La unul dintre blocuri încep să ajungă mașinile cu cei care trebuie să participe la evacuare. Sunt salariați ai societății Locativa care au venit cu un vehicul mai mare pentru a încărca lucrurile. Este prezent și juristul unității dar și mai mulți colegi care se ocupă de astfel de situații. Ajunge și un reprezentant al Serviciului Public de Asistență Socială  gata să-i întindă o mână femeii care avea să ajungă curând fără acoperiș deasupra capului.
Și bineînțeles un echipaj de jandarmi dar și doi agenți de la o firmă privată de pază. Există informații cum că, femeia chiriașă din Tiberiu Crudu este cam violentă. Odată un angajat al Locativei și-ar fi luat o tigaie în cap de la ea. Îi bătuse la ușă ca să-i înmâneze o somație cu datoriile.

Ultimul a ajuns executorul, în persoana Sânzianei Secrieru venită cu colegii de la biroul judecătoresc. „Alaiul” s-a prelins spre scara de bloc și spre locuința de la parter. Din interior, singurul zgomot era acela al unui câine care lătra ascuțit simțind parcă ”pericolul”. Rodica Kolcu știa. Văzuse adunarea pe geam. Îi văzuse și pe jandarmi și s-a înarmat cu calm. A rugat ca totul să se facă în liniște, însă până la urmă strigătele care s-au auzit din interior, au fost tot ale ei.
A dat vina pe sistem, pe fostul primar care-a plasat-o într-o locuință insalubră și cu mucegai pe pereți: ”Să mergeți să lingeți cu limba pereții și mucegaiul, pentru că așa cum stat eu 11 ani de zile”, striga ea. A dat vina pe oricine a putut pentru situația ei. Are un băiat mare cu handicap mintal și o mamă tăcută. Primul se îmbracă singur, mama strânge lucrurile și nu spune nimic. Ascultă strigătele fiicei ei și schelălăiturile maidanezului care s-a cocoțat pe unicul pat din cameră.

Salariații de la Locativa cu saci mari negri încep să strângă lucrurile. Un miros greu se scurge afară din locuință. Cei care participă la evacuare își acoperă nasul și gura și se abțin cu greu să nu vomite. Ies afară și trag cu nesaț aer în piept. Locuința din care a fost scoasă Rodica era de fapt mai mult o grotă. Cu lucruri puține și vechi, rahat de câine pe jos și mormane de mizerie. Chiar și o toaletă publică ar fi câștigat mai mult teren față de cea din locuința femeii evacuată.
”Datoriile care au fost înregistrate la data evacuării erau de jumătate de miliard. Nu a plătit niciodată în 11 ani”, explică Florinel Gornea, directorul adjunct de la Locativa motivul pentru care s-a luat măsura scoaterii forțate a femeii din locuința socială.
Afară spectacolul trist este urmărit de câțiva curioși. ”Dar ce faceți dom’le aici?” se aude o femeie miloasă. ”Bine” i se răspunde sec. ”Numai rele faceți dom’le, nimic nu vedem bun”, mai spune cea care nu are de unde să știe că Rodica, femeia evacuată a trăit aproape un deceniu fără să achite nici un leu la chirie sau la utilități. Cu puținele lucruri luate din casă, evacuații s-au postat la colțul blocului pentru a merge ulterior, la o rudă.
Gabriela ERDIC

[[galerie-foto]]