Hilişeu Crişan, 2 mai 2013. Un sat uitat de lume, cu case aruncate printre văi. Locul natal al Niculinei Bachinschi, fata a cărei moarte a şocat atât satul în care a copilărit cât şi judeţul şi întreaga ţară. Astăzi, sătenii din Hilişeu Crişan s-au adunat în faţa casei ei pentru a o petrece pe ultimul său drum.

În jurul orelor 13:00 deja curtea familiei Bacinschi dar şi locul din faţa casei erau înţesate de oameni. Toată suflarea din localitate dar şi oameni veniţi din satele învecinate au venit la înmormântare, de la copii la bătrânii care se aflau aşezaţi pe marginea uliţei şi priveau puhoiul de lume.

"O rătăcire de moment, un comportament ieşit din comun"

Pe buzele tuturor era parcă lipit numele fetei de 17 ani care a sfârşit într-un mod atât de brutal. Chiar şi după trei zile sătenii încă sunt şocaţi că o astfel de tragedie a lovit satul lor, liniştit până atunci. Nu îşi pot imagina câtă ură trebuie să fi avut Cătălin Andronicese în suflet pentru a comite o crimă atât de oribilă. „Cred că a avut o rătăcire de moment, un comportament din acesta ieşit din comun, nu-mi dau seama dar nu credeam că, chiar se poate ajunge la aşa ceva, niciodată”, a povestit Teofilia Abulicesei, cea care a fost educatoarea lui Cătălin Andronicese, criminalul Niculinei. Ea a mai povestit că băiatul de mic a fost agresiv şi obişnuia să îi lovească pe ceilalţi copii de la grădiniţă însă niciodată nu şi-a imaginat că poate fi în stare să semene atât de multă nenorocire în sânul unei familii nevoită să-şi ducă la groapă copilul.

"Stătea cu privirea pierdută, aşa într-o parte"

Cea care i-a dat viaţă tânărului devenit ucigaş nu a avut curajul să vină la înmormântare pentru a fi ţinta privirilor arzătoare ale consătenilor. Mama lui Cătălin Andronicese, singurul părinte pe care acesta îl mai are, se pare din spusele oamenilor că la rândul ei a fost şocată de fapta comisă de fiul ei. „El a crescut numai cu mamă, am văzut-o ieri când eu am mers la Dorohoi, mergea în autobuz, avea nişte sacoşe, mergea nu ştiu unde, probabil să-i ducă haine, nu ştiu. Dar era şi ea şocată că toată lumea din preajmă vorbea, era, stătea cu privirea pierdută aşa într-o parte, nu cred…nici ea nu se simte bine în situaţia în care este. E ceva la care nici ea nu s-a aşteptat, foarte greu i-a crescut, eu cunosc situaţia, nu o ascultau”, a mai spus Teofilia Abulicesei.

"Am auzit ţipând...am 70 de ani dar aşa ceva..."

O altă bătrână din sat face semnul crucii şi lasă privirea în pat. Nici ea încă nu poate să-şi revină din şocul pe care l-a avut la aflarea veştii că Niculina şi-a găsit sfârşitul într-un şanţ, sub privirile disperate ale mamei ei, înjunghiată şi incendiată. Mai ales că toată nenorocirea a avut loc la câţiva paşi de casa ei. „Am auzit ţipând, dar nu stăteam aşa pe lângă stradă, acolo unde s-a întâmplat nenorocirea asta, am auzit ţipând şi la un moment dat un băiat care lucra la noi s-a urcat sus pe poartă şi a văzut pe cineva de la Poliţia de Frontieră pe după altă casă fugea după dânsul şi zice uite cum fuge ia. Şi pe urmă s-a auzit, s-a răspândit în sat necazul ce-a fost. Am 70 de ani dar aşa ceva nu am putut să văd şi să aud”, a povestit şi Eugenia Iacob.

Starea de şoc este una generală în comună şi oamenii nu pot înţelege cum s-a putut ca o aşa o nenorocire să lovească în satul lor. „În acest sat nu s-a întâmplat nimic, niciodată. Este prima dată când se întâmplă aşa ceva. Toată lumea este şocată  că în zona noastră aşa ceva s-a putut întâmpla”, a spus şi o altă săteancă.
În acest timp, Niculina se afla încă în casa părintească. Părea că se odihneşte acum, liniştită după durerea la care a fost supusă înainte de a-şi da ultima suflare, în rochie de mireasă şi cu o coroniţă pe cap. La căpătâiul ei, cei care i-au dat viaţă, fratele şi surioara ei se înecau în hohote de plâns şi o strigau continuu. Durerea familiei, a rudelor sau a prietenelor apropiate a ajuns aproape la paroxism când Niculina a ieşit pentru ultima dată din casa părintească. A fost aşezată în curtea din faţa casei unde oamenii s-au bulucit mai aproape pentru a arunca o privire ca să o vadă mireasă, în sicriu.



În jurul orelor 13:30 cortegiul s-a pus în mişcare, într-o tăcere ca de mormânt. Se auzeau doar hohotele măicuţei sale care abia se mai putea ţine pe picioare de durere şi vocile celor trei preoţi. Prietenul Niculinei, Cătălina Jacotă, ajutat de doi prieteni, s-a alăturat convoiului însă nu aproape de sicriul fetei pe care a iubit-o şi pe care poate că şi-o dorea mireasă, ci mai în spate. Privea pierdut lumea care a venit să îi fie alături Niculinei.
Sub un soare arzător şi îngânduraţi, cei aproximativ 250 de oameni care au venit la înmormântare au luat drumul cimitirului. Încet, încet cortegiul funerar a ajuns pe dealul unde se afla ţintirimul aproape o oră mai târziu când sicriul Niculinei a fost coborât din maşină pentru a intra pe poarta cimitirului şi apoi în bisericuţa din curtea acestuia pentru oficierea slujbei. Sătenii care nu au încăput în interior şi-au găsit câte un loc prin apropiere, la umbra copacilor. Pe buzele tuturor era în continuare numele Niculinei şi nenorocirea era povestită probabil a suta oară. Femeile mai bătrâne din sat, revoltate de ce-a păţit fata, cu glas scăzut aruncau vorbe grele îndreptate către cel care i-a luat viaţa fetei.
Câţiva metri mai încolo, groapa unde Niculina îşi va dormi somnul de veci stătea căscată. Mai mulţi tineri priveau fix golul făcut de groparii cimitirului în pământ, fără a scoate un cuvânt. Tatăl Niculinei hohotea. La vederea gropii, trupul său a fost parcă scuturat de spasme, iar disperarea şi durerea crâncenă aproape l-au doborât.
Niculina Bacinschi
Născută – 10 noiembrie 1996
Decedată – 26 aprilie 2013
Dumnezeu să o odihnească în pace!

Gabriela ERDIC
[[galerie-foto]]