Între agonie la extaz, așa s-ar putea rezuma experiența tinerei mame. Botoșăneanca s-a chinuit să nască natural, însă până la urmă a ajuns la cezariană.
Spune că, în timpul travaliului, i-ar fi plăcut să fie susținută și ajutată mai mult.
Andreea și-a scris povestea, la puțin timp după externarea din Maternitate, și a încredințat-o unei publicații dedicate problemelor cu care se confruntă mamele.
„Am născut la maternitatea din Botoșani fără bani! Da, și fără bani se poate! Și fără bani s-au comportat frumos cu mine, însă doar în momentul în care am ajuns la cezariană”, a povestit, pentru totuldespremame.ro, tânăra Andreea.
A ajuns la Maternitatea la sfârșitul lunii martie 2021.
”Când m-a consultat doctorița de gardă, aveam dilatație 6 deja. În sinea mea eram fericită că voi naște natural și că nu voi ajunge la bisturiu. Toate bune și frumoase, până când doctorița mea, cea care mi-a supravegheat sarcina, nu a mai dat niciun semn, nu a răspuns la telefon sau la mesaje. Și nu numai ale mele, ci ale moașei și ale uneia dintre asistente, care a sunat-o în repetate rânduri, asta până când și-a închis telefonul. Îmi era o jenă de îmi venea să intru în pământ, iar acum realizez că efectiv nu trebuia! Eu am venit să nasc, nu să crăp de rușine că nu răspunde doctorița. Pe la ora 9.00, mi-a rupt apa doamna doctor de gardă, cea cu care urma să nasc. După ruperea apei, au început durerile puternice”, a continuat Andreea.
Botoșăneanca spune că a fost neplăcut surprinsă de lipsa de empatie a unor angajate.
”În jurul orei 10.00, am simțit nevoia să împing. Am împins, dar nimic. Nu m-au ajutat doamnele din jurul meu deloc. Țipam de extaz și durere, iar vorbele uneia dintre ele au fost: „Of, dar nu mai țipa, că mă enervezi și rămâi singură!” De parcă depindea totul de ea. Doctorița, în schimb, era foarte calmă și mereu cu vorbe calde la ea. Parcă mă ungea pe inimă când mă susținea și mă ruga să împing. Trecuseră deja 2 ore, iar bebe încă nu dădea să iasă. Eram plină de sânge, iar infirmiera (sau ce era doamna de acolo) mă ștergea cu scârbă și apăsa foarte tare pe zonele unde ștergea. Ultima dată când m-am urcat pe masă să împing, una dintre ele s-a urcat practic pe mine ca să mă ajute. M-a ajutat cu o durere de coaste care persistă și acum”, povestește mai departe Andreea.
După mai bine de două ore, medicul a decis să se recurgă la operația de cezariană, ”pentru că e posibil ca bebelușul să se sufoce și să îl pierd. Am semnat foile și am intrat în cezariană de urgență”.
”Acolo, altă treabă, alți oameni, cu adevărat OAMENI. Am avut un anestezist tânăr, foarte vorbareț și glumeț, chiar m-a ajutat să ies din starea aia de aproape depresie în care mă băgaseră doamnele de mai devreme. Am avut parte si de asistente foarte cumsecade, chiar m-am împrietenit cu una din ele, iar după operație am început să povestim de parca ne cunoșteam de o viață! O doamnă cu o privire foarte caldă și ochi foarte frumoși, verzi deschis, trecuți prin viață, căci cu masca doar ochii îi mai vezi la om”, a mărturisit tânăra mamă.
Continuarea pe totuldespremame…
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
