Ani la rând, dr. Bogdan C.S. Pîrvu a studiat psihopatologia în raport cu creativitatea. Potrivit studiilor ce poartă semnătura medicului psihiatru care activează în prezent în cadrul Secției de Psihiatrie a Spitalului Mavromati Botoșani, "poeţii şi prozatorii au o mult mai mare probabilitate de risc psihopatologic, în comparaţie cu populaţia generală şi cu alte profesii creatoare - aceasta, pentru că ei se bazează pe "viziunea personală", iar ea solicită o trăire subiectivă, câtă vreme savantul are nevoie de stabilitate".

”Medicul ar trebui să ştie mai multă psihologie, psihologul să cunoască şi medicină, iar preotul să ştie şi din una şi din cealaltă”

Medicul psihiatru Bogdan C.S. Pîrvu demonstrează că "artele tolerează cu mai mare uşurinţă excentricităţile sau comportamentele iraţionale şi, de fapt, unicitatea e "marca înregistrată" a artistului". E de ajuns să ne gândim la Hölderlin, Nietzsche, Dali, Kafka, personalităţi complexe, genii al căror destin s-a situat la limita dintre nebunie şi creativitate. 

Ieşind din sfera strict academică, a cercetării şi a ineditului studiilor, avem de a face cu o lume poate mult mai provocatoare. Stresul şi emoţiile negative sunt cele care apasă cel mai mult asupra sănătăţii şi aşa precare a botoşănenilor, mai ales atunci când vorbim despre oameni cu o educaţie medie şi submedie. Specialiştii vorbesc din ce în ce mai des despre hipertensiune, diabet, infarct, suferinţe fizice agravate de stres şi de un mediu social tot mai distructiv.

În mediul rural în special, cazurile de suicid au devenit aproape o obişnuinţă. Persoane care acumulează ani la rând suferinţe ce depăşesc pragul de suportabilitate ajung să cedeze şi, înainte de a se interveni medical, sfârşesc în condiţii tragice.

Mai ales despre aceste drame care se petrec aproape zilnic în rândul populaţiei - de orice vârstă - am vorbit cu medicul specialist psihiatru Bogdan C.S. Pîrvu.

- Domnule doctor, societatea românească, iar cea botoșăneană nu face excepție, se află în mare derivă. Tineri care se prăbuşesc în depresie, bătrâni care îşi pun capăt zilelor, copii ale căror drame depăşesc orice închipuire. Relaţia cu psihologul, cu duhovnicul, este importantă la o persoană predispusă la depresie şi chiar la acte de suicid?

- Desigur, este foarte importantă. Dar până să ajungă la psiholog sau la medic e foarte important preotul. Deşi ar trebui să existe permanent o colaborare cu toţi trei. Şi medicul ar trebui să ştie mai multă psihologie, psihologul să cunoască şi medicină, iar preotul să ştie şi din una şi din cealaltă, ca să acţioneze în consecinţă.

- De o vreme, preoţii şi-au mai schimbat percepţia faţă de rolul psihologului. Cum se vede din partea cealaltă importanţa duhovnicului? Se întâmplă să trimiteţi pacienţii la preot?

- Eu îi mai întreb... Este o rubrică specială la noi, unde întrebi pacientul ce religie are. Majoritatea sunt creştin-ortodocşi. Întrebăm - deşi intrăm într-un subiect extrem de sensibil - ce părere au de Dumnezeu, dacă merg la biserică, dacă se roagă, dacă discută cu preoţii. Mulţi nu recunosc sau spun că se roagă, dar nu intră mai mult în amănunte. Eu, ca medic, nu pot să îndeplinesc şi rolul preotului. Eu, ca psihiatru, nu pot intra atât de mult în amănunte cum intră psihologul.

”Ca şi cu dragostea, nu poţi forţa o femeie să te iubească, la fel, nu poţi forţa un om să creadă în Dumnezeu”

- Ne întoarcem la conlucrarea dintre medicină şi spiritualitate, aşadar.

- Eu am făcut şi master în psihologie, dar tot trimit pacientul la un examen psihologic. Ei acolo încep să se destăinuie mult mai mult decât la psihiatru. Iar la preot ar trebui să se destăinuie şi mai mult. Tocmai am aflat de la psihologul Lenuş Gurguţă, cu care eu colaborez, că sunt tot mai mulţi preoţi care au obţinut competenţe de psihoterapie, tocmai pentru a şti mai multă psihologie, întrucât se confruntă cu multe cazuri de genul acesta.

- Se manifestă altfel persoanele care nu cred în Dumnezeu?

- Ţine mai mult de personalitate... Ca şi cu dragostea, nu poţi forţa o femeie să te iubească, la fel, nu poţi forţa un om să creadă în Dumnezeu.

- Medicii spun că în urmă cu jumătate de secol hipertensiunea arterială aproape că nu era cunoscută. La fel bolile de inimă. În psihiatrie cum e? Ce s-a schimbat în ultima jumătate de secol?

- Acum depresia este mult mai frecventă, din cauza factorilor care conduc la această boală. Şomajul, lipsa unui loc de muncă... Depresia ar fi astăzi pe locul doi, după hipertensiunea arterială, care este în zilele noastre cea mai frecventă boală. Există şi o legătură între acestea două. Vin în cabinet pacienţi cu depresii severe, dar care au şi probleme cardiace. Ei ajung direct la psihiatrie, chiar fără trimitere, şi descoperi că au şi hipertensiune arterială, iar la analize iese şi o glicemie mare, deci ne gândim şi la un diabet.

- Spuneți că o depresie poate declanşa o boală gravă, iar o boală gravă se întâmplă să vină la pachet cu o depresie?

- Sigur. Am colaborat odată cu un internist care a încercat toate tratamentele pentru a scădea tensiunea unui pacient. Când a văzut că nu reuşeşte, l-a trimis la mine. Acolo unde el nu a reuşit, a dat rezultate tratamentul psihiatric.

- În termeni mai pe înţelesul nostru, ce anume s-a petrecut cu acel pacient cu hipertensiune în aşa fel încât doar un psihiatru să îl poată trata în final?

- Pacientul era foarte stresat, ascundea şi o depresie mascată...

”De multe ori omul îşi creează boala”

- Înţelegem că soluţia se afla în el însuşi? Ce s-a schimbat, totuşi, în urma tratamentului pe care dvs., psihiatrul, l-aţi aplicat acelui pacient?

- Era o fire anxioasă, care făcea atacuri de panică frecvent, cu palpitaţii, transpiraţii, dureri, amplificarea simptomatologiei somatice. O simplă durere de cap capătă alte proporţii în unele situaţii.

- Deci până la urmă omul îşi este sieşi cel mai mare tămăduitor, dar şi cel mai puternic factor distructiv.

- Aşa este. De multe ori omul îşi creează boala, ştiţi cum se spune. Cu asta se luptă medicii în mai toate specialităţile. De aceea eu, ca psihiatru, consider că rolul psihologului este extraordinar de important.

- De curând aţi devenit „Doctor magna cum laude” în Ştiinţe Medicale, titlu obţinut la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj Napoca. Tema de doctorat este una cu totul neobişnuită în spaţiul românesc şi în mediul pdihiatriei, în genere, şi anume ”Psihopatologie şi creativitate. Abordare biopsihosocială”.

- Da, există o relaţie între psihopatologie şi creativitate. Asta a fost demonstrat prin studii ample. Noutatea pe care studiul meu o aduce este chiar această legătură.

- Cum aţi defini creativitatea? Este ea doar un privilegiu al geniului?

- Creativitatea nu se situează neapărat în zona geniului, acolo doar începe să mai apară ceva. Din punctul meu de vedere, e mult mai greu să scrii poezie, de pildă. Iar marii poeţi, din sfera geniilor mai ales, devin persoane introvertite, mai puţin comunicative, deseori apar simptome specifice unei patologii depresive.

- Persoana în cauză mai deţine controlul asupra propriilor manifestări?

- E cufundată în starea respectivă. Am demonstrat în teza mea pe larg acest lucru, m-am referit la poeţi, la dramaturgi, la scriitorii canonici.

- Cât timp aţi lucrat la această teză?

- Opt ani, din 2010 până în 2018. Este o muncă titanică. În 2010 am intrat patru colegi la doctorat la psihiatrie. Sunt singurul care a finalizat, restul au renunţat pe parcurs.

Născut pe 10 august 1984, Bogdan C.S.Pîrvu este absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie Iaşi, urmând rezidenţiatul la Spitalul de Psihiatrie Socola Iaşi. A obţinut titlul de doctor în Ştiinţe Medicale al UMF Cluj, cu o lucrare sub îndrumarea medicului Doina Cozman, şefa departamentului de Psihologie Clinică a Universităţii de Medicină şi Farmacie Cluj-Napoca, totodată şefa Clinicii Psihiatrice la Spitalul de Urgenţă Cluj. Despre teza de doctorat cu titlul ”Psihopatologie şi creativitate. Abordare biopsihosocială”, prof.dr. Doina Cozma spune că ”se distinge prin originalitatea pe care o degajă atât noutatea discursului, completitudinea socioculturală a cazuisticii, cât şi profesionalismul medical al diagnozelor”.

DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL