La Botoșani, doar un ONG a organizat o acțiune de comemorare a martirilor din temnițele comuniste. Asta chiar dacă, potrivit studiilor istorice, în închisoarea de aici au fost închiși, torturați mii de luptători anticomuniști. Unii au murit în urma bătăilor crunte, alții au fost executați.
14 mai 2021, ora 17.00. Pe poarta Cimitirului Eternitatea din municipiul Botoșani intră grupuri de tineri. O ploaie care se întețește cu fiecare minut cade peste crucile de piatră, aruncând în cimitir un freamăt venit parcă de pe alte tărâmuri. Bogdan Cărăușu, președintele Asociației ”Scut botoșănean”, împarte sarcinile rămase neacoperite până în ultima clipă. Se aduc păscuțele, se fac pachetele care se vor împărți spre pomenirea eroilor anticomuniști.
Este zi națională în România, însă autoritățile locale au intrat în weekend. Și de n-ar fi fost weekend ar fi fost aceeași indiferență. Politica românească nu mai are nevoie de eroi.
Și totuși, 14 mai o zi pe care legea a proclamat-o drept Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste, în amintirea faptelor petrecute în noaptea de 14 spre 15 mai 1948. Atunci au fost arestaţi numeroşi tineri, intelectuali, români care s-au opus regimului comunist.
Mai exact, Legea nr. 127/2017 stabileşte sărbătorirea anuală a zilei de 14 mai de către autorităţile centrale şi locale, precum şi de către instituţiile publice de cultură din ţară, prin organizarea de comemorări oficiale, depuneri de coroane şi alte manifestări pentru cinstirea memoriei acestor martiri.
La Botoșani, Asociația „Scut botoșănean” și Corul Misionar „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” au organizat vineri, 14 mai, la ora 17.00, o slujbă de pomenire la monumentul eroilor anticomuniști de la cimitirul „Eternitatea”.
Singurul monument din Botoșani dedicat memoriei luptătorilor anticomuniști a fost ridicat de către Asociația Foștilor Deținuți Politici, filiala Botoșani – prin contribuție proprie - și se află într-o margine a Cimitirului Eternitatea.
Aici a oficiat preotul Vasile Burlacu vineri, 14 mai 2021, o slujbă în memoria celor care s-au jertfit pentru neamul lor. Sub ploaia măruntă, înconjurat de voluntarii de la Asociația ”Scut botoșănean”, dar și de elevi din școlile municipiului, preotul Vasile Burlacu a citit pomelnicul suferinței. Nume cu nume, într-o curgere a istoriei prin vreme.
În noaptea de 14 mai 1948, au fost arestaţi mii şi mii de oameni, elita intelectuală şi culturală a ţării. Mulți au ajuns, atunci și mai târziu, în penitenciarul de la Botoșani.
”Am făcut astăzi parastasul pentru sufletele adormiților robilor lui Dumnezeu, foștii deținuți politici care au fost omorâți în Penitenciarul Botoșani în perioada 1960-1964. Această zi de 14 mai a fost aleasă de Părintele Justin Pârvu care, când a fost întrebat: de ce nu avem o zi de pomenire a tuturor celor care au murit în închisorile comuniste, a răspuns: cea mai potrivită zi este cea de 14 mai, ziua în care au fost arestați mii și mii de omeni, când întreaga elită intelectuală și culturală a țării a fost închisă și exterminată în închisorile comuniste”,
Pr. Vasile Burlacu, Parohia ”Sf. împărați Constantin și Elena” - Cimitirul Eternitatea
Potrivit celor menționate de preotul Vasile Burlacu, la dispoziția autorităților sovietice, în penitenciarul Botoşani au fost aduşi în anul 1960 aproximativ 3.500 de deţinuţi de la Galaţi.
”Penitenciarul care este acum nu exista. Cei care au murit și sunt înmormântați aici au murit în actualul spital de Psihiatrie, acolo ei au fost torturați și chinuiți, fără să li se acorde hrana necesară, asistența medicală necesară. Iar autoritățile au făcut în așa fel ca cât mai mulți să moară”,
Pr. Vasile Burlacu, Parohia ”Sf. împărați Constantin și Elena” - Cimitirul Eternitatea
Or asta avea să se și întâmple: în urma torturilor şi a chinurilor suferite, a tratamentelor inumane, mulţi dintre cei întemnițați au murit. Iar trupurile lor aruncate în gropi comune, în pământul săpat pe furiș într-o margine de cimitir.
”Mii! O parte dintre ei au fost aduşi aici noaptea, cu dubele, ca să nu ştie nimeni. Şi veneau pe câmpul acesta, în puterea nopţii, veneau şi săpau în marginea cimitirului gropi şi îi aruncau pe deţinuţi aici, fără să se mai știe locul unde au fost îngropați”,
Pr. Vasile Burlacu, Parohia ”Sf. împărați Constantin și Elena” - Cimitirul Eternitatea
În 1990, supravieţuitorii şi urmaşii celor care au murit în Penitenciarul Botoşani au venit şi au căutat osemintele celor uciși. Unii au fost identificați. Prea puțini! Acolo unde au fost găsiți, s-au organizat morminte, dar pentru cei mai mulți nu se mai știe locul. Pentru ei există, astăzi, Monumentul dedicat luptătorilor anticomuniști.
”S-a făcut acest monument în memoria lor şi noi suntem datori să ducem mai departe memoria lor, să îi pomenim. Iată că în anul 2025, peste 4 ani, se vor canoniza primii martiri ai temniţelor comuniste. Este un început şi considerăm că acest pământ, aici, locul unde au fost înmormântaţi aceşti oameni care şi-au dat viaţa pentru idealurile naţiunii noaste, acest loc este un fel de sanctuar, un loc sacru, un loc îmbibat de sfinte moaşte, pentru că cel care şi-a dat viaţa pentru credinţă şi pentru neamul românesc este un sfânt. De aceea şi noi să fim recunoscători, să-i pomenim în rugăciunile noastre şi credem că ei sunt sfinţi şi mijlocesc pentru neamul nostru românesc. Iată, acum încă noi ne rugăm pentru odihna lor, dar va veni un timp când îi vom pomeni în calendare, în sfintele biserici. Bunul Dumnezeu să primească rugăciunea noastră. Dumnezeu săi îi ierte şi să îi odihnească în Împărăţia Sa. Amin”,
Pr. Vasile Burlacu, Parohia ”Sf. împărați Constantin și Elena” - Cimitirul Eternitatea
Bogdan Cărăuşu, preşedintele Asociaţiei „Scut Botoşănean”, organizatorul acțiunii de comemorare, le-a vorbit celor tineri despre cei care s-au jertfit pentru neamul românesc.
„Trebuie să ne întrebăm cu toţii în primul rând de ce abia în 2018 această zi a fost instituită ca o zi prin care noi să cinstim memoria celor care au murit în închisorile comuniste. Răspunsul este destul de simplu, zic eu, pentru că suntem în continuare conduşi de urmaşii celor care i-au ucis pe cei care zac aici şi nu numai aici, ci în toate locurile unde au pătimit românii din elita interbelică. Ce putem noi să facem? Nu putem decât să le cinstim memoria şi să încercăm să ridicăm acest obroc care se menţine cu obstinenţă de către autorităţile statului, pentru că ne întoarcem şi la această dată stabilită prin lege care trebuie să fie celebrată în primul rând de către autorităţile statului, în primul rând, nu de către nişte ONG-uri şi de către preoţii din România”,
Bogdan Cărăuşu, preşedintele Asociaţiei „Scut Botoşănean”
Avem datoria morală, sfântă chiar, spune Bogdan Cărăușu, de a ne aduce aminte de acești martiri, de acești eroi ai neamului, și să le arătăm tinerilor care vin din urmă care sunt adevăratele repere.
”Să continuăm să dăm la o parte acest văl, această negură pe care autoritățile o mențin în continuare și să le arătăm lumina aceasta tinerilor care vin din urmă. Să le arătăm acestor tineri care au fost adevăratele repere ale neamului românesc, cine au fost românii care s-au jertfit și să încetăm cu această minciună care se propagă, și anume că neamul românesc a acceptat comunismul, că nu s-a opus comunismului și că l-a îmbrățișat așa cum a venit el. Nu este adevărat”,
Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că îi avem. Dacă nu ar fi fost jertfa lor, dacă nu ar fi fost aceste exemple de dăruire creştină, de trăire creştină, nu am fi avut ce celebra, nu am fi avut ce canoniza în 2025 şi nu am fi avut către cine să ne întoarcem acum când vedem că pare că suntem lipsiţi de o busolă, ne lipseşte echilibrul, ne lipseşte o direcţie pe care să mergem. Să știți că această direcţie a fost dată de cei care acum sunt numiţi ca sfinţii închisorilor şi nu trebuie decât să ne întoarcem la drumul pe care ei au pornit şi să le arătăm copiilor care vin din urmă care este drumul de urmat”,
Bogdan Cărăuşu, preşedintele Asociaţiei „Scut Botoşănean”
Roxana are 17 ani. Școala nu i-a povestit despre eroii anticomuniști. A aflat citind și scotocind singură mărturiile celor închiși. A înțeles, spune ea, ce înseamnă libertatea abia după ce le-a cunoscut poveștile despre jertfă, despre sacrificiu. Și despre credință.
Și a mai înțeles, constată cu durere adolescenta, că astăzi nimeni nu s-ar mai sacrifica pentru țară.
”În această zi de omagiu pentru sfinții și martirii care au pătimit în închisorile comuniste, mi-am dat seama din nou cât de importantă este libertatea. Liber pentru a trăi, liber pentru a crește, liber pentru a fi fericit. Acum totul e diferit față de anul 1948, atunci când peste 10.000 de tineri au fost anchetați, și nu în ultimul rând condamnați la închisoare. Deși pe atunci mulți s-au sacrificat pentru țara noastră, acum nici 50 la sută nu cred că ar mai face-o. Toți se gândesc doar la ei și la binele lor”,
Roxana Gagiuc, 17 ani, elevă
Roxana crede că dragostea de țară nu poate fi separată de credință. Și că, atunci când credința se prăbușește, ”omenii pun totul la îndoială”.
”Acum nu mai există cu adevărat credință în Dumnezeu. Fără nimic pe care să se bazeze, oamenii pun totul la îndoială. Fiecare trăiește pentru sine”,
Roxana Gagiuc, 17 ani, elevă
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
