Direcţia de Probleme a Protecţiei Copilului

 

Vedem de cîteva luni un serial financiar care sparge box-office – urile mass-media : „Salariile la Protecţia Copilului”. Acuze, mitinguri, leşinuri în Piaţa Revoluţiei, contre cu primul ministru, bătăi politice, toate la un loc sînt întîmplări de pe „platourile de filmare”. Ceea ce intrigă este însă că abia acum, după ce buba a dat pe din afară, oficialităţile judeţului se declară siderate de dezmăţul sporurilor de la această instituţie. Este o chestie care s-a tot scris, iar acest ziar online, la adresa /investigatii/social/dezmatul-sporurilor-la-cj/ , este o dovadă. Pe aproape nimeni n-a interesat însă subiectul. Ani de zile s-au acordat sporuri în prostia neagră, de la cel de fidelitate (da, există sporul ăsta acolo), pînă la cel de confidenţialitate (bănuiesc că se da ca nu cumva să afle lumea cîte sporuri se iau acolo), fără ca cineva să se obosească să îşi pună ceva întrebări. S-a scris şi despre agricultoarea ajunsă şefă la centrul de plasament, dar nici asta nu a contat pînă de curînd. După ce a explodat bomba oficialităţi locale, reprezentanţi ai Guvernului, parlamentari, cu toţii au ajuns să îşi dea cu părerea despre chestiile astea. Ba mai mult, ieri şeful CJ solicita presei sa prezinte problema astfel încît lumea să priceapă cum şi pe ce se cheltuie lunar 2,6 milioane la direcţia în cauză. S-a făcut de mult asta d-le preşedinte, dar prea i-a durut pe toţi în cot. N-a interesat pe nimeni că, în timp ce 4.000 de botoşăneni au rămas fără loc de muncă într-un an cei de la Protecţia Copilului beneficiau de prime de vacanţă. Abia acum vede toată lumea lucrurile acestea. Ba totuşi a interesat pe cineva. Este acolo un angajat (sau o angajată că, bineînţeles, nu îşi spune numele), care, de cîte ori mai scriu despre sporurile acestea mă face cum îi vine la gură pe site-uri sau pe mail. Dar na, ce să-i faci, aşa e cînd lucrezi la stat şi prmeşte sporuri cu duiumul, probabil că te mai şi plictiseşti şi ai timp de tot felul de alte chestii pentru care nu primeşti sporuri. Sergiu BĂLĂŞCĂU