În ziua Înălțării Domnului, pe 10 iunie 2021, zeci de elevi fost premiați pentru lucrările înscrise în competiția ”Sfinții închisorilor”, un concurs devenit deja tradiție în orașul care se află pe harta neagră a fostelor pușcării comuniste.
La Botoșani au fost închiși, în perioada de început a instaurării comunismului și până în anii 60, mii de deținuți politici. Mulți au murit din cauza torturilor, a lipsei de hrană și a condițiilor inumane la care au fost supuși, alții au fost pur și simplu executați în urma condamnărilor la moarte. Trupurile lor, cărate în miez de noapte cu dubele, erau aruncate în gropi comune săpate prin margini de cimitir, multora neaflându-li-se nici astăzi locul de veci.
Tot la Botoșani, de câțiva ani, are loc un concurs dedicat celor care au pătimit în pușcăriile comuniste, celor care au murit sfârtecați la propriu de torționari, celor care au supraviețuit terorii, dar care au ales să își continue viața în rugă discretă, unii, în curajoasă mărturisire, alții.
Concursul ”Sfinții închisorilor” este organizat de Asociația „Scut botoșănean”, filialele Botoșani și Dorohoi, în parteneriat cu Muzeul Județean Botoșani, cu Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe”, cu Palatul Copiilor Botoșani, cu Colegiul Național „Mihai Eminescu” și Colegiul Național ”A. T. Laurian”.
Competiția se adresează elevilor și cuprinde trei secțiuni: arte plastice, eseuri și poezie. Potrivit organizatorilor, concursul de arte plastice se derulează de cinic ani, iar concursul de eseuri și poezie este la a treia ediție. Secțiunea de arte plastice își propune să facă mai cunoscută istoria recentă a României și să dezvolte dezvolta un simț al apartenenței față de acest neam. De asemenea, concursul de eseuri și poezie are drept scop să scoată în evidență rolul și importanța jertfei pătimitorilor din închisorile comuniste, precum și transmită celorlalți viziunea tinerilor elevi privind transformările profunde pe care instaurarea brutală a comunismului le-a produs în societatea românească.
Joi, 10 iunie 2021, de la ora 14.00, la Muzeul Județean Botoșani s-a derulat festivitatea de premiere a concursului ”Sfinții închisorilor”, zeci de elevi, dar și profesori, fiind prezenți atât la vernisarea expoziției, cât și la anunțarea câștigătorilor. Tinerii din Corul ”Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” au impresionat audiența, oferind cântece pline de simbol creștin.
Invitat de către organizatori să le vorbească elevilor despre sacrificiul și jertfa miilor de români, profesorul Adrian Boțan, de la Colegiul Național ”A.T.Laurian” Botoșani, a început prin a le dezvălui tinerilor ce a însemnat comunismul în propria-i viață.
”Încep prin a vă spune vouă, care v-ați născut după ce comunismul s-a dus din România, impactul pe care l-au avut asupra mea acești oameni atunci când am aflat despre ei. Vorbesc în numele meu pentru că eu știu ce înseamnă comunismul, aveam 30 de ani la Revoluție. Nu am avut nici pe departe curajul acestor mărturisitori. Nu am acceptat toate urâțeniile, mi-am dat seama că nu e tocmai frumos să accepți tot ceea ce Partidul Comunist îți spunea, am refuzat să fiu membru al PC, dar nu am făcut nici prea mare dizidență. Poate, acolo, una micuță, cât să se spună că tovarășul Boțan are gura cam mare, dar nu suficient de mare cât să îl băgăm la închisoare. De altminteri, toți acești sfinți ai închisorilor, oameni despre care vorbim astăzi, au pătimit în perioada de instaurare a comunismului la noi, respectiv când a fost adus de cizma rusească”,
Adrian Boțan, profesor
Cu toate că a trăit 30 de ani în comunism, prof. Adrian Boțan recunoaște că a aflat destul de târziu de jertfa și de mărturisirea celor care au fost uciși pentru că s-au împotrivit noilor ocupanți. De aceea este foarte important, mai spune profesorul, ca elevii de astăzi să cunoască și mai ales să înțeleagă istoria.
”Eu am aflat de ei, de mărturisirea lor, și asta mi-a dat o verticalitate, m-a făcut un pic să mă rușinez că atunci nu am fost la fel de vertical ca ei, dar în anii 70, când am început eu să înțeleg, comunismul era deja o caracatiță care cuprinsese toată societatea. Ei au luptat în anii 40-50, cei care au mai trăit au fost eliberați în 1964. E foarte important pentru voi, tinerii, să cunoașteți ce au făcut ei, dar să cunoașteți și istoria, să înțelegeți de ce a fost nevoie să facă ei ce au făcut. Pur și simplu ei au mărturisit. Noi îi numim astăzi sfinți și ni se pare că au fost tare departe de noi. Au fost niște oameni foarte simpli, mulți nu erau preoți, dar au supraviețuit închisorii și ulterior au urmat Teologia. Pentru că acolo, în închisoare, au învățat că singurul mod în care poți să reziști unor condiții oribile era rugăciunea”,
Adrian Boțan, profesor
Cei care înțeleg istoria poate că nu o vor mai repeta, dar nici nu vor fi ușor de manipulat. Pentru că o societate democratică nu mai este garantul unui viitor strălucit.
”Ceea ce știm despre ei s-ar putea să ne ajute și în zilele care urmează. Spun mulți mărturisitori și astăzi că oricând o societate democratică poate aluneca spre totalitarism. Nu aș vrea să insist, dar unele sunete de alarmă poate se aud, se simt și în anumite lucruri chiar se petrec. Memoria lor, faptul că au spus da lui da, nu lui nu, că nu au vrut să mintă, nu au vrut să trăiască în minciună și au mărturisit neacceptând nici un compromis, deși erau oameni foarte simpli, acest lucru ar trebui să ne dea de gândit și să ne ajute să ne descurcăm în momentele viitoare. Ei sunt un exemplu de mărturisire”,
Adrian Boțan, profesor
S-a supraviețuit în închisorile comuniste prin poezie, ceea ce este unic în arealul închisorilor comuniste, a mai adăugat profesorul de matematică, iar faptul că premierea elevilor s-a petrecut în zi de Înălțare este încă un gest de prețuire pentru cei care au pătimit din cauza comunismului.
”Acești martiri au dat o înălțime neamului românesc, un neam chinuit de ideologie care îi erau atât de străine. Când a venit comunismul la noi nu avea decât câteva sute de membri. Românii nu au fost un neam cu apucături totalitare, în afară de acești oameni care au murit în închisori au fost și cei care au luptat cu arma în mână, în munți, dar până la urmă și ei au fost omorâți. Ceea ce ne dau acești sfinți, în zi de Înălțare, ne înalță neamul românesc. Au fost generația de aur, au fost atât de curați încât au plătit păcatele trecute ale neamului lor, dar cred că au plătit și din păcatele actuale”,
Adrian Boțan, profesor
Bogdan Cărăușu, președintele Asociației ”Scut botoșănean”, este cel care de cinci ani organizează acest eveniment dedicat sfinților închisorilor. Dacă la început lucrurile s-au lăsat cu greu mișcate, tinerii fiind greu de reunit în jurul unui subiect nu doar greu de înțeles, ci și dificil de abordat ca temă artistică, după cinci ani avem de a face cu o adevărată mișcare culturală și educativă.
Mai mult decât atât, în ciuda faptului că regulamentele competiției au fost popularizate doar în media botoșăneană, anul acesta s-au înscris la concurs și elevi din alte județe, de la Neamț până la Bacău și Tulcea.
”Sunt plăcut surprins că, în ciuda faptului că e un subiect spinos, delicat și greu abordabil, el începe să prindă. Sau mai bine spus întâlnim tot mai mulți oameni care rezonează cu subiectul. Și care sunt interesați să descopere un adevăr foarte diferit de cel pe care ni-l prezintă narativa oficială și să caute să sape mai mult după ceea ce ei înșiși simt că e acolo. Pentru că nu e normal să fim conduși de urmașii celor care i-au închis pe cei care reprezentau elita românească și să nu putem vorbi la modul imparțial despre cine a fost Mircea Vulcănescu, despre cine a fost Radu Gyr, despre cine a fost Petre Țuțea… Mai mult, nu le ajunge că au trecut sub oboroc subiectul, dar l-au dus și în direcția împiedicării recompensării urmașilor celor care au fost închiși în închisorile comuniste”,
Bogdan Cărăușu, președintele Asociației ”Scut botoșănean”
La cinci ani de la debutul competiției, a crescut numărul participanților, dar și calitatea lucrărilor, în special la secțiunea Eseu.
”Noi înșine, cei care am citit literatura despre închisorile comuniste, nu observăm unele amănunte așa cum le observă ei astăzi. Mă încântă acest lucru pentru că ne arată că acest concurs poate continua ca idee, pentru că generațiile care vin aruncă o nouă lumină asupra temei. De aceea fiecare ediție este nouă cumva, chiar dacă suntem la al cincilea an. Copiii care află pentru prima dată de subiect observă din punctul lor de vedere ce a însemnat acest moment al poporului român”,
Bogdan Cărăușu, președintele Asociației ”Scut botoșănean”
Pe parcursul anilor, mai spune Bogdan Cărăușu, s-a observat și o schimbare în atitudinea profesorilor. La început reticenți, astăzi tot mai mulți manifestă deschidere și răspund cu mai multă răbdare cerințelor elevilor.
”Era și normală reticența profesorului, este un subiect mai dificil, din cauza sistemului în care trăim și care îl face să fie reticent. Dar până la urmă este un subiect istoric, face parte din istoria noastră și nu putem să îl renegăm și să îl tratăm ca și cum ar fi doar o perioadă neagră. Deși, da, este o perioadă neagră, dar de sacrificiu. Observ o deschidere mai mare la profesori, dar cred că și datorită copiilor care s-au implicat în fiecare an. Alături de copii descoperă și ei mai multe despre acest subiect”,
Bogdan Cărăușu, președintele Asociației ”Scut botoșănean”
Pornit inițial cu o singură secțiune, cea de arte plastice, concursul dedicat sfinților închisorilor a adăugat, din al treilea an, și componenta de eseu, pentru ca peste încă un an să se deschidă și elevilor care se exprimă mai bine prin poezie.
”Având în vedere anul 2020, în care nu am putut să ne desfășurăm, dorim deocamdată să continuăm cu ce suntem acum. Aveam în vedere și teatrul, dar e un proiect mai complicat, trebuie să gestionăm altfel bugetul. Le mulțumesc celor care s-au implicat, care chiar dacă au preferat să fie anonimi, au sprijinit financiar acest proiect, sunt premii destul de mari la acest concurs, cum se spunea, sfinții își plătesc singuri premiile la concurs”,
Bogdan Cărăușu, președintele Asociației ”Scut botoșănean”
A obținut Premiul I la secțiunea Eseu a concursului ”Sfinții închisorilor”. Este la prima participare și recunoaște că este pasionat de istorie, dar că a fost atras și de tema propusă.
Ștefan-Eduard Poraicu a învățat la Liceul Național ”A.T.Laurian”, unde tocmai a absolvit clasa a XII-a. Se pregătește pentru bacalaureat, după care va urma Facultatea de Istorie, dar privește și către cea de Drept.
”Sfătuiesc pe fiecare individ în parte să aibă contact cu istoria neamului său, pentru că este un lucru în primul rând nobil. Pe lângă faptul că m-a interesat subiectul, am o pasiune pentru acest domeniu, pasiune inspirată și de jertfa, de capacitatea și de posibilitatea de a deveni martir, nu neapărat în credința creștină, ci prin posibilitatea fiecărui individ, indiferent de locul în care se află și indiferent de religia în care o are, de a se jertfi pentru neamul său și pentru binele semenilor”,
Ștefan-Eduard Poraicu, Premiul I la concursul ”Sfinții închisorilor”
Ștefan spune că a cunoscut personal oameni care au trecut prin perioada respectivă, dar că nu s-a limitat la atât. A parcurs bibliografii și, mai ales, nu s-a mulțumit cu ce a învățat la școală.
”Este adevărat că este o problemă cu învățământul și cu modul în care este predată istoria la școală. Din ceea ce am văzut eu, când vine vorba despre comunism, elevii sunt destul de descurajați în a relua subiectul parte în parte și de a-l cerceta. Ar trebui ca profesorii să cultive un interes din partea elevilor și să arate că în spatele fiecărui text uscat de istorie, oricărui eveniment care pare departe de noi se află un om care este asemenea persoanei noastre. Indiferent de felul în care vorbim, omul de astăzi, omul de acum 800 de ani, omul de acum 1000 de ani, este asemănător. Este o teorie generațională în sociologie, numită Strauss-Howe, care relevă faptul că într-un anumit ciclu de ani – 100 - umanitatea trece prin diferite etape. După o perioadă de criză urmează o perioadă de stabilizare care este caracterizată de practici totalitate. Acum revine fiecărei generații în parte și fiecărui individ să țină frâiele libertății și să nu lase jertfa celor din trecut să ajungă în neant.”,
Ștefan-Eduard Poraicu, Premiul I la concursul ”Sfinții închisorilor”
Liceu:
Premiul I - Elisa Hăpăianu – Colegiul Național ”A.T.Laurian” Botoșani
Premiul II: Nectaria Rasiga - Seminarul Teologic ”Sf. Gheorghe” Botoșani
Premiul III: Pădureț Nechifor - Seminarul Teologic ”Sf. Gheorghe” Botoșani
Premiul III: Amalia Nicola Chiriac - Colegiul Național ”A.T.Laurian” Botoșani
Premiul Special: Teodora Ursu –Liceul Pedagogic ”Nicolae Iorga” Botoșani
Gimnaziu:
Premiul I: Karina Muscaliuc – Liceul de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani
Premiul II: Abi Livanu - Liceul de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani
Premiul III: Alexia Puiu - Școala Populară de Arte Botoșani
Premiul III: Daria Livadaru – Lunca
Premiul Special: Ciprian Roman – Palatul Copiilor Botoșani
Premiul I: Ștefan-Eduard Poraicu – Liceul Național ”A.T.Laurian”
Premiul II: Giulia Hrimiuc – Liceul „Dimitrie Cantemir” Darabani
Premiul III: Sebastian-Marian Leonte – Liceul Teoretic ”Grigore Moisil” Tulcea
Premiul I: Lucian-Mihai Pintilie – Seminarul Teologic ”Sf. Gheorghe” Botoșani
Premiul II: Mihai-Adrian Dîrmoi - Seminarul Teologic ”Sf. Gheorghe” Botoșani
Premiul III: Emanuela Mihăică - Școala Tămășeni, județul Neamț
”Istoria poate fi definită drept știința care studiază faptele și evenimentele trecutului, axându-se și concentrându-se asupra dezvoltării treptate a fenomenelor rezultante ale naturii umane, anume evoluțiile și schimbările societății omenești, alături de multe alte discipline conexe, precum psihologia, sociologia, filozofia sau economia, analizând, chestionând, descriind și evidențiind modelele specifice ale unor relații de cauzalitate (cauză – efect), spre reconstituirea pură a faptelor, în căutarea nobilului și “prea-murdarului” adevăr. În consecință, istoria a devenit și va deveni deseori ținta mistificării, atât ca urmare a dificultății intrinseci a interpretării izvoarelor istorice (lipsă de informații, lipsă de surse, dezbateri, diferențe de opinii, divergențe), cât și într-o manieră relativ ironică, ca urmare a esenței individului, pe care ea însăși dorește să o dezlege, însă într-un mod descriptiv (concret, în forma pură a manifestațiilor), față de, spre exemplu, idealul normativ propus de filozofie (ce încearcă să clarifice problema naturii umane prin raportarea la un ideal), căzând deseori pradă politizării și conflictului de interese, ștergându-se orice urmă de adevărăciune și instalându-se o frăgezime a virtuții și o biruință a vicisitudinii. Ce rămâne lumea, așadar, pentru indivizii cu ambiții și înzestrare, dacă nu un câmp de luptă al voinței, al dorințelor și al motivelor, climatul social nefast facilitând perioadele de criză, conflictul și angrenajul dictaturii?
Anii postbelici (anii de după cel de-Al Doilea Război Mondial, desfășurat în perioada 1939-1945) au fost martori instaurării negrei tribulații a secerei și a ciocanului (în sine, un simbol ruso-ortodox, deturnat de instigatorii comuniști spre facilitarea instaurării noii “religii” de stat – de ținut cont că bolșevicii urmăreau, în a lor schemă dictatorială, radierea formelor și cultelor spiritual-religioase, în favoarea ateismului militant, așa-zis “ateism științific”), răstimp caracterizat de opresiunea sovietică, de fenomenul reeducării din închisorile comuniste (de luat în calcul problema “Sfințiilor Închisorilor”, Fenomenul Pitești, Reeducarea de la Aiud), de tumultoase acțiuni ale dizidenței, de instaurarea național-comunismului sub ciubota ceaușistă și de finala destrămare a gigantului roșu.Disidența anticomunistă s-a remarcat prin lupta împotriva regimului sovietic, de către indivizi și persoane din diferite clase sociale - studenți, intelectuali, țărani, politicieni ș.a. care, prin diferite mijloace (proteste, revolte, greve, rezistențe armate în munți) aveau să se califice în analele Securității drept "dușmani ai poporului". Soarta acestora și multora din plapuma fondului etno-lingvistic român a fost aruncarea în lagăre de muncă silnică, internarea "bună-voită" în spitalele de psihiatrie, condamnarea la ani grei de închisoare (Sighet, Gherla, Aiud, Pitești, Râmnicu-Sărat) și un întreg val de suferință, care a dat naștere, printre ai efemerității torționari și funcționari, de eterni sfinți și revoluționari”
(Fragment din lucrarea ”Sfinții Închisorilor -Vrăjmașii Vremurilor”, de Ștefan-Eduard Poraicu – Premiul I secțiunea Eseu)
Moștenire
Ne-au legat în lanțuri groase,
Ne-a intrat în carne gerul,
Ne-a ajuns rugina-n oase,
Ne-a tăiat la mână fierul.
Pentru voi, copiii țării
Toată jalea noastră plânge,
Ca să nu ne dați uitării,
Ne-a intrat rugina-n sânge.
Noi ne-am înșirat în cartea
Veșniciei și-a-ndurării;
Voi să nu ne scrieți moartea
În zapisul nepăsării!
Că-n pământ pe sub călcâie,
Rânduit a fost de soartă,
Mir și smirnă și tămâie
Scuipă carnea noastră moartă.
Vă lăsăm de moștenire
Libertatea și pământul;
Noi murim spre pomenire,
Vă rămâne legământul:
Nu vă temeți de pieire,
Că întâi a fost Cuvântul.
(Lucian-Mihai Pintilie, Premiul I secțiunea Poezie)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
