Dosarul „Actorul” – Securitatea, cu „Dobrin” şi „Căprioara”, pe urma Bananelor de la Cântarea României

 

„Deasupra SUA cer senin, deasupra URSS, Cer-Nobâl, datorită exploziei nucleare”. Este unul dintre bancurile care cu trei ani înainte de revoluţie au determinat Inspectoratul Judeţean de Securitate de la acea dată să constituie un nou dosar de urmărire informativă unui botoşănean. Alături de glumele pe seama Uniunii Sovietice omul mai avea o mulţime de nemulţumiri, de la lipsa alimentelor din… alimentară, la fotbaliştii care sunt amatori şi nu profesionişti. Erau lucruri inadmisibile pentru regimul comunist de la acea dată.

Securitatea dosarul Actorul

Dosar născut din bancuri, comentarii duşmănoase şi piese de teatru

Aşa s-a născut în 1986 dosarul „Actorul”. Din 29 octombrie 1986 şi până în apropierea revoluţiei, pe 10 decembrie 1989, între coperţile dosarului s-au adunat nici mai mult, nici mai puţin de 31 de piese. Şi nu era vorba decât de un învăţător de la Casa de Copii Pomârla, Gheorghe Iavorenciuc, care la data declanşării informative nu împlinise încă 30 de ani. Securitatea oraşului Dorohoi, cu aprobarea şefului Securităţii Judeţene, lt.col.Gheorghe Mija, a ticluit un amplu plan de măsuri pentru anihilarea mult prea îndrăzneţului cadru didactic. „Iavorenciuc Gheorghe face afirmaţii negative la adresa politicii interne şi externe a partidului şi statului nostru, a condiţiilor de viaţă şi de muncă din ţara noastră, cu privire la modul cum este organizat procesul de învăţământ. Are preocupări literare şi artistice şi încearcă să strecoare unele idei necorespunzătoare în conţinutul unor piese de teatru pe care le compune”, se arată în planul de măsuri alcătuit pentru urmărirea informativă a „Actorului”. Planul în cauză conţinea şase puncte. Trei dintre acestea priveau apelarea la informatorii „Paul”, coleg de muncă, „Bacău”, prieten şi „Şoimul”, care trebuiau să afle tot ce face Iavorenciuc, dacă „face afirmaţii duşmănoase la adresa politicii interne şi externe a partidului” sau „pentru a stabili comentariile politice ce le face Iavorenciuc Gheorghe cu prilejul unor evenimente politice interne şi externe, dacă are preocupări de a audia şi colporta ştirile posturilor de radio reacţionare din Occident”. Planul mai prevedea efectuarea de investigaţii complexe la locul de naştere şi la domiciliu, unde trebuiau descoperite inclusiv pasiunile şi viciile, introducerea unor mijloace de ascultare la domiciliu şi locul de muncă. Răspunzători de tot acest plan erau mr.Constantin Ciubotaru, şeful Securităţii Dorohoi, lt.maj.Ioan Muha şi cpt.Artmeie Sturz.
Dosarul Actorul banc Cernobil

"Actorul"? Un om perfid care stă cu picioarele pe catedră

A urmat astfel o serie incredibilă de turnătorii, unele dintre acestea fără nici o legătură cu dosarul, cu regimul comunist sau cu convingerile politice ale… „Actorului”. „În loc se preocupe în timpul serviciul cu elevii pentru a se pregăti la lecţii, să le verifice cunoştinţele, acesta în repetate rânduri joacă şah în clasă şi le permite să părăsească orele de studiu în scopuri nejustificate părăsind chiar şi curtea şcolii umblând prin comună nejustificat. Fapt pentru care parte din aceşti elevi au rezultate slabe”, se arată într-o notă informativă cu exprimări deficitare trimisă de sursa „Oana” în seara zilei de 28 mai 1989. Aceasta a fost precedată de o alta, cam pe acelaşi ton. „Este un om perfid, nu ia atitudine corespunzătoare la clasă, nu suportă să i se facă observaţii de către cadrele didactice cu experienţă, de mai multe ore în cancelarie, prin curtea şcolii, a fost auzit zicând bancuri faţă de colegii săi (…). Este responsabil cu teatrul la nivelul şcolii şi sursa a auzit că a realizat nişte piese. Este foarte mândru, se crede foarte capabil şi priveşte lumea de sus. A fost o perioadă când stătea cu picioarele pe catedră, iar elevii erau puşi să-i lustruiască pantofii”, informa „Cornelia” în martie 1989.

"Bananele" care au îngrijorat Securitatea

De altfel, Securitatea a dat o atenţie deosebită preocupărilor literar-artistice pe care Gheorghe Iavorenciuc le avea în acele vremuri. Fostul organ de represiuni comunist s-a alarmat în 1988 – 1989 când „Actorul” compusese piesa „Banane”  care a fost prezentată la Teatrul de Păpuşi „Vasilache” în cadrul Festivalului „Mihail Sorbul”. „În piesă este vorba despre un student lipsit de posibilităţi materiale care avea loc de cazare într-un parc, iar toţi cei care-l cunoşteau, îl vizitau, îi aducea în dar banane”, aducea „Paul” la cunoştinţa securiştilor. Aceeaşi sursă mai informa şi că Iavorenciuc a compus şi piesa „Kamikaze” cu care a obţinut locul II pe ţară la Festivalul Naţional „Cântarea României”. Tot „Paul” transmitea că „Actorul” petrece mult timp în bibliotecă, citeşte foarte mult şi este o fire retrasă, distantă.
Piesa cu studentul sărac nu era altceva decât o transcriere a gândurilor autorului. Acest lucru este dovedit de o notă informativă transmisă de Gheorghe Racu în 1988. Acesta a fost la şcoală pentru a se interesa de situaţia surorii sale Fănica şi a redat o discuţie pe care a purtat-o cu învăţătorul. „Acesta a spus că în prezent copiii au condiţii bune de învăţătură, însă este mai greu când termină şcoala că statul nu mai asigură posturi pentru tineret şi peste câţiva ani toţi vor avea liceul la bază şi fără liceu nu va putea lucra nici în zootehnie, la îngrijit animalele”, arată Gheorghe Racu.

Filme proaste, fotbal cu amatori

„Actorului” nu îi plăcea însă mai nimic din ce se întâmpla în România la acea dată, de la filme, la … fotbal. În mai 1987, foarte activul turnător „Ion” a completat la repezeală o notă informativă, îngrijorat fiind că „Actorului” îi cam displac filmele româneşti. „Sursa informează că în jurul datei de 4 mai 1987 Iavorenciuc Gheorghe, educator la casa de copii Pomârla, printre altele a afirmat că filmele româneşti sunt foarte slabe iar de multe ori în loc de filme introduc alte emisiuni”, aducea „Ion” la cunoştinţă, precizând totodată că „nu mai erau alte persoane de faţă” la discuţia în cauză. „Acesta a afirmat că în ţara noastră nu sunt condiţii pentru a practica un fotbal serios deoarece nu avem jucători profesionişti”, informa „Căprioara” în iulie 1987.

Dosarul Actorul filme
CITEŞTE ŞI:
 “Marinescu” – dosarul de la Securitate al unui primar PDL recrutat dintre băncile şcolii

"Dobrin" băgat în joc de şeful Postului de Miliţie

Inclusiv plt.maj. V.Babalan, şeful Postului de Miliţie Pomârla îl supraveghea atent pe Iavorenciuc. „A apreciat pozitiv condiţiile de viaţă de la sate, însă face afirmaţii negative cu privire la condiţiile de viaţă de la oraş”, se menţiona într-o notă de analiză întocmită pe 13 mai 1987 de plt.maj.V.Balaban. Şeful Postului de Miliţie a stabilit şi două măsuri: „instruirea şi dirijarea în continuare a surselor Ion Şi Pandelescu pentru a discuta cu cel în cauză în vederea stabilirii ce comentarii face în legătură cu unele hotărâri de partid şi de stat, la adresa nivelului de trai din ţară, dacă nu audiază şi colportează ştiri de la posturile de radio străine” şi „cu ajutorul sursei Dobrin se va stabili discuţiile care le poartă pe linie de învăţământ, dacă nu discută negativ la procesul de învăţământ”.
În 1987 Gheorghe Iavorenciuc a efectuat o excursie în URSS. Cum numai cu un an înainte Securităţii i se raportase că acesta spunea un banc despre dezastrul de la Cernobâl, s-a dorit să se afle părerea învăţătorului despre Uniunea Sovietică. Zis şi făcut, sursa „Paul” a discutat pe stradă cu excursionistul care l-a întrebat direct cum a fost în URSS. „El a răspuns: «a fost foarte frumoasă şi instructivă această excursie deoarece mi-a lărgit orizonul cultural, artistic şi am văzut şi învăţat multe lucruri bune şi frumoase care mă vor ajuta pe viitor să-mi desfăşor activitatea bazat şi pe aceste noi surse de cunoaştere»”.

Dosarul Actorul nota MilitieCITEŞTE ŞI:
 Sindicalistul turnător de la LSI şi Palatul Copiilor 

Securitatea declanşează "influenţarea pozitivă"...

După aproape trei ani de supraveghere atentă, spre sfârşitul verii din 1989, securiştii ajung la concluzia că percepţiile lui Iavorenciuc despre comunism pot fi modificate şi de aceea declanşează un amplu program de „influenţare pozitivă”. S-a apelat a oameni cu „ascendent moral” asupra „Actorului” care să-i schimbe părerile, dar şi la un ofiţer de Securitate care să-l întâlnească şi să-i spună că unele păreri negative emise de el la adresa statului şi partidului sunt neîntemeiate. De ce? „Deoarece datorită justeţii politicii partidului şi statului nostru, toţi cetăţenii se bucură de condiţii deosebite, de largi drepturi şi libertăţi, lucru ce nu există în ţările capitaliste”. Apoi urma înfierarea Occidentului. „I se va explica faptul că posturile de radio reacţionare din Occident fac propagandă împotriva ţării noastre, dar cei care fac asemenea lucru (aşa scrie – n.r.) sunt nişte trădători care şi-au vândut ţara pentru dolari şi nu trebuie luaţi în seamă”.

... Şi "Actorul" devine un comunist pozitiv

La două luni de la declanşarea procedurii „Actorul” deja parcă era alt om şi cel puţin oficial ajunsese să-l învinovăţească pe gestionarul de la magazin de lipsa unor produse de bază. „Iavorenciuc Gheorghe a făcut aprecieri pozitive în legătură cu acestea, nu a interpretat tendenţios unele realităţi social-politice din ţara noastră. S-au făcut apoi aprecieri cu privire la modul cum se face aprovizionarea cu produse alimentare la nivel de comună. Iavorenciuc Gheorghe a relatat că, dacă au fost unele neajunsuri în această privinţă, acestea s-au datorat modului iresponsabil în care unii cu funcţii de conducere la nivelul comunei au tratat aceste probleme şi că de sus se dau ordine şi indicaţii bune, însă din păcate sunt persoane care la niveluri mai mici nu-şi fac datoria”. Ca atare, pe 10 decembrie Ioan Muha închide dosarul „Actorul”.

Un dosar de rahat

„E un dosar de rahat, că pâinea e neagră, că ar juca Steaua mai bine dacă am fi în capitalişti”, spune acum Gheorghe Iavorenciuc despre dosarul „Actorul”. Gheorghe Iavorenciuc dosarul Actorul de la Securitate„Rahatul” acesta i-a blocat însă plecarea la Teatrul Mihai Eminescu, transmiţându-i-se clar că, până ce nu îşi revizuieşte comportamentul şi nu i se închide dosarul, nu va ajunge la oraş. „La Casa de Copii de la Pomârla ziceam bancuri şi am fost izolat vreo doi ani de zile, mi s-a spus mai bine mergi la Şcoala Hulubeşti. Toată ziua spuneam bancuri, ne venea să spunem bancuri, totdeauna erau nişte probleme, comunismul era activ, acum nu prea poţi să spui bancuri că n-ai la ce. Am fost chemat de multe ori, mi s-a atras atenţia, dar nu mi s-au pus unghiile în nu ştiu ce, în uşă, nu mi s-a strâns mâna în uşă, dar mi s-a atras atenţia”, afirmă Gheorghe Iavorenciuc. Acesta şi-a văzut dosarul abia în această toamnă, după ce în primăvara a făcut cerere în această privinţă la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). Acum sunt în desfăşurare procedurile de deconspirare a informatorilor „Ion”, „Dobrin”, „Şoimul”, „Căprioara”, „Paul” şi a celorlalţi aflaţi în dosar. Ioan Muha, cel care i-a instrumentat dosarul, a candidat în 2012 la Primăria Dorohoi, iar Dan Stâncescu, alt securist căruia îi apare numele în dosar, a ajuns director adjunct la fosta Direcţie a Muncii.

Sergiu BĂLĂŞCĂU 

CITEŞTE ŞI:
 Şeful Fiscului a turnat la Securitate – DOCUMENT