp ce petrecerea de nuntă va avea loc în Complexul Baisa.

Lavinia Alungulese se potrivește perfect cu Ciprian Gălușcă, este și ea absolventă a Universității Ovidius din Constanța, specializarea Psihologie și pedagogia învățământului primar și preșcolar, cu media 9,60. A ales o facultate de la malul mării pentru a fi alături de el: „Practic, pentru asta am mers acolo, să fiu cu el, să fim cât mai aproape. Deja aveam doi ani de relație la distanță, era foarte greu”.

Vorbesc și se completează reciproc. El: „aveam perioade în care nu ne vedeam câte trei, patru luni”.

„Suntem de mici împreună, de la liceu. De la 15 ani”, răspunde ea zâmbind.

„În anul 1 am cerut-o în căsătorie, la majoratul ei”, o privește el.

„Am fost cerută în căsătorie, nici eu nu mă așteptam. Nu cred că se aștepta nimeni”, își amintește ea.

Au trecut de atunci doi ani, nunta ar fi trebuit să aibă loc anul trecut, însă pandemia le-a dat și lor planurile peste cap. Anul 2021 pare să le fie însă cu noroc.

Predestinați să fie împreună 

Lavinia iubește copiii și și-a început propria carieră în sistemul de învățământ. Însă trăiește și visul viitorului ei soț, absorbindu-i emoțiile, provocările, realizările sau momentele de cumpănă.

„A fost emoționant și pentru mine deoarece am trăit și eu fiecare sentiment alături de el. Când a plecat, când s-a întors, când a intrat. Am dat bacul împreună cu el, după care a dat admiterea și primul lucru pe care l-a făcut, m-a sunat și mi-a spus: știi, nu am luat, ce o să faci acum? Și i-am spus: păi, ce să fac? Nu e nimic, o să iei la anul. Ce puteam să-i zic? I-am zis: sunt alături de tine, indiferent. Era foarte greu să intri, și acum e greu și atunci era greu”,

Raluca Lavinia Alungulese, logodnica lui Ciprian Gălușcă

Fata a trecut testul, pentru că Ciprian și-a sunat iubita din nou, pentru vestea cea mare.

„Am început să plâng. Nu-mi venea să cred. Știam cât de mult își dorește și știam cât de mult a muncit și pe de o parte, lumea îl descuraja, îi zicea: nu, că e țelul prea mare, unde te duci tu de la Darabani tocmai la Constanța? Mai gândește-te. Și el a avut ambiție și a spus: Nu, eu merg acolo, o să vă arăt că eu merg acolo. A pornit așa ușor, nu cred că se gândea vreodată că va termina șef de promoție, dar este foarte dedicat și eu spun asta din exterior. El este acolo, pentru orice. Eu mai pierd timpul și cu alte lucruri care nu sunt folositoare pentru mine”, își amintește Lavinia.

În timp ce fata vorbește, viitorul soț o privește. Nu mai au nevoie de cuvinte, cei doi comunică deja din priviri.

„Chiar pot să spun că am fost și voi fi mereu alături de el și trăiesc cu intensitate orice mișcare de-a lui făcută în viață. Nu neapărat doar în muncă. Până la urmă, munca e muncă și după vine familia. Și pot să zic că și aici e tot așa dedicat. În 7 ani mi-a arătat că este chiar dedicat pentru noi și pot să mă mărit liniștită”.

Chiar ei recunosc faptul că în general cuplurile de tineri nu țin și, cel mai târziu la finalizarea liceului, legăturile se rup. Ei au rezistat, au fost acolo unul pentru celălalt, iar asta se poate datora și modului în care au crescut.

I-am întrebat de unde și-au luat această maturitate timpurie: „din greutățile vieții, părinți plecați în străinătate, noi rămași singuri acasă. Eu mai am un frățior de 10 ani pe care l-am crescut de mic”, mi-a răspuns Ciprian.

Lavinia a venit cu completări: „eu am crescut în Spania, la 10 ani m-am întors în România...”, propoziția fiind continuată de viitorul soț: „a luat-o de la zero, nu știa nimic”.

„Nu știam să vorbesc în română, nu știam nimic. Practic prima limbă pe care am învățat-o a fost spaniola, nu a fost româna. De la un an m-au luat acolo, m-au dus la creșă, m-au dus la grădiniță, m-au dus la școală. Ai mei vorbeau cu mine în română acasă, dar eu le răspundeam în spaniolă și treaba nu mai era okay. Eram încăpățânată”,

Raluca Lavinia Alungulese, logodnica lui Ciprian Gălușcă

La vârsta de 10 ani părinții au decis că este timpul ca Lavinia să redevină româncă în țara ei, considerând că sistemul nostru educațional o poate ajuta mai mult decât cel spaniol. Probabil că au avut dreptate, pentru că în România, Lavinia s-a regăsit în sistemul menit să o reînrădăcineze: „de acolo și dragul pentru copii, eu iubesc copiii, mă duc la școală și simt că mă încarcă cu energie, deși dimineața mă trezesc fantomă, umblu prin casă, sunt obosită”.

La acest moment nu se poate vorbi despre o eventuală reîntoarcere la Botoșani a tânărului cuplu, prin prisma profesiilor alese. Însă: „Mai mult ca sigur la bătrânețe ne vom întoarce aici, când o să avem copiii mari, o să-i lăsăm pe ei acolo și noi o să ne retragem. Dar pentru moment, nu”.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: