Experiența tristă a unei actrițe: Botoșaniul devine din ce în ce mai rapid o anexă (jenantă) a acestei țări

Capăt de linie sau în afara lumii civilizate? Cuvintele unei renumite actrițe, în urma unei experiențe triste, aduc în prim-plan, încă o dată, situația în care se află nord-estul României, mai exact un oraș care pare să se îndepărteze tot mai mult de civilizație.

 

Viorica Vatamanu este actriță și profesor la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) București. Născută în Botoșani, este și astăzi legată de locul în care a jucat pentru prima dată pe o scenă.

 

Actrița a urcat luni seara în tren, pentru a ajunge la Botoșani. Drumul avea să se întrerupă la Verești…

 

”Pe drumul de fier București-Botoșani facem un popas la Verești. Este dimineața devreme, am ajuns la 04:11, exact la timp, cu trenul de Vatra Dornei (aflu că nu mai ajunge niciun tren la Botoșani). Am coborât mulți călători cu destinația Botoșani”, a început Viorica Vatamanu mărturisirea publică.

 

 


(Actrița Viorica Vatamanu)

 

 

Viorica Vatamanu își amintește cum parcurgea acest drum în urmă cu multe decenii. Când călătorii aveau parte și de vagoane de dormit.

 

”Parcurg acest drum din 1980... de când am descoperit Bucureștiul și am hotărât să mă stabilesc în Capitală. Până în 1990 a fost simplu și ușor să călătorești noaptea (cu toate că prețul unui loc la vagonul de dormit era echivalent cu o călătorie cu avionul), erau vagoane de dormit până la  Botoșani”.

 

Prima schimbare avea să aibă loc chiar după Revoluție.

 

”La începutul anilor '90, conducerea Căilor Ferate Române a considerat că Botoșaniul este prea sărac și de neluat în seamă și au scos vagoanele de dormit, dar puteai călători cu ele până la Verești unde despărțeau trenul, o parte la Suceava (cu vagoanele de dormit) și vagoanele tip "personal" la Botoșani. Drept urmare mulți ani venind, însoțită și de copilul meu, cu vagonul de dormit până-n Verești, coboram cu multele bagaje și copil, parcurgeam peroane inexistente și urcam în vagonul rece, murdar, halucinant care mergea la Botoșani”.

 

31 mai 2022. Un nou drum, surprize pe măsură. Călătorii din București află că Botoșaniul nu este doar la capătul lumii, ci chiar dincolo de ea.

 

”În noaptea asta... surpriză,  coborâm toți călătorii din trenul care pleacă spre Suceava și aflăm pe peron că nu avem legătură către  Botoșani decât peste două ore și jumătate (aprox.). Este frig, întuneric, gălăgie și... așteptare... va veni un tren personal peste două ore și jumătate ca să parcurgă 40 de minute până la Botoșani. Deduc că Botoșaniul devine din ce în ce mai rapid o anexă (jenantă) a acestei țări, prin faptul că nici măcar un tren nu mai ajunge din capitală direct acolo... de condiții civilizate de călătorie nici nu poate fi vorba... Chiar acum o femeie care a călătorit de la București și a coborât pentru "personalul" de Botoșani (care va veni...) întreabă disperată de unde ar putea bea puțină apă (altă dată erau țâșnitori în toate gările). Nu există apă potabilă. Unii vor zice "nu-ți convine mergi cu mașina!" Au dreptate. Botoșaniul se îndepărtează din ce în ce mai mult de inima țării!”,

actrița Viorica Vatamanu

 

 

”În sfârșit! Așteptarea de pe peronul gării din Verești a luat sfârșit! Orele au trecut destul de greu, peronul neavând bănci decât din piatră, ude și reci... Zorii i-am întâmpinat cu toate hainele din geamantan pe mine, inclusiv șaluri...”, a scris actrița după așteptarea din Verești.

 

Aventura continuă, însă, în tren.

 

”Am urcat în trenul personal, două vagoane care vin de la Timișoara... de 18 ore. Doamna drăguță din fața mea zice că au stat în Suceava o oră... la 10 minute de Verești...”


”E bine... adică e mai cald decât pe peron, dar oxigen nu e, geamurile sunt blocate, despre aer condiționat nu poate fi vorba, iar mirosul de wc e generalizat... peste tot. Nu există curent la prize așa că o să încărcăm telefoanele fiecare la casa lui. Mai avem de parcurs 25 de km. În mai bine de o oră și cu ajutorul lui Dumnezeu vom sosi în Botoșani. Am plecat aseară la 22:35 și ajung la 8 dimineața cu toată bucuria și dragostea pentru locul natal”.