A fost o legendă a Dorohoiului. Un spirit liber, dar stăpânit de o imensă dragoste de oameni. A fost un ”om bun”, așa cum îl caracterizează toți cei care l-au cunoscut. Cu o vorbă bună pentru toată lumea, cu zâmbet și lumină pe chipul care tămăduia și cea mai adâncă tristețe.

Nicolae Corneliu Ignat și-a iubit cu ardoare fiul, pe care a așteptat să îl vadă mire. Și l-a văzut. La o săptămână de la nuntă s-a stins din viață.

”La 80 de ani și multe zile, după o lungă așteptare de aproape doi ani a momentului în care avea să mă vadă fericit și împlinit, profesorul pensionar Ignat Nicolae Corneliu a căzut!”,

anunțul trist al fiului profesorului.

Trupul neînsuflețit a fost depus la capela Catedralei Dorohoi, acolo unde cunoscuții, dar mai ales foștii elevi, au venit să își ia rămas bun de la cel care le-a fost mai mult decât profesor: le-a fost mentor, model, prieten, lecție de viață.

Mesajele celor care au primit trista veste sunt impresionante, dar lasă deopotrivă mărturie despre un dascăl adevărat și un om de înaltă ținută.

Scriitorul și profesorul universitar Paul Gorban i-a fost elev la Dorohoi. Și a învățat multe de la ilustrul profesor. ”Nu doar matematică”:

”O veste foarte tristă. Dumnezeu să-l aibă în lumină! Este omul de la care am învățat foarte mult în adolescență, nu doar matematică, ci și tango, vals, dar și pasiunea pentru jurnalism. Tristă veste”.

Și istoricul Gică Manole, cel care i-a fost coleg de liceu profesorului de mai târziu, a transmis un mesaj la aflarea tristei vești:

”Un admirabil coleg la Liceul Regina Maria… Un adevărat intelectual... Cu el se stinge, încet, marea generație a profesorilor dorohoieni… Noblețea l-a definit toată viața...”

”Vă mulțumim pentru tot: pentru vorbele bune, pentru blândețea cu care ne vorbeați, pentru sfaturi, pentru lecțiile de viață, pentru încurajări… pentru tot! Drum bun OM BUN… Bunul Dumnezeu este mai bogat cu un înger!”,

este un alt mesaj.

”Sprijinit în băț, cu un buchet de flori cumpărat din pensia lui…”

O întâmplare emoționantă s-a petrecut în ultimii ani ai vieții dascălului din Dorohoi. Daniela Toma l-a caracterizat astfel pe Profesor:

”Un bunic - al nostru, un dascăl al comunității, un cetățean - mândru de urbia lui! Un Om! - iscusit, plin de sfaturi, de povețe! Un om ce știa să aprecieze, un om ce simțea, chiar dacă poate nu-i vorbeai, un om curios dornic de cunoaștere, drept! - pentru dreptate și adevăr, un chip blând, cu o voce blajină, cu ochii mici, iscoditori, plini de bunătate... Încă îl văd pe alei prin oraș... cu ani în urmă, cu un aparat foto  agățat în umăr, schimbându-l apoi cu un toiag ce-i sprijinea bătrânețea... Îl revăd încă. ...Cum mulți îl vor revedea prin clasă... foștii elevi, vecinii, vrând să-i dea binețe. Telefonul zadarnic îi va suna. Nu mai ești, Domnule profesor! Îți mulțumim că în zborul dvs. pe acest pământ ați avut un gând, o vorbă bună, o notă, un reportaj, o poză, un zâmbet și o lacrimă pentru dorohoieni! Zbor lin în pace și lumină, suflet bun și blând! Respect,ne veți lipsi!”

Tot Daniela Toma a relatat în cuvinte încărcate de emoție întâlnirea cu marele Profesor:

”Nu mi-a fost profesor, nici rudă.... Iubesc orașul meu, concetățenii. EL, domnul profesor, e unul dintre puținii oameni cu care conversam rar... aproape deloc…

Într-o zi m-am trezit cu el. Lucram la grădiniță ca bucătar. Sprijinit în băț, cu un buchet de flori cumpărat din pensia lui, voia să mă cunoască. ”Să vadă cu ochii lui” cine face în bucătărie așa minuni. Odihnă în pace!”.

Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în pace!

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: