Două botoșănence diagnosticate cu cancer la sân, pe patul de spital: Stări de vomă, căderea părului

Reconstrucţia sânului oferă pacientelor posibilitatea de a se simţi normale, femei în adevăratul sens al cuvântului. Două botoşănence care s-au împrietenit pe patul de spital, la Institutul Regional de Oncologie, au povestit pentru „Ziarul de Iaşi“ ce înseamnă să primeşti diagnosticul de cancer de sân, care sunt stările care te frământă şi care sunt şansele de a reveni la viaţa de dinainte.

 

Maria, angajată într-o croitorie, şi Ana, angajată în domeniul bancar, se simt astăzi normale, chiar dacă ambele, mai bine de un an, nu au avut un sân.  „Normalitatea“ a revenit în luna februarie, atunci când medici ieşeni şi americani le-au reconstruit sânii extirpaţi, prin două intervenţii chirurgicale de „mare fineţe“, care au durat mai bine de opt ore. În timp ce unele paciente se tem şi ezită să-şi refacă sânii extirpaţi din cauza cancerului, cele două paciente au povestit că au intrat zâmbind în sala de operaţie, sperând că vor redeveni femeile de dinainte de a afla diagnosticul. Maria T., în vârstă de 46 de ani, a aflat că are cancer de sân în noiembrie 2014. Tumora se localizaze la sânul drept, nu durea şi la primele analize făcute la Botoşani nu a fost identificată.


„Era un singur nodul, dar în timp am început să simt un uşor disconfort, nu neapărat durere. Era ca un fel de usturime, dar uşoară. Când am ajuns aici la institut, am aflat că situaţia nu prea este în regulă. Atunci am stabilit împreună cu medicul că trebuie operat. Bineînţeles că diagnosticul m-a speriat. M-a dat peste cap o vreme, dar cu ajutorul psihologului de aici, al familiei, au trecut şi momentele grele“, a povestit botoşăneanca.

 


Pentru ea, chimioterapia a fost cea mai cumplită etapă din schema terapeutică. Se simţea rău, acuza stări de vomă, nu suporta mirosul de mâncare sau de diferite produse. Părul i-a căzut odată cu şedinţele de chimioterapie, dar acum i-a crescut chiar mai des decât înainte.


„Mastectomia am făcut-o la o lună şi ceva după ce am fost diagnosticată. Înainte de operaţie, am avut un coşmar. Am visat că ies din operaţie şi că am pus mâna pe sân şi nu îl mai aveam. Chiar aşa s-a întâmplat după operaţie. Când am deschis ochii şi am pus mâna, am simţit că nu mai am sânul. Atunci a fost coşmar pentru mine“, a relatat pacienta.

 


Maria a trecut în timp peste şocul senzaţiei sânului lipsă. Raportându-se la bolnavii pe care i-a mai văzut, după o vreme, botoşăneancă a început chiar să se simtă norocoasă pentru că a reuşit să scape de cancer. Medicii i-au explicat de la început că îşi poate reface sânul prin programul derulat gratuit de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Procedura propriu-zisă a făcut-o în urmă cu trei săptămâni, atunci când la IRO au fost efectuate două reconstrucţii mamare cu ţesut propriu. Pacienta a povestit că a simţit că a renăscut atunci când şi-a văzut noul sân. „Când au venit medicii şi mi-au ascultat sânul cu un aparat special, când am auzit vasele de sânge, am avut sentimentul că în corpul meu a renăscut ceva. După 10 ore de operaţie, am renăscut“, a conchis botoşăneanca. Ana V. a fost diagnosticată cu cancer tot la sânul drept în aprilie 2013, când avea 37 de ani. Tot atunci s-a şi operat şi a urmat şedinţe de chimioterapie pentru distrugerea tuturor celulor canceroase. Efectele secundare ale terapiei - căderea părului, starea generală proastă - au bulversat-o pentru o perioadă, dar în cele din urmă le-a luat ca atare.


„În familie nu am avut antecedente. În perioada aceea eram în divorţ. Am mers la medici să văd ce se întâmplă pentru că mă durea. Ginecologul şi medicul de familie spuneau că este o problemă hormonală“, a povestit pacienta.


Timp de aproape trei ani, până când şi-a refăcut sânul, Ana a folosit o proteză specifică, indicată femeilor care suferă o mastectomie totală. Însă în anumite momente a simţit că proteza o dezavantajează. „Proteza este un impediment pentru că trebuie să ai mereu bluza până în gât, încheiată până sus, să nu ai decolteu. După mastectomie, locul în care se afla sânul este plat, ca în palmă. Dacă îţi pui proteza, trebuia să ai grijă să nu te apleci, dacă te apleci trebuie să o ţii cu mâna, pentru că, fiind grea, tinde să cadă şi se vede locul drept“, a relatat Ana.


Botoşăneanca a povestit că nu s-a temut deloc să-şi refacă sânul pierdut şi că a intrat cu zâmbetul pe buze în sala de operaţie, ştiind că după intervenţie va redeveni femeia de acum trei ani.


„Nu ne-am temut niciuna dintre noi de operaţie. Aici, la institut, am cunoscut o doamnă de 67 de ani care şi-a refăcut sânul pe care am felicitat-o pentru curajul pe care l-a avut pentru că sunt femei mai tinere care nu au curajul acesta. Ea a fost diagnosticată în ’90 şi după 26 de ani a venit la reconstrucţie pentru că vrea să se vadă normală. Exemplul ei ne-a dat curaj. Sunt femei care spun că ce rost mai are să te chinui cu o altă operaţie, pentru că iar se fac tăieturi, iar apare durerea. Dar de ce să stai aşa, incompletă, şi să-şi dea coate unul, altul, că «uite, îi cade sânul colegei»“, a concluzionat Ana.

 

Cele două paciente vin acum periodic la IRO pentru controale de specialitate. În următoarele şedinţe, medicii le vor reface mamelonul şi areola. Tehnica medicală prin care li s-au reconstruit sânii a fost folosită pentru prima dată la Iaşi, în februarie. Re¬construcţia sânilor s-a făcut cu ţesut propriu în intervenţii care au durat mai bine de opt ore.


„Pentru reconstrucţia sânului s-a folosit piele, grăsime, muşchi din zona abdominală care au fost reataşate la vasele de pe cutia toracică, cu ajutorul microscopului. Este o operaţie foarte fină şi delicată prin care sânul refăcut este mai apropiat de senzaţia sânului normal. Pentru prima intervenţie s-a stat în sală opt ore“, a subliniat Daniel Murariu, chirurg plastician stabilit în SUA.


IRO derulează din septembrie 2014 programul de endoprotezare mamară, prin care pacientele care au suferit o mastectomie îşi pot reface gratuit sânul pierdut. Conform medicilor, refacerea ţesutului mamar se poate realiza imediat după îndepărtarea sânului, în aceeaşi operaţie, sau la un interval de timp, în funcţie de stadiul cancerului şi de tratamentele complementare.


„Reconstrucţia imediată începe la operaţia de îndepărtare a sânului. Se adresează, în general, pacientelor cu stadiu incipient (stadiul I) fără alte probleme de sănătate asociate. Reconstrucţia secundară se face la un interval de timp (luni, ani) de la operaţie şi de la tratamentele asociate. În general, se aşteaptă minim 6 luni până la un an de la chirurgie sau radioterapie pentru a permite ţesuturilor să se cicatrizeze. Sânul poate fi refăcut prin trei tipuri de procedee: folosind implante, folosind propriile ţesuturi sau folosind o combinaţie de ţesuturi proprii şi implant“, a explicat profesorul Dragoş Pieptu, chirurg plastician în cadrul IRO.