”Mama a fost împăcată când am plecat. A fost bucuroasă că eu sunt fericit şi îmi găsesc calea. Asta trebuie să facă un părinte până la urmă. Să se jertfească, să jertfească liniştea lăuntrică pentru ca fiul sau fiica sau copilul să îşi găsească drumul în viaţă. Şi ea a ştiut să facă lucrul acesta”.

Sunt cuvintele călugărului Daniil, fiul actorului dorohoian Octavian Cotescu și al soției sale, actrița Valeria Seciu.

În Muntele Athos, la Vatoped, sunt 150 de călugări şi candidaţi la călugărie din toată lumea, oameni care au renunţat la tot ce înseamnă lumesc şi şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu.

Cu barba încărunţită de ani, părintele Daniil se roagă. Este fiul celebrilor actori Octavian Cotescu şi Valeria Seciu. După ce a terminat facultăţile de Construcţii şi Teologie a venit aici şi s-a călugărit.

„Sunt oameni care caută foarte mult, oameni care caută puţin, oameni pe care îi aduce Dumnezeu, oameni pe care îi aduce Maica Domnului fără tulburări, fără îndoieli. Şi eu cam aşa am păţit. Pe mine m-a adus fără să caut prea mult”, spune părintele Daniil.

Părintele Daniil: „Am venit mirean. Aveam părul mai mic ca al tău. A crescut între timp... a crescut numai părul, din păcate. Deci n-a fost o ruptură... n-a fost. Poate a fost un pic neaşteptată pentru cei din jurul meu. Nu se aşteptau. Ba chiar îmi plăcea să glumesc. Nu le spuneam multora. Îmi aduc aminte că era un prieten, un cunoscut, îmi spunea că eu am fost în Halkidiki în vacanţă. Bravo, şi eu tot acolo mă duc... şi am venit în vacanţă. Şi am rămas în vacanţă. E ca o vacanţă aici... e marea aproape. E mare, dar pe care îl face Dumnezeu unui om să îi deschidă inima şi mintea, să se apropie de monahism. Nu îl face multora. Şi din cauza asta suntem şi noi... avem de dat socoteală că ni s-a dat darul ăsta şi nu ştim ce să facem cu el. Călugărul trebuie să se sfinţească. De aia vine aici. E simplu. Trebuie să înveţe să se cunoască pe sine însuşi şi să înveţe să îl iubească pe Dumnezeu. Şi aşa cum spune Sfântul Isaac Sirul, a-L Iubi pe Dumnezeu înseamnă a nu-ţi găsi odihna decât în Dumnezeu. Şi asta înseamnă sfinţenie. Călugărul trebuie să ajungă se sfinţească, a povestit călugărul pentru emisiunea ”România, te iubesc”.

În mănăstire a tradus din greacă în română mai multe cărţi din scrierile sfinţilor părinţi. Asta printre picături, pentru că el se ocupă de toate lucrările de reconstrucţie. Seamănă mult cu tatăl său şi faţa îi zâmbeşte mai tot timpul. L-am întrebat dacă nu cumva calea spre mântuire e mai uşoară în mânăstire decât în lumea tumultoasă, plină de ispite.