După calvarul îndurat ani de zile prin spitalele din România, medicii i-au dat o veste cruntă: sigura soluție pentru el este amputarea piciorului.

”Ținem strâns legătura atât cu medicul care s-a ocupat de el cât și cu Mihăiță. Din păcate, nu au existat alte soluții pentru el. Deși nu a fost o decizie ușoară, Mihăiță a înțeles că singura lui șansă este că piciorul să îi fie amputat”, spun reprezentanții Asociației Speranță pentru România, cei care s-au ocupat de cazul lui Mihăiță.

Amputarea nu înseamnă că tânărul de 20 de ani a scăpat de cancerul osos. Medicul a recomandat că Mihăiță să înceapă cât mai repede chimioterapia. S-a luat legătura și cu primarul localității pentru a se găsi pentru Mihăiță cea mai bună soluție în acest sens.

De la o durere la picior...

Totul a început în urmă cu trei ani de zile, când Mihăiță avea 17 ani. Au început dureri la piciorul drept. A crezut că este de la muncă, fiind de la sat era obișnuit cu muncă la câmp.

Durerile au devenit atât de intense încât părinții au decis să îl ducă la doctor. În prima fază au ajuns la Botoșani, unde doctorul doar s-a uitat la piciorul lui, fără să îi facă nici o consultație, spunând că este o ciupercă și să meargă acasă. Părinții au insistat să li se spună un diagnostic, iar medicul i-a scos efectiv afară din cabinet, pe motiv că nu are timp de discuții și are și alți pacienți de consultat.

Ajuns acasă, durerile au continuat, părinții au decis să îl ducă la Iași. Aici i s-au făcut diferite investigații medicale, fără a li se explica nimic părinților și au fost trimiși acasă, totul nefiind ceva grav.

 În final piciorul a ajuns să se umfle. Primarul comunei de care aparține localitatea George Coșbuc, din județul Botoșani, un om cu o inimă mare, sensibil la suferință lui Mihăiță, a mers cu el personal și pe cheltuiala proprie la București la Spitalul Militar. Aici a fost diagnosticat cu cancer osos, a fost operat și a făcut chimioterapie. Mihai s-a simțit mai bine și s-a întors acasă. Un an și jumătate totul a fost bine. În decembrie anul trecut, de Sărbători, piciorul a început să se umfle din nou.

Mihai, părinții lui, sora lui, a început să sune la Spitalul Militar, ca să fie primit pentru noi investigații, tratament sau operație dacă va fi nevoie. Din păcate, de 7 luni de zile este tot amânat pe diferite motive: ba că nu este grav, ba că nu sunt locuri etc.

Mihai provine dintr-o familie foarte simplă, cu resurse financiare extrem de limitate și cu mai mulți copii. Familia trăiește din alocația copiilor, iar părinții lucrează cu ziua prin sat. Părinții nu și-au permis să meargă cu el la un spital privat și au sperat că va fi ajutat de un spital de stat, dar degeaba, timpul a trecut, iar acum situația lui Mihai este extrem de gravă…

Părinții s-au văzut fără nici o soluție, în final au chemat preotul satului să îl împărtășească pe Mihai. Acesta când a văzut tumora și-a pus mâna la ochi, fiind o imagine greu de suportat.

Asociația Speranța pentru România s-a sesizat și, prin președintele Samuel Negoiescu, s-a deplasat de urgență acasă la Mihăiță în localitatea George Coșbuc, din județul Botoșani.

Pe 19 august, Mihăiță a fost la București la o clinică privată. Medicul care l-a consultat nu a dorit să intervină în situația lui, care era una foarte complicată, și a recomandat să meargă la doctorul care l-a operat în prima fază. Având în vedere că erau în București, au mers până la Spitalul Militar. Nu l-au găsit nici de dată această pe doctor, și după toate insistențele un medic rezident a promis că va reveni cu un telefon până vineri, după ce va lua legătura cu doctorul care l-a operat.

”Din păcate, nimeni nu a mai răspuns la telefon nici până în ziua de astăzi. Practic, Mihai este lăsat să moară…”, spuneau reprezentanții Asociației Speranța pentru România.

Asociația Speranța pentru România a găsit o altă varianta în Timișoara. S-a luat legătură cu un doctor din Timișoara, căruia i-a fost prezentat cazul.  

Pe 26 august 2022, lui Mihăiță i s-a amputat piciorul.