Doliu la colegiul unde tinerii morți în accidentul de la Suceava au fost elevi: Tudor și Rudolf au pierit pe loc, în tragedia provocată de botoșănean

Este doliu la colegiul unde Tudor și Rudolf au învățat. Aflați la școala de șoferi, tinerii de 18 ani au murit în tragedia provocată de tatăl sinucigaș, la Suceava.

 

Abia împliniseră 18 ani

 

Cei doi tineri de 18 ani se aflau în mașina de Școală, alături de instructorul lor în vârstă de 76 de ani. Toți trei au murit pe loc. Mașina lor a fost izbită de bărbatul din Botoșani care a provocat intenționat accidentul.

 

Accidentul de la Suceava a ucis cinci persoane, pe Tudor, pe Rudolf și pe instructorul lor, dar și pe Daniel și pe unul dintre fiii săi.

 

Fetița cea mare și celălalt frățior au supraviețuit impactului puternic și se află la spital în stare stabilă.

 

Tudor și Rudolf au murit pe loc. Cei doi abia împliniseră 18 ani și făceau școala de șoferi, alături de Marciuc Vasile, unul dintre cei mai pricepuți instructori din Siret.

 

La momentul tragediei, la volan se afla Tudor. Pe scaunul din dreapta se afla instructorul, iar în spate se afla Rudolf, fiul vitreg al acestuia. Acesta din urmă era elev la Școala de Subofițeri Jandarmi de la Fălticeni, informează stirilekanald.ro.

 

Doliu la Colegiului Tehnic „Lațcu Vodă” din Siret

 

Tinerii erau cunoscuți în orașul Siret și localitățile din jur. Tudor intrase la facultate și era cunoscut pentru rezultatele excelente la învățătură.

 

Bunica lui Tudor

„Făcea conducere ca să ia permisul, băiatul avea 18 ani și făcea liceul aici, a intrat la facultate. Era un copil foarte bun, băieții la 18 ani toți vor să ia permisul. Acum făcea traseul și apoi urma să aibă sala. Un copil, nici nu pot să vă spun, de nota 10.”

 

Cei doi erau proaspăt absolvenți ai Colegiului Tehnic „Lațcu Vodă” Siret. Un mesaj emoționant a fost postat pe Facebook de conducerea colegiului, pentru a comemora amintirea celor doi.

 

Câteodată viața ne pune rău la încercare: pentru o clipă împietrim și nu putem crede că realitatea este cea pe care o privim.

Câteodată inima ni se face bucăți de durere și neputință.

Câteodată trebuie să acceptăm nedreptatea și inevitabilul.

Din când în când trebuie să ne luăm rămas-bun de la suflete dragi care ne părăsesc.

Doar când nu mai suntem în amintirile și inimile celor dragi dispărem cu adevărat.

Veți rămâne mereu în gândurile și sufletele noastre, dragii noștri Rudolf și Tudor, copii minunați cărora am avut onoarea să le călăuzim pașii pentru un timp.

La fel de prezent veți fi și dumneavoastră, domnule Marciuc, un bun coleg și prieten.

Dumnezeu să vă odihnească pe toți în pace și lumină!”