ALBA

Denumirea actuala a judetului este direct legata de prima atestare la 1097. Atunci este pomenit primul comite, care avea atributii administrative si dincolo de Cetatea din actualul oras Alba Iulia. Primele mentiuni ne parvin, potrivit cercetatorilor, de la slavi, care au descoperit, intre secolele VI-X, fostul castru roman de la Apulum. Potrivit cercetatorului Ana Dumitran de la Muzeul National al Unirii din Alba Iulia, la scurt timp dupa descoperirea castrului, slavii nu au mai folosit termenul de „Apulum“. A fost inlocuit cu cel de „Belgrad“, in slavona „oficiala“ de azi, cu sensul de „Orasul“ sau „Cetatea Alba“. Nicolae Iorga aprecia ca „Belgradul fiind un «grad», o cetate in fiinta, arata tocmai existenta zidurilor, care fiind de piatra, erau si aici, (…), albe“.

ARAD

Prima atestare documentara a Aradului a fost in secolul XI, in jurul anului 1080. Initial, a avut numele cavalerului Orod, dupa care a primit o usoara modificare, ajungand „Arad”.

ARGES

Denumirea provine, se pare, de pe vremea dacilor, de la numele raului caruia i se spunea Argessos, probabil insemnand „stralucitor“.

BACAU

Etimologia cuvantului Bacau, ce da numele orasului si judetului, este incerta. Lingvistii apreciaza ca pot fi mai multe posibilitati: numele unui conducator local Bako, de la bobitele de strugure (baca) sau chiar de la zeul Bachus.

BIHOR

Etimologia este incerta, probabil provine din sarbeste (vihor – volbura), dar e posibila si o etimologie traco-dacica, dupa numele cetatii „Biharea” (bi insemnand doi si harati – a lua, a duce), posibil cu sens de doua posesiuni.

BISTRITA

Etimologia este incerta. Una din variante de provenienta ar fi de la raul Bistrita, denumire de origine slavona care inseamna „apa repede“.

BOTOSANI

Numele este legat de evenimentele din anul 1439 cand „au venit tatarii si au pradat si arsu targul Botosanii“. Potrivit cercetatorilor, denumirea se trage de la un boier pe nume Botas, care a trait pe aceste meleaguri. De altfel, cea mai veche pecete cunoscuta pana acum, a Botosaniului care avea drept marca un paun cu coada rasfirata, poarta inscriptia „Pecetea targului Botas”.

BRASOV

Unii istorici spun ca Brasovul a fost numit dupa un rau cu acelasi nume. Fluvium Brassou este, intr-adevar, atestat intr-un document din 1360. Chiar cronicarul scheian Radu Tempea afirma ca „Brasovul s-a numit pe numele apei ce-i zice Brasovia”. Alti cercetatori spun ca numele deriva de la cetatea Brasovia de pe Tampa, ideea fiind propusa in 1874 de profesorul F. Philippi si reluata in 1928 de G. Treiber si E. Jekelius. Astfel, ei localizeaza Brasovul initial in cetatea de pe Tampa, de unde s-ar fi transmis mai apoi asezarii din vale.

BRAILA

Este vorba despre un toponim clar de origine autohtona, cu toate confuziile mai mult sau mai putin intentionate care au circulat in anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemanator cu toponimele tracice sud-dunarene ca Bragylor-Bragiola in care gi se va transforma in i. Astfel s-a ajuns la numele proprii in primul rand de Braila asemanator cu Chitila-Chitila, Banila-Banila. Este tipic romanesc fiind atestat documentar inca din evul mediu ca nume personal. In unele lucrari s-au mentionat formele de limba greaca Proilaba, de limba slava ca Proilava, de limba turca, ca Ibraila si alte forme ca Brilaga sau Braylaum. Vechii istorici atribuie numelui o origine indo-europeana, bhreg insemnand pisc vertical cu referire clara asupra pozitiei geografice a orasului, mai precis asupra malului inalt, adica a piscului sau versantului vertical ce sare in ochi privit din amonte, adica de calatorul ce vine din Galati pe Dunare, de aici si celalalt nume existent de „Piscul Brailei”, acordat orasului in trecut.

BUCURESTI

Istoria Bucurestiului porneste, conform izvoarelor istorice, de la stana ciobanului Bucur, care, dorind sa se apere de otomani, isi cladeste pe malul Dambovitei o cetate si o biserica. Cateva sute de ani mai tarziu, datorita cresterii economice si demografice a populatiei din acea vreme, devine cetatea de scaun a domitorului Tarii Romanesti.

BUZAU

Numele ”Buzau”, dupa istoricul Vasile Parvan, isi are originea in radicalul tracic „Buze”. Plecand de la forma greceasca Μουσεος (Mouseos), Vasile Parvan considera ca numele Buzaului vine de la forma tracica Bouzeos, transcris gresit (Μπ se pronunta B in greceste, ori in textul antic a fost omis π). A emis ipoteza ca denumirea deriva din radicalul trac Buzes, la care s-a adaugat sufixul -eu, forma a vechiului -aios (greco-latin).

CARAS-SEVERIN

Unele etomologii sustin ca numele Caras provine din cuvantul sarbo-croat kras, ceea ce inseamna zona calcaroasa. Altii spun ca vine de la raul Caras. In limba turca – kara, inseamna negru.

CALARASI

Primele urme ale unei asezari omenesti pe locul actualului municipiu Calarasi dateaza din neolitic, asa cum o dovedesc descoperirile arheologice specifice culturilor Hamangia, Boian si Gumelnita. Vechea denumire a municipiului Calarasi este Lichiresti. Numele provine, asa cum afirma primul istoric al urbei, Pompei Samarian, de la hramul primului lacas de cult crestin, ridicat aici, cu mult inainte de 1630.

CLUJ

Numele de Cluj provine din latinescul Castrum Clus, folosit pentru intaia oara in secolul al XII-lea pentru a numi Cetatea Clujului. Cuvantul latin clusa inseamna inchis (in italiana chiuso) si se refera la situarea Clujului intr-un loc inchis, inconjurat de dealuri. Echivalentul german, Klause, este pastrat in denumirea Klausenburg. O localitate si o regiune cu numele Klausen (in italiana Chiusa) exista si in Tirolul de Sud.

CONSTANTA

Nasul Constantei a fost marele imparat bizantin Constantin cel Mare (306-337). Sub stapanirea romana, vechea cetate greceasca Tomis de la malul marii a primit numele Constantiana (Constantia), dupa sora domnitorului. De altfel, Constantin cel Mare si-a botezat dupa el 4 dintre cei 6 copii. Cele doua fiice ale sale au fost numite Constantiana si Helena (dupa mama imparatului).

COVASNA

Provenienta posibila: de la cuvantul slavon Cvaz (acrisor, referitor la gustul apelor minerale din zona).

DAMBOVITA

Numele provine, posibil, de la raul Dambovita, format din cuvantul damb + sufix -ita, dar particula -ov ar putea arata o origine slavona.

DOLJ

Numele provine de la cuvantul slav „dolu“, care inseamna „vale“.

GALATI

Exista o multitudine de teorii formulate prin care s-a incercat stabilirea provenientei numelui. Ipoteza avansata de regretatul istoric galatean Paul Paltanea este acceptata ca fiind cea mai plauzibila. Astfel, numelui de Galati i se atribuie o origine celtica, acceptata de multi istorici mari precum Cezar Bolliac, Ion Ghica, Ion Heliade Radulescu. In schimb, Nicolae Iorga a legat etimologia denumirii de migratia celtilor.

GIURGIU

Daca majoritatea locuitorilor cred ca numele de Giurgiu inseamna „Gheorghe” si provine din limba italiana, intelectualii sustin ca nu exista nicio dovada in acest sens. Ideea ca Giurgiu ar avea o denumire cu rezonanta italiana a fost lansata in secolul XIX, fiind preluata inclusiv de istoricul Nicolae Iorga. Se spunea ca Giurgiu ar fi fost fondat de genovezi, care i-ar fi dat numele de San Giorgio („Sfantul Gheorghe”) dupa protectorul actualului oras italian Genova. Muzeograful Mircea Alexa sustine ca nu exista nicio dovada scrisa care sa confirme faptul ca Giurgiu ar proveni de la San Giorgio, afirmand ca ideea a fost avansata intr-o perioada romantica, mai mult prin imaginatie si nicidecum pe un fundament istoric. Un alt scenariu indica faptul ca Giurgiu provine de la numele unui cioban care ar fi avut o turma de oi in zona insa aceasta n-ar fi decat o legenda.

GORJ

Provine de la cuvantul slav gora (munte) si raul Jiu („Jiul de munte”).

HARGHITA

Etimologie posibila: din har („deal” sau „munte” in limbile semitice si turcice).

HUNEDOARA

Exista tendinta de a crede ca judetul Hunedoara vine de la numele lui Iancu de Hunedoara, a carui familie stapaneste cetatea din secolul al XV-lea. Nici vorba, numele este mult mai vechi. Etimologia numelui provine dintr-un nume propriu maghiar, Hunyad. El este compus din atopronimul Hunyad la care care este alaturat “vár”, ceea ce inseamna cetate in limba maghiara. Este asemanator cu exemplul Timisoara, care in maghiara se numeste Temesvar. Asa se naste Hunedoara, din Hunyadvár. Comitatul Hunedoara a fost infiintat in Evul Mediu. Prima atestare oficiala apare in 1256 intr-o dijma papala, sub numele Hungnod.

IALOMITA

Denumirea provine de la raul Ialomita si are o origine slavona, de la „ialov“ = „pustiu“.

IASI

Istoricii au diferite teorii referitoare la originea numelui „Iasi”. Unii afirma ca acesta si-ar gasi sorgintea intr-un trib sarmat, Iazigii, mentionati de poetul Ovidiu „Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas” si „Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis”. O alta explicatie ar fi ca numele are originea in tribul alanic al Iasilor, atat Iazigii cat si Alanii fiind doua ramuri ale Sarmatiolr. De asemenea, in limbile sanskrita si hindi, care au origine comuna cu limba sarmatilor, „yash” inseamna „faima”.

MARAMURES

Una din teoriile plauzibile este ca denumirea judetului se trage de la numele a doua rauri importante: Mara si Mures. Cu toate acestea, aceasta varianta a fost combatuta de-a lungul anilor de diferiti istorici care au aratat ca distanta dintre cele doua rauri este mult prea mare pentru ca aceasta teorie sa fie luata in calcul.

MEHEDINTI

Conform istoricului Bogdan Petriceicu Hasdeu, in „Istoria Critica a Romanilor”, numele de Mehedinti vine de la Mehedinski, un termen slav desemnand teritoriul din jurul orasului Mehadia, oras aflat pe teritoriul judetului vecin Caras Severin, la granita cu Mehedintiul.

MURES

Raul Mures este cel mai mare rau si principalul colector din bazinul Transilvaniei. De la intrarea in judetul nostru, la Ciobotani si pana la iesire, in Chetani, raul strabate o distanta de 180 de kilometri.Provenind din latinul Maris, un nume de fata care inseamna ”a marii”, Muresul se bucura de o bogata istorie cu caracter religios. De altfel, expresia latina ”stella maris” (steaua marii) face referire la Fecioara Maria. Romanii considerau ca apa raului este una extrem de bogata, datatoare de viata si astfel i-au acordat o importanta aproape religioasa.

NEAMT

Ilie Minea (1943) (sustinut de lingvisti si istorici: Al. Lepadatu, N. Iorga, R. Rosetti, N. Constantinescu, N. Grigoras, Ghe. Cojoc, V. Vataseanu, D. Constantinescu, C. Turcu), considera toponimul Neamt de origine slava, de la termenul nemetic, care inseamna linistit sau tacut, definind caracteristicile zonei si ale raului principal.

OLT

Istoria numelui judetului Olt este una relativ simpla, in sensul ca provine chiar de la raul ce-i strabate teritoriul. Denumirea oficiala de “Olt” pentru suprafata administrativ-teritoriala a fost insa folosita pentru prima data in anul 1500, de catre domnitorul de atunci al Tarii Romanesti, Radu cel Mare (sau “cel Frumos”, domnitor intre 1495-1508, n.a.).

PRAHOVA

Judetul si-a luat numele de la un fenomen care se produce pe apa.Raul Prahova a fost mai intai Prahovita, un diminutiv care provine din slavul „prah“, in romaneste praf. Nu este vorba, insa, despre praful propriu-zis, ci despre o metafora care se referea la apa care, in cadere, se transforma in picaturi marunte, asemanatoare firelor de praf.

SATU MARE

Numele este un derivat de la Satmar, care, la randul lui, provine de la numele Zothmar, capetenia colonistilor germani adusi de regina Gisella in secolul al XI-lea.

SALAJ

Originea numelui judetului Salaj, nestabilita deocamdata cu exactitate, pare sa aiba legatura cu „vinul negru, rosu” (zilai, in limba daca) produs aici de stramosi nostri daci, dar sunt voci, chiar mai multe, ca ar proveni din latinescul „silva”, care inseamna padure, si s-ar datora, astfel, suprafetelor mari impadurite existente aici candva.

SIBIU

Istoricii spun ca numele judetului vine din latinescul Cibiensis – Cibinium, iar denumirea judetului are aproape 1.000 de ani. Judetul a preluat actualul nume dupa marea unire din 1918. ”Denumirea are aproape 1.000 de ani. Vine din latina, pentru ca prima atestare a Sibiului a fost in 1191 – prepozitura Cibiensis. Din Cibiensis – Cibinium a venit Sibiu, iar judetul a preluat numele dupa marea unire din 1918. Sibiul, in germana, maghiara si romana a avut alta denumire – Hermannstadt, Szeben, Sibiu, iar asta arata ca existau populatii bine definite, care s-au raportat distinct fata de oras in sine”, explica istoricul Razvan Pop.

SUCEAVA

Simion Dascalul in „Letopisetul Tarii Moldovei pana la Aron Voda“, spune: „Suceava scrie (Grigore Ureche) ca o au descalecat niste cojocari ungurésti, ce sa chiama pre limba lor suci, iar Suceava pre limba ungureasca sa chiama Cojocarie.” Numele se compune din maghiarul „szűcs” (pronuntat: „suci”), in traducere „cojocar”, „suci” + sufixul slavo-roman „–eava”, rezultand „cojocarie” (in maghiara „szűcsség”). Originea slava, bulgara sau romana a sufixului „–eava” prezent in cuvintele galceava, iznoava, isprava, este dezbatuta si astazi. A doua teorie spune ca nume provine de la raul Suceava, a carui denumire vine din romanescul „soc” (specie de arbusti), articulat „socea” + sufixul slav „–va” (prezent si in „Moldova”). Aceasta etimologie este problematica, fiindca forma articulata a substantivului „soc” este „socul”, nu „socea”.

TELEORMAN

Numele judetului Teleorman ar putea sa aiba sensul de padure nebuna. Acest nume provine din limba turca de la cuvintele ”deli orman”. Vechea Padure nebuna de odinioara s-a pastrat pana pe data de 17 iunie 2010 atunci cand a fost scos din radacini, in urma unei furtuni, in nordul judetului, in satul Plopii Slavitesti, cel mai batran stejar din tara.

TIMIS

Numele judetului provine de la denumirea raului Timis. Conform dictionarui etimologic al lui Kiss Lajos, probabil ca numele raului vine din limba daca: thibh-isjo (in traducere mlastinos). La sosirea slavilor de nord, acest cuvant a fost folosit ca si Tamis. Acesta a fost preluat de maghiari prin Temes, ne germani prin Temesch si de romani prin Timis. In perioada romana Timisul a fost numit Tibisis sau Tibiscus.

TULCEA

Cea mai veche atestare documentara in care apare pentru prima data numele de Tulcea (Tulça) apare intr-un registru vamal otoman din anul 1506 in care este orasul este mentionat ca „fiind un important centru in comertul de tranzit“. Au circulat mai multe variante privind toponimia orasului Tulcea. Elementul comun al tuturor variantelor este finalul cuvantului, „CEA“, terminatie specific turceasca (ca in cazul Isaccea). Dr. Aurel Stanica, specialist al Institutului de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea, spune ca, in final, cea mai cunoscuta varianta ramane cea a lui Nicolae Iorga, conform careia Tulcea ar insemna „dealul de caramida“.

VASLUI

Dupa lingvistul Alexandru Philippide, originea denumirii „Vaslui“ este o dobandire de origine cumana. Exista, desigur, si alte ipoteze, dar cea a lui Philippide e considerata a fi cea mai aproape de adevar. Radacina „vas“ ar insemna „zona impadurita“, deci Vasluiul insemna pentru cumani „raul care curge intre paduri“. Putem gandi, in concluzie, la o formatie statala cumano-romana care ar fi existat pana la marea invazie tatara din 1241. Atestarea in scris a denumirii „Vaslui“ este mai tarzie. Plecand de la o insemnare a calatorului polonez Macije Strykowsci, Gheorghe Ghibanescu a considerat ca Vasluiul este atestat in 1375. Este vorba, insa, de o falsa interpretare demonstrata de mai multi istorici pastrata, din pacate, in unele documente oficiale, inclusiv pe o placa de marmura la intrarea in institutia Consiliului Judetean.

VALCEA

Exista doua variante de explicare a etimologiei. Numele provine fie din cuvantul slav „valk“ (lup), fie din latinescul „vallicella“ (valcea – vale ingusta).

VRANCEA

Numele dat judetului Vrancea dateaza de la data de 2 iulie 1431, atestat documentar sub forma „Varancha”, denumire de origine traco-dacica. Potrivit istoricului focsanean Cezar Cherchiu, care a studiat in arhive despre istoria judetului, denumirea de Vrancea dateaza de la 1431.