Dezastru de proporţii la Dorohoi. După noaptea de coşmar de care au avut parte sute de oameni din al doilea municipiu al judeţului, marţi imaginea era una sfîşietoare. Zonele afectate ale oraşului arătau ca după apocalipsă, oamenii, gîrboviţi de oboseală şi cu feţele brăzdate de o disperare fără margini, încercau să mai salveze din agoniseala pentru care au muncit o viaţă. Imaginea străzilor era una la fel de dezolantă, maşini ale pompierilor, jandarmilor, poliţiei sau armatei mişunau necontenit, iar lucrători ai Primăriei încercau să mai cîrpească din părţi ale asfaltului decopertat pentru a se putea circula în condiţii cît de cît normale.

Două familii cu 12 copii au acum cerul ca acoperiş

Tabloul inundaţiilor de la Dorohoi, pe lîngă datele statistice ale pagubelor furnizate de autorităţile locale, prezintă o imagine desprinsă parcă din apocalipsă. Oamenii din zonă, la orele amiezei, se tot chinuiau pe cît posibil să mai scoată din case ce se mai putea salva: un covor, un frigider, un televizor sau chiar cîteva haine pe care să le pună la uscat, pentru schimburi. Pe feţele lor împietrite emoţiile nu se mai vedeau, priveau cu ochii goi aglomeraţia continuă de pe strada lor şi tresăreau parcă speriaţi la vederea blitzurilor aparatelor de fotografiat care încercau să le imortalizeze nenorocirea. Nu au avut putere nici să protesteze, ci doar au răspuns docili la întrebările reporterilor despre ce s-a întîmplat cu o noapte în urmă, poate, poate cineva de mai de sus le va auzi strigătul de ajutor. Fără casă au rămas şi două familii din Dorohoi de pe strada Mihai Viteazul, care împărţeau aceeaşi clădire. Viitura de azi noapte i-a lăsat fără un acoperiş deasupra capului, toate încăperile casei fiind pline de apă şi nămol. Două familii care împreună cresc 12 copii şi care din noaptea de luni spre marţi dorm sub cerul liber sau la şcoala ori spitalul din localitate. „Am trei copii, cumnata mea care stă în aceeaşi casă cu mine are 9 copii, stăm în trei camere. Aseară a venit un val de apă, ne-a luat şi nu am putut să facem nimic, au venit cu excavatorul şi ne-a scos de acolo şi ne-a dus la Primărie la Broscăuţi am stat, cu tot cu copii. Azi cînd am venit acasă, aţi văzut minunea care am găsit-o. Bani nu avem să ne reparăm casa…”, a povestit Florentina Prodan, dorohoiancă. Speranţe prea mari că vor primi ajutor de la stat, nu îşi fac, promisiunile nu le ţin nici de cald şi nici de foame.
Alături o altă casă este plină de nămol. În imobilul respectiv trăiau cum puteau, alte trei familii. Acum şi aceşti oameni trebuie să îşi găsească un alt adăpost. Afară, în faţa casei se vede o masă veche cu cîteva farfurii în care a fost nişte ciorbă. Au mîncat din picioare cum au putut, dar nici mîncarea parcă nu mai ostoia din durerea care s-a abătut asupra lor. Bucătăria din casă era plină de apă pînă la glezne, iar situaţia era la fel şi în celelalte camere. Încă se minunau de potopul care s-a abătut asupra lor şi se plimbau miraţi pe lîngă casă pentru a vedea ce le-a mai rămas. Singurii bani pe care se mai pot baza provin dintr-un ajutor social. „Aici în casa asta locuim trei familii, noi nu avem venituri, trăim doar din ajutor social, nu avem bani să ne reparăm casa. De la stat nu ştim dacă o să avem vreun ajutor, cum o vrea Dumnezeu, dacă are milă de noi, dacă nu are milă, nici o speranţă nu avem, acum cu criza asta unde să te duci să munceşti… ce să facem să dăm în cap la oameni? Dacă dl. primar o să aibă milă de noi…”, a spus şi Constantin Roman, localnic, care, se numeşte la fel ca şi prefectul judeţului.







 
"Este jale, jale, jale, chiar nu mai pot"

Cîţiva zeci de metri mai încolo, altă imagine dramatică se arăta celor care treceau prin zonă. Pe o străduţă, patru maşini distruse de apele învolburate erau parcate una după alta. De o parte şi de alta oamenii care aveau case în locaţia respectivă îşi scoteau din lucruri afară. Pe marginea drumului erau şi cîţiva pompieri, plini de noroi şi frînţi de oboseală după o noapte de luptă ca natura dezlănţuită. O bătrînă de 73 de ani se plimba plîngînd pe lîngă puţinele lucruri care au mai putut fi salvate. Şi la acea oră, pompierii încă se chinuiau să îi scoată apa din casă. Pe jos era un televizor, pe care bătrîna spune că l-a cumpărat în urmă cu trei ani de zile din pensia sa de 400 de lei. Acum nu mai are nimic, plînge şi ridică din umeri privind cu jale la casa ei. E singură pe lume şi ajutor nu mai aşteaptă de nicăieri. „Este jale, jale, jale, nu mai pot, chiar nu mai pot. De aseară tot încerc să scot apa, dar ce să mai scot din casă, că nu mai am ce să scot, tot afară aduc…(plînge)…şi am făcut anul trecut gardul la casă şi am făcut cerdacul. Aş mai lua din lucrurile din stradă, dar unde să le duc…? Şi iar vine ploaie, mi-a luat casa, eu sunt singură, nu am pe nimeni, pe nimeni, am 73 de ani şi nici mîncare nu mai am, tot frigiderul era plin cu carne cu de toate, dar tot a ieşit, nu mai am nimic, maşina de spălat mi-a luat-o apa, televizorul avea trei ani şi nu-l mai am, totul e pe apă, ce o să facem noi, nu ştiu, nu mai pot nici munci”, a povestit plîngînd şi Didina Bumbac, pensionară din Dorohoi.








 
Romii, fugăriţi de ape din cartierul lor

În altă zonă a Dorohoiului, un grup de romi, cu copiii înfăşuraţi în pături, merg prin ploaie cu capul în jos. Spun că nu ştiu unde vor găsi adăpost, dar totuşi merg la Primărie, poate de acolo, cineva îi va îndruma undeva unde să îşi tragă sufletul. Sunt nemîncaţi şi uzi pînă la piele. Cartierul lor de la marginea oraşului a fost de asemenea inundat. „Avem copii mici nu am putut nici să stăm în casă. Nu ne-a anunţat nimeni să plecăm. Noi cînd am văzut valul de apă am ieşit toţi şi am plecat. Acum mergem şi noi unde o fi, să ne adăpostim, la Primărie, că la noi în case nu se mai poate locui, este plin de apă tot, a curs şi de la staţia de epurare”, a povestit şi Doina Hangaleţ, dorohoiancă. Oamenii se plîng că nu au primit nici un fel de ajutor de la autorităţi. În noaptea de coşmar, s-a îndurat de ei primarul comunei Broscăuţi. „Aseară a venit valul de apă şi a venit primarul de la Broscăuţi şi ne-a chemat la dînsul la biroul lui să stăm. La noi aici primarul nu ne-a ajutat cu nimic, să trimită nişte pompieri să scoată apa, copiii inundaţi în casă acolo... murim acolo cu zile. Nici mîncare, nici apă nu am avut de nicăieri, de aseară stau copiii flămînzi şi dezbrăcaţi, uzi, uite aşa pe străzi”, a spus Teodora Iliuţă din Dorohoi. Cartierul romilor de la marginea oraşului era părăsit. Doar apa şi nămolul care au rămas după inundaţii. De undeva se auzea scîncetul unui cîine uitat de stăpîni. O singură adolescentă mai încerca cu o mătură să cureţe locuinţa. La vederea reporterilor de la Botoşăneanul.ro a ridicat ochii cu speranţă şi a întrebat :”Vine domn' primar încoace?”, poate, poate cineva va veni mai repede să ajute.







După amiaza a dus însă iar groaza între oamenii din Dorohoi. Cerul s-a înnegrit din nou şi o ploaie puternică s-a abătut iar asupra oraşului. Cu ochii la cer, oamenilor nu le-a mai rămas decît să se roage. Să se roage ca noaptea care va cădea să nu mai aducă jale, deznădejde şi mai ales să nu mai ia şi alte vieţi.

Gabriela ERDIC