Dacă ar fi să ni-l luăm drept aliat pe Arthur Schopenhauer, care spune că ”orice copil este în felul lui un geniu şi orice geniu este în felul lui un copil”, Rareș Andrei Prisacariu este fără îndoială, la cei 7 ani și două luni, un geniu. Și nu doar datorită memoriei sale excepționale, cât mai ales a modului în care copilul din Botoșani reușește să transmită emoția, să extragă mesajul și să îl ofere nealterat, nemodificat și nesupus contextelor de tot soiul.

Ziua de 1 Decembrie 2022 a adus la Botoșani programul obișnuit – imn, discursuri, paradă, oameni adunați în centrul vechi cu stegulețe în mâini. Un program ”spart” doar de vocea inconfundabilă a lui Rareș, copilul care a reușit să impresioneze cu poemul eminescian ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?”. Cu doar o oră mai devreme, o țară întreagă îl urmărea pe copilul din Botoșani pe postul național de televiziune, în cadrul unei emisiuni speciale de 1 Decembrie, al cărei moderator este Virgil Ianțu. O emisiune cu un ecou surprinzător. Pe canalul de YouTube, clipul a adunat în două zile peste 150.000 de vizionări și sute de comentarii, în timp ce secvenţa postată pe Facebook de Virgil Ianțu (video jos) a fost distribuită de 30.000 de ori, devenind virală pe rețelele sociale cu peste un milion  de vizualizări.

Fără nicio îndoială, Rareș dispune de o capacitate excepțională de memorare, una care iese din obișnuit și îl situează în rândul micilor genii. Și nu ar fi nimic exagerat. Ni-l amintim pe Goethe, care era convins că, ”dacă copiii ar creşte mai departe aşa cum se arată la început, am avea numai genii”. Ca Rareș probabil că sunt mulți copii. Doar că Rareș mai are ceva în plus: o inocență nealterată, un bun simț nativ la care adaugă negreşit şi cei ”7 ani de acasă”.

Puțină lume știe că, pentru a intra în clasa I, Rareș a avut nevoie, anul trecut, de recomandări speciale. Din simplul motiv că, în prima zi de școală, nu împlinise încă 6 ani. Însă nu mai avea nici un motiv să mai rămână un an la grădiniță. Astăzi este elev în clasa a I la Școala nr. 7, la clasa înv. Daniela Orășanu.

”Rareș are alături oameni binecuvântați, începând cu doamna învățătoare Daniela Orășanu, un om excepțional, și dascăl deosebit. Este exact modelul de dascăl pe care poate și eu l-am avut, și cred că tărie că a fost trimisă în viața lui Rareș. Și continuând cu doamna Silvia Răileanu (actriță, profesor la Școala Populară de Arte Botoșani, nota red.), pentru care am o admirație considerabilă”, spune Gina Prisacariu, mama lui Rareș.

Odată cu școala, Rareș a început și cursurile la Școala Populară de Arte ”George Enescu” din Botoșani.

”L-am înscris la Școala Populară de Arte, la Actorie. Fără să ne gândim că el va face neapărat teatru, fără să ne gândim că va avea un drum spre o carieră. Pur și simplu venea după pandemie și ne-am spus că e bine să socializeze. Acasă asimila totul în jur, îi plăcea să interpreteze în felul lui. Noi mereu eram personaje imaginare din poveștile pe care el și le construia. Am zis că la teatru va întâlni și alți copii, va fi într-un cadru organizat”, își amintește astăzi mama lui Rareș.

”E ceva la Rareș, o sclipire”

Ce se află în ”spatele” minții copilului de 7 ani care impresionează România? Ce înseamnă pentru el celebritatea și care sunt valorile pe care părinții i le strecoară în bagaj? Ne spune Gina Prisacariu, mama lui Rareș. 

-Doamna Prisacaru, să începem cu momentul 15 ianuarie 2022, când pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu” din Botoșani, la finalul spectacolului ”Același Altfel Eminescu”, Rareș a recitat un fragment din ”Geniu pustiu”. A fost un moment despre care s-a vorbit multă vreme în mediul cultural și nu numai.

-Până în acel moment Rareș, care mergea deja la Școala Populară de Arte, avusese primele reprezentații în interiorul Școlii. La 1 Decembrie 2021 a fost prima apariție pe YouTube, era un moment cu toți elevii Școlii Populare. Doamna Silvia Răileanu văzuse la Rareș ceva, despre care tot îmi spunea: ”E ceva la Rareș, o sclipire”. Noi suntem oameni extraordinar de simpli...

-Cum definiți această simplitate?

-În sensul în care nu avem niciun fel de statut, nu suntem nici afiliați politic, nici personalități, suntem oameni simpli care vorbesc despre Rareș nu ca despre un copil genial. Pentru mine superlativele atribuite lui Rareș sunt copleșitoare. Când se scrie despre el ca ”micul geniu”, pentru mine terminațiile nervoase încep să se încarce. Cu toții știm ce înseamnă geniu. Rareș este un copil care doar transmite ceea ce înțelege...

-Ați făcut o precizare foarte importantă: Rareș transmite ceea ce înțelege. Pentru că au fost și câteva suspiciuni legate de faptul că Rareș doar memorează și nu înțelege anumite momente, cuvinte sau mesaje.

-După prima oră de teatru, la Școala Populară de Arte, doamna Silvia Răileanu i-a propus să învețe un scurt fragment din ”Geniu pustiu”, de Mihai Eminescu. Aveau nevoie de momente individuale, în afară de cele de grup pe care doamna Silvia Răileanu le pregătea. Legat de memorie, da, putea să rețină, pentru că Rareș reținea cu ușurință orice fel de text. Dar el nu învață decât atunci când înțelege ceea ce se întâmplă în text. Eu fiecare cuvânt trebuie să îl explic, să îl pun în diferite contexte pentru ca el să poată să îl transmită mai departe. Și totul e ca o poveste. Mai întâi facem analiză pe text, acest lucru îl ajută să înțeleagă ce se întâmplă acolo. Povestim despre perioada în care a fost scris un text, despre ce înseamnă impactul autorului în vremea lui și a noastră. Nu e doar o recitare sau o citire de pe hârtie. La ”Geniu pustiu” a învățat la început două-trei fraze. Și apoi mi-a zis: ”Mai spune-mi!” Era interesant pentru că venea din zona lui Eminescu...

”Mi-a spus că el nu vrea niciodată să plece din Botoșani pentru că asta ar însemna să îl părăsească pe Eminescu”

-Eminescu. Un nume la care Rareș vibrează cu adevărat...

-Îl iubește pe Eminescu! Și nu prin prisma noastră. Când merge la Ipotești, el cu adevărat se conectează cu lumea de acolo. Mi-a spus că el nu vrea niciodată să plece din Botoșani pentru că asta ar însemna să îl părăsească pe Eminescu. I-am spus atunci că nu poți să îl părăsești pe Eminescu pentru că el este mereu acolo, cu tine, așa cum e și bunica lui, despre care el vorbește și simte foarte mult, chiar dacă mama mea nu mai e de aproape 13 ani. Mereu vorbește despre Eminescu ca și cum ar vorbi despre un prieten.

-Revenind la ”Geniu pustiu”...

-…am început să îi povestesc puțin din text. Cred că în două zile el a reușit să asimileze tot textul pe care l-a recitat apoi în diverse momente, dar interpretarea lui a venit firesc, nelucrată, până în momentul în care a recitat la Școala Populară, pe 1 Decembrie 2021.

-Și ajungem la momentul de la Teatrul ”Mihai Eminescu”, un moment impresionant și deopotrivă neașteptat.

-A fost un moment absolut spontan! Nimic organizat, nimic premeditat, nicio intenție de a deranja pe cineva. El a mers să îi ofere un buchet de flori doamnei Silvia Răileanu, nu repetase acel text înainte. Doamna Silvia Răileanu știa că Rareș îi spusese deseori că i-ar plăcea foarte mult să fie pe o scenă... Rareș a fost foarte timid când a urcat să ducă florile. Atunci doamna Silvia Răileanu i-a întins un microfon, dar nu la modul că trebuia să fie copilul promovat...

”Copilul nu a fost niciodată un produs din care să vină niște beneficii”

-A fost o vizibilitate mult mai mare decât avusese Rareș până atunci.

-Dar nimic nu a fost premeditat. Copilul nu a fost niciodată un produs din care să vină niște beneficii. Nu am dat și nu am luat nimic niciodată punând copilul la mijloc. Nu am acceptat vreo secundă ca Rareș să fie asociat cu evenimente private. A participat doar în cadrul evenimentelor culturale și educaționale de la nivelul județului sau la nivel național. Da, acum au venit invitații mai multe, mai ales pentru 1 Decembrie. Probabil că oamenii au simțit că el poate să transmită un mesaj.

-Și transmite cu adevărat, dacă ținem cont de reacțiile din spațiul public!

-Am primit și mesaje de genul că recită frumos, iar după doar repetă la nesfârșit ”să ne iubim țara”! Da, el asta știe, pentru că vede în jur și aude de peste tot oameni care spun că România nu e bună de nimic, că nu mai avem de ce să stăm aici și că oricum și el va pleca atunci când va fi mare, pentru că aici nu avem valori. Doar că el chiar este ancorat aici. Noi vrem să îi transmitem dragostea aceasta pentru locurile natale și pentru tot ce înseamnă valorile naționale.

”Ce se întâmplă acum e ca o poveste, ca și cum m-aș uita la un film”

-Dincolo de recitare și de memorare, oricine poate vedea că Rareș este un copil bine crescut, bine educat. Este și un copil credincios. Care sunt valorile pe care în societatea de astăzi, când totul este atât de bulversat și bulversant, doi părinți din Botoșani le transmit copilului lor de 7 ani?

-Mereu i-am spus că e normal să vorbim cu modestie despre toate lucrurile care se întâmplă. Întotdeauna să avem credința că fără binecuvântarea lui Dumnezeu nu putem face nimic. Cred mult în modestie. Cel mai mult ne-ar caracteriza ideea de simplitate, faptul că trebuie să fim atenți unii cu ceilalți la felul în care ne exprimăm și verbal, și sentimental, să nu fim deranjanți într-un fel sau altul.

Rareș este un copil care se joacă foarte mult, care își trăiește copilăria. Se spune că îi sunt puse cuvintele în gură de către adulți, de pildă. Nu mă atinge niciun fel de comentariu de acest fel pentru că nu am fost niciodată omul care să transmită înțepături dacă știu că realitatea este alta. Au fost oameni care nu au crezut în Rareș, au fost suspicioși. Care au crezut că nu este oportună prezența lui Rareș undeva pentru că nu s-ar mai punte atât de mult accentul pe eveniment, cât pe copil.

-Cum gestionați dvs., cum gestionează Rareș aceste situații?

-Pentru Rareș, fiecare moment la care participă este un motiv de bucurie. Mi-a spus, inclusiv la spectacolul cu Rapsozii Botoșanilor, că atunci când este sala plină el se concentrează mai bine. Ideea de a fi pe scenă pentru el nu este o povară, dimpotrivă, e o bucurie. Nu a existat niciun moment în care Rareș să se piardă sau să uite un text. El pe scenă este exact ca și cum ar fi între prieteni. Am observat că în toate locurile în care a fost, când Rareș își exprimă o părere, în jur se face tăcere, se iau în serios cuvintele lui. Asta o spun cei care îl văd, iar pentru mine acest lucru contează foarte mult. Oamenii îl ascultă.

Nu am gândit niciodată o cale de succes. Pentru mine ce se întâmplă acum e ca o poveste. Exact ca și cum m-aș uita la un film. Pentru că eu știu cum suntem noi. Și nu i-am indus copilului ideea de a fi celebru. El nici nu știe foarte mult din ceea ce se întâmplă.

-Cum este Rareș acasă?

-Rareș se joacă foarte mult. Sunt ca doi copii diferiți în unul singur. Acasă se joacă ca un copil de vârsta lui, are prieteni, aleargă, nu stă cu cartea lui Eminescu sub braț...

-Nici cu telefonul sau tableta în mână?

-Noi avem tot felul de dispozitive în casă. Nici noi nu suntem persoane dependente. Telefonul, tableta, laptopul, toate sunt la îndemână, niciodată nu le-am ascuns. I-am explicat că tehnologia ne ajută, dar nu trebuie să abuzăm de ea. Este un copil inocent, un copil care crede tot ce i se spune legat de copii, dacă i se propune un joc el este cel mai bucuros să îl accepte. E prietenos, dar are și greșelile lui, mai uită lucruri, este dezorganizat, ca orice copil de vârsta lui.

-Ca să glumim: vestea bună este că nu e un copil perfect!

-O, nu, nici pe departe, nici nu mi-aș dori un copil perfect. El învață totul din joacă. Nu i se spune: hai să învățăm. Și la școală îi este ușor, e o plăcere să știe că asimilează ceva. Ia totul din mers, asta îl ajută. În timpul săptămânii ne concentrăm pe activitățile pentru școală, se și joacă, desigur, dar nu își obosește ochii și mintea cu ecranul telefonului. Nu e un copil dependent. Ieri și-a dorit mult un set de mașinuțe. Îi place să se joace cu circuite de Formula 1.

Dar textele pe care le învață, evenimentele la care participă înseamnă cu totul altceva pentru el. Și nu punem pe el presiunea momentelor. Nu am pus niciodată presiune pe Rareș, iar dacă au fost evenimente în care poate că am primit invitații și el a simțit că nu vrea să meargă sau eu am simțit că nu este în regulă am refuzat.

”Este atât de bucuros să ducă numele orașului și al lui Eminescu mai departe!”

-Ajungem la ziua de 1 Decembrie 2022, când Rareș a fost aplaudat de toți cei prezenți la ceremoniile din Centrul Vechi după ce a recitat poezia lui Eminescu ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Când ați aflat că va exista un astfel de moment?

-Legat de prezența lui Rareș la parada de 1 Decembrie, din Botoșani, nu a fost nimic premeditat, nu a fost nimic organizat. Pur și simplu un moment de moment, ca să spun așa...

-Deci ați venit în centrul vechi doar pentru a participa la paradă...

-Da. Era prima dată când Rareș mergea la o paradă de 1 Decembrie. Fusese pandemia, iar înainte de pandemie el era foarte mic, nu l-am dus niciodată la paradă. Acum, de dimineață, la 9.00, fusese difuzată emisiunea lui Virgil Ianțu pe TVR 1, așa că ne-am uitat la emisiune, apoi ne-am grăbit să prindem la 10.00 parada din Centrul Vechi.

Rareș nu este un copil forțat să facă ceva, el este atât de bucuros să ducă numele orașului și al lui Eminescu mai departe, oriunde” Am refuzat acolo unde am simțit că este prea mult pentru el sau unde natura evenimentului nu era pentru Rareș. Nu l-am tratat niciodată ca pe un produs, nu l-am asociat cu reclame de publicitate. Nu ne-am asociat unor grupuri restrânse și nu am permis ca imaginea lui Rareș – și nu mă refer că el ar fi o personalitate sau o vedetă, ci la imaginea lui de copil – să fie asociată cu persoane sau locuri și evenimente nepotrivite.

Noi, ca părinți, încercăm să îl creștem într-o lume în care să primeze modestia, bunătatea și dragostea de țară, până la urmă, pentru că avem o țară așa de frumoasă!