Un Moș Nicolae trist

Incendiul a izbucnit în jurul orei 2:00, iar ‘nea Niculai, care are casa în gard în gard cu școala, a sărit ca ars când a văzut flăcările. În loc să petreacă de Sfântul Nicolae, stă acum cu frica în sân, să nu cumva să se stârnească din nou iadul.
„Am ieșit pe la vreo 1 și ceva, și s-a oprit lumina, m-am dus în spate, să văd ce se întâmplă. Când încolo, din partea stângă, de unde e centrala, am văzut că iese fum, flacără”, spune bărbatul, arătând cu mâna în spatele grădinii.
‘Nea Niculai își ține lemnele într-un șopron și tare s-a temut că, dacă nu interveneau pompierii, avea să îi ardă toată agoniseala și casa odată cu ea. Nu a închis un ochi până s-a crăpat de ziuă.
„Eu am stat toată noaptea cu lopata, să nu-mi ia foc la mine, la casă. Am atâtea materiale acolo, lemne, câte și mai câte. De la ora 1, după ce s-a oprit lumina, nu am dormit deloc”, povestește bărbatul. El crede că focul a pornit de la centrală, de undeva din spatele școlii. Norocul lui a fost că flăcările n-au mușcat cu multă poftă din clădire și nu s-au răspândit mult înspre gospodăria lui.

Acoperișul, ca o pălărie arsă

În curtea școlii, pompierii și sătenii salvează ce se mai poate. Mai sunt încă bănci și scaune care au scăpat de foc și sunt mutate de colo, colo. În sălile de clasă, apa mustește.
Pe pereții care încă stau în picioare sunt agățate desenele făcute de elevi și tablele pe care stau scrijelite lecții de limba română.
Prin acoperișul clădirii se vede cerul liber, înnorat. Grinzile, ca niște țigări arse până la scrum, stau să cadă. Câțiva copii se joacă în curte cu sertarele unui dulap și le vine cu greu să creadă că astăzi nu mai merg la ore.



„A fost atât de frumos cât am avut școala, aveam tot ce ne trebuie. Acum cred că ne mută la școala din Roșiori, care e la doi, trei kilometri de noi”, spune Emanuel, unul dintre copii. Împreună cu el, și Georgiana, de 10 ani, se pregătește să își mute ghiozdanul. Fetița a învățat la Școala Gimnazială nr. 1 încă de la grădiniță.
„Acum vom merge la Roșiori cu autocarul. Eu  am învățat în ultima clasă, de aici, unde a ars toată biblioteca. Acum e tot ars, geamurile și ușa sunt topite”, spune micuța, arătând înspre clasa cu cărți carbonizate.
Un pompier îi fugărește repede pe copiii curioși, dar aceștia se aciuează în spatele gardului, că parcă nu le vine să creadă ce a mai rămas din școala lor „modernă”.
La o aruncătură de băț, în Primăria comunei Răchiți, primarul Gheorghe Iacob și reprezentanți ai Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență, măsoară pagubele.
Edilul mai iese din când în când, dar nu are răbdare să vorbească cu mass-media. Ușa sălii de ședințe se închide cu un „trosc!” care răsună pe holuri.
CITEȘTE:
 ACUM: Școala de la Răchiți pusă la pământ, copiii se joacă cu rămășițele - FOTOGALERIE
[[galerie-foto]]