Învățătorul Vasile Neamțu a plecat în eternitate. Născut în comuna Șendriceni pe 26 iulie 1938, din părinții Gheorghe și Catinca Neamțu, a urmat cursurile scolii primare din satul natal (Ghilea) avându-l ca învățător pe inimosul Gheorghe Crihan.

Un dascăl din stirpea aleasă a marilor învățători pe care acest tărâm i-a dat țării. 

”Pleacă o lume de excepție! Rămânem fără a pavăză, fără stâlpii susținători ai identității noastre... Dumnezeu să-i odihnească, alături de marile personalități ale neamului nostru românesc. Contemporanii noștri eminenți pot fi comparați cu acele stele strălucitoare pe care ochii le caută când răsar florile. Lumina lor ne întărește și ne înalță sufletul atunci când perfecțiunea lor se stinge”,

Pr. Teodor Ciurariu

Vasile Neamțu a urmat cursurile Școlii elementare de șapte ani din cadrul Scolii Pedagogice de învățători din Șendriceni. În anul 1956 a absolvit, pe baza examenului de admitere, Școala Pedagogică de învățători ”Alexandru Vlahuță” Șendriceni, cunoscută ca ”Școala Normală”, ce era de fapt un adevărat liceu pedagogic apreciat la nivel național.

A fost coleg cu mari personalități ale culturii române, printre care Academician Alexandru Zub, profesorul universitar de slavă veche Ioan Caproșu, dar și mulți scriitori, ofițeri superiori, pictori, poeți.

Și- a început cariera didactică în septembrie 1956 și a fost pensionat după mai bine de 50 de ani de învățământ.

A fost director de școală, de Cămin cultural, a promovat tradițiile populare strămoșești, insuflând copiilor și tinerilor dictonul deja cunoscut al lui Lucian Blaga ”veșnicia s- a născut la sat”.

”Dumnezeu i-a binecuvântat viața cu o căsnicie frumoasă alături de doamna Brândușa, profesoară, și de cele două fete, Luisa - Maria, ofițer superior, și Daniela - Geanina, medic nutriționist-endocrinolog în Franţa. Lasă în urma lui amintiri frumoase, dar și o monumentală carte ”Monografia comunei Șendriceni", o lucrare voluminoasă de peste 500 de pagini ce conține ”munca de-o viață". Găsim în această monografie obiceiuri și tradiții, folclor autentic, nume de oameni care au viețuit pe aceste meleaguri și care și-au adus contribuția la dezvoltarea culturii și învățământul românesc. O iconografie bogată însoțește cartea, fotografii cu chipuri de odinioară, clădiri vechi, dulci coline  moldovenești născătoare de ”povești și doine, ghicitori, eresuri", cum ar spune Eminescu”,

Pr. Teodor Ciurariu

Dumnezeu să îl odihnească în pace!